Ai mâncat vreodată o jumătate de măr, tăiată perfect în două cu un cuțit ascuțit?
Ai privit vreodată o jumătate de cer, tăiată perfect în două de un avion?
Știi despre ce vorbesc. Nu-i așa?
Firește că știi, pentru că, la fel ca mine, ți-ai împachetat dorul în două valize și ai trecut oceanul. Și-ți trăiești în fiecare zi jumătatea de cer, având gândul la cealaltă jumătate, rămasă în țara părinților tăi.

Anii trec, zâmbetul rămâne, iar amintirile se adună buchet, recunoscătoare jumătăților tale de cer.