

Abia ce m-am trezit, nici cafeaua n-am avut timp să o fac, și „Promisiunile” mele m-au trezit ocoșe de pe două postări feisbuciste. În ordine cronologică: Librăria Elstar din Câmpina și De-ale Dianei, pagină alimentată de scriitoare Diana Elena Gole.
Diana zice:
I-am provocat pe oamenii mișto din grupul de cititori ai blogului la un Reading challenge. Provocarea lunii a fost să citim un autor român contemporan, iar eu am ales să o citesc pe una dintre scriitoarele mele preferate: Em Sava ![]()
Promisiuni pe o frunză de arțar e o poveste dulce-amară, care se desfășoară pe două planuri. În prezent o avem pe Thea, o elevă excepțională, crescută de bunica maternă și ținta glumelor colegilor ei.
În celălalt plan ne este prezentată povestea de iubire a lui Matei și Ingrid. O iubire imensă redusă la… durere de către regimul comunist și orgoliile părintești.
Pe mine m-a cucerit de la primele rânduri, romanul e scris cu o gingășie aparte, molipsitoare. Pe Thea nu ai cum să nu o iubești, iar iubirea cu iz de Romeo și Julieta a părinților ei are acel factor atemporal, care determină cititorul să o înțeleagă și să rezoneze cu ea, indiferent de vremuri.
Pe de altă parte, librăria Elstar, deși e în Câmpina și n-ai zice că e big deal din punct de vedere geografic, e o vitrină extrem de valoroasă, bătând ușor alte librării cu nume sonor. Doamna, proprietara librăriei, organizează evenimente literare de excepție și demonstrează că, practic, oriunde poți să faci orice. Elstar nu doar că luminează numele orașului – cine merge la Câmpina fără să viziteze librăria? -, dar ridică ștacheta multora. În consecință, se întâmplă chestii și se vând cărți.
Știu, o să ziceți că sunt prozaică și că ar trebui să stau la locul meu printre norii muzei, însă nota unei cărți e dată de cititori și de cifrele de vânzare.
În rest, frig cu dințișor – din casă pare chiar cald, pentru că e un soare din acela nesimțit, care nu-i doar lățit pe toată canapeaua cerului, dar se și împinge prin ferestre.
Însă eu sunt fată deșteaptă și am văzut că vânticelul (nu știu de ce-l diminutivez) te face să simți -12.
Da, mai seacă azi. Și iar despre cărți? Păi ce să fac dacă asta respir și inspir?
„Ele e veața mea”, cum ar zice poetul. 🙂

Mă bucur de succesul cărților tale!
Iar în ce privește Câmpina, orașul se află “la răscruce de… drumuri”, așa că nu este de mirare că se întâmplă lucruri pe acolo.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Mugur! Sunt fericită și recunoscătoare că oamenii își deschid porțile sufletului spre gândurile și cuvintele mele.
LikeLiked by 2 people
Apropo, în Câmpina este castelul Iuliei Hașdeu, așa că acolo sunt atrase spiritele bune.
LikeLiked by 2 people
Sunt foarte impresionată de librăria asta. Pentru că industria lor e, ca toate în lumea asta în ultima vreme, în cădere liberă. Dar când omul pune suflet, cresc flori.
LikeLiked by 2 people
Apoi şi io tot sec mi-s, Miss, că-mi pică ochii-n gură de oboseală deşi zice-se că n-am făcut mare lucru azi. Pesemne mă resimt după ziua aia lungă.
Aşadar, felicitaţiuni şi la mai mare! 🙂
LikeLiked by 2 people
Sunt zile obosite și obositoare. Câteodată sunt ca niște saci de cartofi așa, pe degeaba.
Îți mulțumesc!
LikeLiked by 2 people
Felicitări, draga mea! Frum os mai ştiu cărţile tale să trezească emoţie-n suflet de om!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, draga mea! Te pup
LikeLike