Nu scriu mereu. Și nu citesc mereu.
Unele zile trec ciudat, fără nimic.
Mă învăț cu noua eu așa cum aș reînvăța să merg, să vorbesc.
Nu sunt o elevă bună.
Uneori chiulesc, fug de la școala vieții, lipsesc de la cursuri. Iau note proaste.
E multă liniște în jurul meu și îți spun cu o sinceritate spartă și inutilă că e un bine că sunt în țara asta.
Bine… nu e ceea ce știi tu, pentru că noțiunile mele s-au schimbat. Locuiesc într-un alt univers unde, deși am aparență de om, nu sunt om. Nu sunt deloc om. Niciun pic de om nu mai e în mine.
M-am golit de propriul sens. De propriul eu. De propriul sine-mine.
Așa că binele nu e tocmai bine. Nu știu să-l explic. Dicționarul e inutil.
Dex-ul habar nu are de vorbe. E vai de capul lui.
Spuneam că mi se potrivește să fiu acum și aici. Că-mi pot croi liniștea cum vreau, iar când nu vreau o pot lăsa pe masa ori în grădină, ori în pădure. Și o găsesc în același loc, așteptându-mă tremurând speriată, tăiată, însăilată. O pot lua în brațe. Și putem plânge netulburate și eu și liniștea mea, până când vine seceta și ne evaporăm în ceruri amândouă. Ciclul naturii.
Încerc să înțeleg de ce mi s-a repartizat o porție atât de generoasă de durere. Azi nu știu. Însă va veni timpul să înțeleg. Știu că va veni și explicația. Toate au sens, indiferent cât de lipsit de sens ar părea totul.
Uneori uit, deși nu uit niciodată.
Și mă trezesc de propria-mi durere, înfășurată ca un cocon în sarea lacrimilor mele, a sângelui personal.
Atât de personal.
Ca și cum mi-aș putea uita vreodată sufletul.
Sweet & Salty 
Tu eşti sufletul, nu carnea ce-l cuprinde. Tu care taci sau vorbeşti – cu noi, cu Dumnezeu sau cu pereţii goi – după cum simţi. Tu eşti în şi printre cuvinte; cîndva dulci, cîndva sărate, cîndva… doar cuvinte cu greutatea lor aferentă. Cum te-ai putea uita pe tine…? Cum ai putea fi ce nu eşti, n-ai fost şi nu vei fi vreodată…? Chiar din miliarde de fărîme de te-ai recompune, tot tu ai fi. Căci nu se poate altfel. Eşti prea puternică pentru a ceda. 😉
LikeLiked by 3 people
Mă supraapreciezi, dragă prietene. Îți mulțumesc că-mi ești aproape.
Sufletul, acela e bolnav.
LikeLiked by 2 people
Sufletul e nemuritor, nici o boală nu-l poate doborî. Poate e doar dezorientat de lovitură, dar îşi va reveni. Cu puţin ajutor de la prieteni.
Te apreciez, fără supra sau sub. Pur şi simplu. Nu e nevoie de altceva.
LikeLiked by 2 people
Sufletul meu e o baltă de lacrimi. O baltă uscată. O pată albă de sare.
LikeLiked by 2 people
Hai să punem la loc cîte un pic de miere să-l îndulcim aşa după cum singură te-ai intitulat de la începuturi. Fiindcă viaţa de fapt aşa şi este de felul ei. E nevoie de echilibru. Ai braţe şi umeri la dispoziţie pentru ajutor – uită-te-n jur. Fă un pas. Apoi încă unul. Sîntem aici pentru tine aşa cum şi tu ai fost pentru mulţi de-a lungul timpului. Mergi. Mergi înainte!
LikeLiked by 1 person
Mierea se face fiere în contact cu mine. Când m-am intitulat așa, credeam că e o bună definiție, o alternare între dulce și sărat. Însă pare că am terminat dulceața și jos, până la capăt, e amarul și sarea lacrimilor și a suferinței.
De mers nu merg, mă târăsc.
LikeLiked by 2 people
Important e să te tîrăşti în direcţia bună. Cu timpul poate te ridici din nou în picioare… fie chiar şi la figurat.
LikeLike
Poate. Am zis mecanic „poate”, pentru că sunt sigură că nu se va întâmpla vreodată. Desigur, totul e la figurat, pentru că aparent merg, aparent par om funcționabil.
LikeLiked by 1 person
Never say never. Am crezut şi eu odată că “nu, niciodată” şi totuşi timpul şi viaţa mi-au dovedit contrariul. Nu s-a vindecat complet, nici pe departe, dar s-a schimbat progresiv în bine chiar dacă pe parcurs a mai fost încă destul rău. S-a stabilizat, ca să zic aşa. Sufletul, că de el vorbesc.
LikeLiked by 1 person
Avem o capacitate de supraviețuire chiar și atunci când nu dorim.
LikeLiked by 1 person
O, da! O fi de bine, o fi de rău? Puncte de vedere. Pe care să le alegem ca să [ne] fie mai bine…?
LikeLiked by 1 person
Nimic nu e de bine pe lumea asta. Îți zice asta fosta optimistă, perpetua producătoare de limonadă din lămâile vieții. Mai devreme sau mai târziu toți ajungem la concluzia asta. Sau poate că nu toți.
LikeLiked by 1 person
Ca fost şi actual realist pot spune că totul e în funcţie de punctul de vedere şi de cheia interpretării. Acum poţi avea dreptate; mîine poţi vedea lucrurile altfel şi iar vei avea dreptate. Şi tot aşa. Important e ce faci după ce ai constatat situaţia. Răul e implicit, se întîmplă fără să mişti un deget; binele cere efort şi dedicaţie, dar oferă satisfacţia lucrului împlinit. Din binele tău de odinioară ai oferit şi altora cu dărnicie. Acum cred că a venit vremea să-ţi reconstruieşti, pe cît posibil, un alt bine al tău, probabil mult diferit de ce a fost cîndva dar de care ai nevoie. Şi din cîte văd în jur, din tot ce ai dat se întoarce cîte puţin la tine, să te ajute. Lămîile alea cred că pînă acum au fost doar garnitură la paharul de vodcă sau cocktail – abia de acum vei avea ocazia să faci limonadă din ele. Tot e mai bine decît să ţi se strepezească gura doar privindu-le. 😉
LikeLike
Trist si fara sens. Si totusi, are tot sensul din lume. Ma regasesc printre cuvinte spuse, si ganduri nerostite.
Numai bine! 💜
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc.
LikeLiked by 1 person
❤️🤗
LikeLiked by 2 people
Scriai nu demult că liniștea sufletească e dorința cea mai mare. Că și o boală ff grea e/ poate deveni.. suportabila dacă există liniște sufletească.
Îți doresc să o găsești. Și s-o conții. Acea liniște vitală. La care visăm adesea cei mai mulți dintre noi.
LikeLiked by 3 people
Din păcate eu trebuie să mă obișnuiesc să supraviețuiesc fără ea. Da, cred că liniștea sufletească e oxigenul sufletului. Cea care te ajută să trăiești, să te bucuri, să înaintezi.
LikeLike
Nici eu n-o am. Ori n-am putut s-o păstrez. Această liniște. Dar mai sper la ea. Cumva.
De ce spui că niciodata-niciodata nu vei mai putea s-o atingi? Cum poți fi acum complet convinsă de contrariul liniștii pe vecie, însă de liniște nu? Nu trebuie sa-mi răspunzi mie.
Reînnoiesc gândul bun către tine!
LikeLiked by 2 people
Eu nu mai sper, pentru că totul s-a dus. Definitiv. Eu sunt total inutilă.
LikeLike
Atunci te îmbrățișez. ❤️ Pe tine toată, inutilă sau altfel, detașată de tine sau nu.
Nu te va încălzi asta, știu. Egoistă cum sunt, m-am gândit că așa va fi mai puțin frig împrejurul meu.
(mi-aș dori să zâmbești citind asta. în același timp realizez că noi toți aici vorbim fleacuri, durerea ta numai tu o știi pe deplin… neputând ieși din tine, cum spuneai mai sus)
LikeLiked by 1 person
Liniștea este, uneori, doar un cuvânt de dicționar. Lipsa zgomotelor.
Alteori este lipsa gândurilor. A unora. Cred că pe aceasta o vrei și îți doresc să ți-o afli. Și îți mai doresc să afli lipsa durerilor, de orice fel. Să poți vedea din nou pădurea și căprioarele, păsările și veverițele.
Mi-e dor!
LikeLiked by 2 people
Liniștea sufletească… aceea e mierea sufletului, cea care se prelinge printre crăpăturile durerii.
Îți doresc putere, Mugur! Știu că și ție ți-e greu.
LikeLiked by 2 people
Sufletul va ști să se liniștească. De timp are nevoie.
În ce mă privește mulțumesc, am reușit să intru “în linie dreaptă”. Bătrânii noștri au știut de ce grupeză tradițiile, multe, în primul an. De acum rămâne să îmi croiesc drum mai departe, pentru ce zile mi-a mai acordat Bunul.
LikeLiked by 2 people
Nu știe și nu poate.
LikeLike
Mă iartă!
LikeLiked by 1 person
iti vom respecta durerea, Em. o vom face tacuti. te vom astepta sa ne scrii, sa ne vorbesti, ia-ti tot timpul din lume. cuvintele noastre sunt vant. iti suntem tacuti si aproape.
LikeLiked by 2 people
Îmi fac bine mesajele voastre. Nu mă refeream la blog când am zis de scris/citit, ci la modul general. Altfel cuvintele ce vin la mine sunt atât de valoroase… de fapt dacă nu mi-ați scrie (chiar dacă nu am mereu puterea să răspund) nu aș mai veni pe aici, aș considera că e doar curiozitate (chiar m-am gândit să fac blogul parolat, poate aș reuși să mă deschid mai mult). Mesajele îmi trimit căldură.
LikeLiked by 3 people
doamne, Em, e atat de frumos ca ne-ai lasat sa stim asta! uite, tot tu esti cea care se gandeste cu sensibilitate si delicatete la noi. te imbratisez, Em! esti o minunata! mi-a fost dor de tine, Em! imi este dor de tine!
♥️🫠
LikeLiked by 1 person
Să fie tot mai dese momentele în care să îți găsești liniștea/liniștirea la măsuța din grădină, să stați la o cafea sau un ceai, și să puteți sta îmbrățișate fără de lacrimi!
LikeLiked by 2 people
Când stau în grădină, obligată de situație, stau ca pe ace. Grădina e. Dar e degeaba, pentru că eu nu mai sunt. Aș dărui-o oricând cuiva care s-ar putea bucura de ea, de fluturii inutili, de păsărelele care pierd vremea prin pomi, de florile înflorite degeaba.
LikeLiked by 1 person
Las gând cald și bun. Aș face mai mult dacă aș putea sau aș ști ce să fac sau ce să spun.
LikeLiked by 1 person
Va veni și liniștea. Și un zâmbet, timid, de speranță, pentru că trebuie să fie și el acolo, doar că se ascunde temporar.
Mă gândesc la tine cu tot dragul și îți doresc numai bine, Em! Indiferent ce semnificație poate avea cuvântul bine în situația cu care te confrunți.
LikeLiked by 1 person
Liniștea mea a plecat definitiv. Ca să pot funcționa trebuie să ies din mine, să mă detașez de mine. Nu știu dacă va fi vreodată posibil. Dacă e posibil…
Deocamdată sunt un robot care respiră.
LikeLiked by 2 people
Am ramas frumos impresionat si marcat de “Ana”, iar în loc de comentariu personal, îti trimit un cuvânt din Biblie…mângâietor, natural, original!
Rugăciunea Anei
2 Ana s-a rugat spunând:
Mi se bucură inima în Domnul,
puterea[a] îmi este înălţată în Domnul,
iar gura mea este larg deschisă împotriva duşmanilor mei,
căci mă bucur de mântuirea Ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul,
căci nu este nici un Dumnezeu în afară de Tine,
nu este stâncă precum Dumnezeul nostru.
3 Nu mai vorbiţi cu atâta mândrie
şi să nu mai iasă îngâmfare din gura voastră,
căci Domnul este un Dumnezeu Care cunoaşte
şi Unul Care cântăreşte faptele.
4 Arcurile celor puternici sunt sfărâmate,
însă cei care se clatină sunt încinşi cu putere.
5 Cei care erau sătui se oferă zălog pentru pâine,
pe când cei flămânzi încetează a mai flămânzi.
Cea stearpă naşte şapte fii,
pe când cea care are mulţi copii se ofileşte.
6 Domnul dă la moarte şi tot El aduce la viaţă;
El coboară în Locuinţa Morţilor[b] şi tot El învie.
7 Domnul duce la sărăcie şi tot El îmbogăţeşte;
El umileşte şi tot El înalţă.
8 El ridică din praf pe cel sărac
şi din grămada de cenuşă îl înalţă pe cel nevoiaş,
ca să-i aşeze la un loc cu nobilii
şi ca să le dea drept moştenire un tron acoperit cu slavă,
căci ai Domnului sunt stâlpii pământului
şi pe ei a aşezat El lumea.
9 El păzeşte paşii credincioşilor Săi,
însă ticăloşii vor fi reduşi la tăcere în întuneric,
pentru că nu prin putere triumfă omul.
10 Domnul îi va zdrobi pe duşmanii Săi
şi din ceruri va tuna împotriva lor;
Domnul va judeca marginile pământului,
va da tărie împăratului Său
şi va înălţa puterea unsului Său.
Binecuvântari supreme, eterne, perene, în orice loc, împrejurari ori vreme, draga Em!
LikeLike
Când am aflat diagnosticul fiului meu, am simțit liniște. Ciudat, nu-i așa? Am avut credința nestrămutată că se va vindeca. Em, îți doresc să-ți găsești liniștea. Dar și credința. Credința că există un sens pentru orice se întâmplă în viața asta afurisită. Și te îmbrățișez.
LikeLiked by 1 person
Ai avut o șansă imensă. Viața e cumplit de grea, cu hopuri inerente. Șansa să te rogi, să-ți aduni mâinile în rugăciune e imensă.
LikeLiked by 1 person