Azi vă arăt niște poze, deși nu sunt nici zece la sută față de realitate. Mi-e o ciudă pe pozele astea că sunt atât de limitate. Ochiul e emoție, iar peisajul urban e incredibil. Nu vă pot transmite lumina, culoarea, orașul trepidând, aromele ce evadează din închisorile vanilate ale patiseriilor, reclamele geniale unele, grotești sau chiar vulgare, cu iz de șoc…
V-ați prins. Iubesc Toronto. Cu tot subiectivismul meu.
Vă arăt o parte foarte mică, minusculă, din metropola canadiană și din ziua mea de ieri.
Nu mi-a plăcut prea mult Kitchenerul. I-am spus: „M-ai adus din Cluj în Alejd” – Alejdul simboliza la vremea aceea cel mai urât oraș văzut de mine vreodată… Mai urât decât Copșa Mică. Deh, gusturi.
Însă m-am obișnuit, că te obișnuiești unde ți-e familia, cariera. Dar mutatul la Toronto a fost adevărata Chintă Roială. Adevărata emigrare pentru mine. Locul unde am început să respir.
Sweet & Salty 
Arată bine. Și dacă acolo poți să respiri… înseamnă că acolo e locul tău, Em…
LikeLiked by 3 people
E chimia aceea cu locul, cu omul… Orașul e imens și atât de variat, ca un complex de orășele și păduri diferite. Mi se pare extraordinar să pot să văd urbanismul acesta extrem, dar, în paralel, să mă întâlnesc cu căprioare în pădure. De rațe, veverițe, gâște nu mai zic. Au siguranța că ele acceptă umanoizii.
LikeLiked by 3 people
Pe unde mai intră soarele în sufletul omului, între atîtea imensităţi…?
LikeLiked by 3 people
Soarele își găsește mereu loc. Chiar se dublează/triplează în oglinda zgârie-norilor.
LikeLiked by 3 people
Fum şi oglinzi. 😉 OK; mai puţin fum de cînd cu modernizările la eşapamente, şi totuşi… 🙂
LikeLiked by 2 people
Era un singur fum, dar cred că i-am făcut treizeci de poze. 😀
LikeLiked by 2 people
Deci nu numai geamurile multiplică imagini ci şi degetul operatorului foto. 😛 😆
LikeLiked by 1 person
Mi s-a părut extrem de interesant și inedit. Așa că da, am păcălit un pic (fără intenție). 🙂
LikeLiked by 2 people
De data asta scapi doar cu avertisment, că-s în toane bune. 😛 (îmi închipui o scenă dintr-un film, pe şosea, poliţistul şi contravenienta; evident e o şosea virtuală. 😀 )
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc pentru înțelegere. 😀
LikeLiked by 1 person
Always! 🙂
LikeLiked by 2 people
Superb…
LikeLiked by 2 people
Așa e.
LikeLiked by 1 person
Cand vad orașul tău, că e și al tau, cum zici, îmi amintesc cum mama îmi spunea odata că mie îmi curge prin vene asfalt, nu sânge, că prea iubesc tot ce e din sticlă și beton. Pe urma, viața mi-a dat o lecție, sau pote că eu m-am schimbat, nu știu, dar am inceput să iubesc mugurul care se pregătește să devina floare, iarba ca o catifea sub talpi, tot ce presupune viata la țară, dincolo orice presupune viața într-o metropolă. Și cu toate astea, când vad imagini ca acestea, și nu numai, simt cum mi se face un dor de o cafea băută undeva, unde pot vedea tot tumultul acela de oameni pentru care orașul inseamnă pur și simplu acasă
LikeLiked by 2 people
Cam așa e și la mine. Ador orașul, dar cartierul meu e foarte rustic. Îmi place la nebunie cât de romantic și duios ai dat definiția.
LikeLiked by 1 person
Frumoase imagini, chiar dacă spui, şi te cred, că nu surpind realitatea în tot ansamblul ei. Îmi place nebunia asta de clădiri mari, nu ştiu să explic, dar mă atrage cumva. Sigur, să am, aşa cum spui că ai tu, şi natura aproape, să fie balanţa bună.
LikeLiked by 2 people
Cartierul meu e foarte verde. Dacă mă gândesc că pădurea e la trei minute de mers pe jos, aș putea zice că locuiesc la țară. 🙂
LikeLiked by 2 people
Trei zile printre skyscrapers din Toronto, mall-uri și neaparat nu am ratat Niagara Falls, dar fără tradiționala plimbare cu vaporașul prin ploaia de picături de apă. O reamintire plăcută a acelor zile, prin intermediul imaginilor tale. Frumoase imagini.
LikeLiked by 2 people
Mă bucur că ai simțit culoarea orașului. Fiecare loc are propriul gust, propria aromă. Toronto e caleidoscopic prin multitudinea de nuanțe.
LikeLiked by 1 person
Ca prima impresie, pentru mulți, pare a fi o altă lume, dar care parcă te ajută să te acomodezi ușor pentru că pare prietenoasă. Ca trăitor acolo poate că lucrurile se mai decantează dezvăluind aspecte noi.
LikeLiked by 1 person
Eu mă simt în continuare turist, după atâția ani. Cred că e modul meu de a iubi orașul. De aceea fac poze (aceleași) cu nemiluita. E fascinant cât de diferit poate să fie. Eu încă îl descopăr, deși locuiesc în Canada din 2001, iar în Toronto din 2013.
LikeLike
Probabil acesta este și secretul vieții, Să vezi și să te bucuri de fiecare dată de orice, ca prin ochii unui copil ce abia descoperă. La polul opus, situîndu-se blazarea sau nepăsarea.
LikeLiked by 1 person
Da, așa cred și eu. Că e o binecuvântare să ai ochii cu adevărat deschiși la ce are frumos viața.
LikeLike