Azi sunt fix 19 săptămâni de la ultima zi fericită din viața mea.
Bine, la ora aceea habar nu aveam că sunt fericită.
Visam, speram, năzuiam. Și alergam la avion.
Acum 19 săptămâni eram așezată confortabil într-un carusel de planuri, gânduri, dorințe, construcții, idei.
Acum 19 săptămâni n-aveam habar că aia e fericirea.
Acum 19 săptămâni credeam că mi se cuvine absolut tot mobilierul din viața mea.
Acum 19 săptămâni eram un brad de Crăciun, împodobit cu binecuvântări.
Acum 19 săptămâni n-aveam idee că o singură clipă de neatenție divină poate închide ca un fermoar tras iute, tot acel tablou idilic – o declinare timidă a pronumelui posesiv: al meu, a mea, ai mei, ale mele…
Acum 19 săptămâni alergam spre fericire, fiind total oarbă, pentru că eram fericire, purtam haina ei zi de zi.
Liniștea dimineților cu cafea, râsul din casă, grădina mofturoasă în funcție de anotimp, pădurea întinsă atât de aproape de strada mea, bucătăria încărcată cu arome, telefonul cu ai mei la un click distanță, până și plictiseala cu care răsfoiam Apple TV ori Neflix – asta era fericirea. FERICIREA – cuminte, așezată, vorbind doar în minuscule. Pentru că fericirea nu deranjează, ea e discretă, cuminte, armonioasă.
Au trecut 19 săptămâni. Binecuvântările au căzut din pom. Calc în cioburile lor. Îmi sângerează tălpile și privesc din fereastra iernii mele la normalitatea de altădată, la fericirea pe care o trăiam firesc și ușor, la fel de simplă ca mersul pe jos.
Las urme de sânge pe zăpada prezentului meu…
Dacă aș putea, aș retrăi la infinit ca într-un fel de „Groundhog Day” acea ultimă zi a vieții mele.
Aveau să treacă doar câteva ore până când, la fel cum aprinzi/stingi lumina, întrerupătorul avea să fie folosit, iar VIAȚA mea avea să se transforme în SUPRAVIEȚUIRE.
PS. Vă mulțumesc din suflet că-mi sunteți, chiar dacă poate că nu pot sau nu știu să o arăt. Nu știu ce va aduce ziua de mâine. Habar nu am. Niciodată nu am trăit clipa așa cum o fac acum. De aceea zilele s-au lungit înfiorător. Iar eu iau fiecare minut așa cum vine.
Sweet & Salty 
Te port în gând și în suflet mereu. Nu pot face nimic decât să te strâng în brațe când închid ochii. Te îmbrățișez, Em draga mea, cu toată dragostea din lume pe care o poți oferi unei prietene dragi 🤍
LikeLiked by 3 people
Oh, Mona… de ce e greul atât de greu?
Te îmbrățișez.
LikeLiked by 1 person
au trecut 4 ani de cand am trecut printr-o intamplare pe care atunci, si mult timp dupa, am văzut-o ca pe o drama. nu gaseam putere sa trec peste ea. am trecut. poate ar trebui sa vorbesc despre asta, dar e mult prea personala. as spune doar atat: fiti atenti la oamenii pe care i aveti in suflet. la schimbarile care se petrec cu ei, la felul cum au fost, la felul lor de-a fi cumva intr-un fel in care nu au mai fost.
anul trecut am trait din nou ceva naucitor. ceva stupid. dar care m-a facut sa o iau iar de la inceput. (antologia “Un nou inceput” a fost poate intamplatoare) am luat-o de la inceput. acel inceput cu doar actele de identitate in mana si doar cu ce esti imbracat.
stiu, Em, asta e nimic. stiu, Em, e absolut nimic. stiu cu totul ca ce spun aici e apa pentru …flori.
de fiecare data, absolut de fiecare data, m-am uitat in urma si am vazut cata fericire aveam. in toate lucrurile simple aveam fericire. si nu stiam.
te imbratisez, Em! multumesc pentru lectia de fericire. e atunci cand nu ai decat doi lei in buzunar si treci zambind strada.
LikeLiked by 4 people
Unele lucruri trec, altele nu. Tot ce POATE trece, oricât de greu s-ar întâmpla, îți dă niște șanse, îți dă un timp de luptă. Ceea ce NU TRECE e definitiv. Se spune că Dumnezeu ne dă tăria să schimbăm ce putem și să acceptăm ce nu putem. Eu nu am această înțelepciune și nu am cum să o am vreodată.
Câteodată moare speranța pentru un nou început pentru că nu mai există ingredientele pe care să le pui la bază.
Te îmbrățișez, Ami! Am un șir de flori în minte cu numele tău, la fel cu buchetul de flori pe care mi l-ai trimis din Anglia la târgul de carte.
LikeLiked by 3 people
imi amintesc de acel Bookfest, iunie, 2022. doamne, cat mi-am dorit sa ajung acolo, pentru tine si Issa! nu am reusit. iti admiram imaginea, neoboseala de a ajunge acolo de la un capat atat de indepartat al lumii. doamne, cat de fericiti eram, Em!
stii, de cand ai plecat de la editura parca nimic nu mai e la fel. lipsesti tu, zambetul tau, energia ta…
dar iti multumim cu sufletul ca te avem aici! pentru noi insemni mult. pentru mine insemni foarte mult!
te imbratisez, Em, de aici, de unde toamna e rece, vanturoasa si ploioasa pana acolo la tine, la a ta rosu oranj toamna canadiana cu galben aurii frunze de artar.
LikeLiked by 4 people
A fost o surpriză atât de frumoasă. Ca și cum ai fi fost cu noi.
De la editură am plecat mult mai devreme…
Toamna mea e colorată, poate vii la mine să îi simți aroma.
LikeLiked by 2 people
imi doresc acest “ poate” sa devina realitate.
❤️💯
LikeLiked by 1 person
E foarte simplu. Dacă respirăm, punem de-o toamnă anul care vine. Nu mai fac planuri, pentru că nu mai am luxul de-a o face. Zic însă, e mai mult decât realizabil. Dacă.
LikeLiked by 3 people
cum ma faci tu sa visez. cum ma faci tu sa-mi doresc o cafea canadiana! dulcea mea, Em, imi amintesc cum scriai despre acea cafenea pe care ai avut-o in trecut. ce amintiri! imi amintesc de prima ta carte. doamne, cat mi-am dorit-o!
♥️🫠
LikeLike
Nu pretind sa stiu ce e in sufletul si in viata ta. Nu pot spune cu certitudine ca nu e doar o… drama, si imi pare sincer rau. Cuvintele oricum sunt de prisos 😦 Iti doresc mute putere, tarie si rabdare sa te vindeci… incet, usor, treptat, intr-o buna zi! Imbratisari cu drag!! :*
LikeLiked by 3 people
Îți mulțumesc pentru cuvintele tale. Oh, puterea cuvântului… Nu e o dramă, e o tragedie. Și nu, nu există vindecare. Există alin pentru clipă – pentru o singură clipă.
LikeLiked by 2 people
Din toate cele scrise până acum, aici, fără să știi, fără să vrei (sau poate ai vrut), ne-ai dat, ai dat o lecție despre fericire. Ne-ai făcut sa vedem cum suntem, fiecare dintre noi, acum Fericire și nu știm, nu vedem, nu realizăm.
Îți mulțumesc, Em! Și îți doresc, din toată inima, să te recuperezi – tu, pe tine, reînnoita, împăcată, senină.
(Lumea îmi spune că, de fapt, doar Hristos poate face asta, te poate recupera – atunci când El trăiește în tine. Eu încă nu știu, vorbesc din auzite, dar încep să cred că e adevăr în ce spun ei…)
LikeLiked by 3 people
În spatele gândurilor am mereu acest lucru: să transmit vouă, celor dragi, să vă țineți cu unghiile, cu toată puterea de ceea ce vă dă acum liniște și bucurie. Atunci când vezi tragedia cuiva, e ca o trezire. Cumva, în nebuloasa asta, îmi amintesc momentele când, la rândul meu eram de partea cealaltă a hotarului. Când scriu aici – singurul loc în care comunic – sunt conștientă că toți, sau majoritatea, celor care citesc primesc un boost de căldură, un mic semnal de alarmă de genul: „mă bucur de ce am acum și aici”. Nu știu, sper că am reușit să îți transmit ce vreau să zic, pentru că nu mereu îmi iese.
LikeLiked by 2 people
Ai reușit, Em, să transmiți exact mesajul. Și pentru asta îți mulțumesc și îți mulțumim.
Mă rog Lui să fii mai bine (orice va fi însemnând asta în ecuația timpului)!
Și scrie când simți… comunică… chiar dacă nu crezi acum, descătușarea (fie și doar aici) te ajută.
LikeLike
Scriu în fiecare zi. Și citesc. Cred că fără asta respirația mea s-ar fi oprit. Nu metaforic. Scriu în alt fel. Până și aici scriu mai mult decât am curajul să public, pentru că mă intimidează sutele de vizualizări în contradicție cu reacțiile, totuși puține, și mă sperie ideea că aș putea fi obiectul unei simple curiozități. E, probabil, o tâmpenie ce spun, pentru că unii sunt îngrijorați și poate nu au puterea sau dorința să îmi zică ceva, însă sunt foarte fragilă și nici nu gândesc rațional. Totul e emoție și intuiție. Pășesc pe o gheață foarte subțire. De fapt nici măcar nu pășesc, mă târăsc.
LikeLiked by 3 people
Dau like unor comentarii ca semn că am citit și sunt cu tine. Că nu poate să ‘mă bucure’ suferința ta… dar asta știu că înțelegi.
Scrie, citește oricât, oriunde… e o emoție care se vrea cumva revărsata și în afara ta.
Nu te preocupa de vizualizări. Uneori sunt intrări/accesări de aiurea, gen spam. După cum sunt convinsă că sunt mulți care te citesc în tăcere. Reacția lor e un gând bun spre tine și o rugă. Sunt sigură de asta pentru știu ce însemni pentru oameni. De câteva ori te-am citit fără să scriu, dar gândul a persistat a-ți fi aproape.
Em, noi, colegii/prietenii tăi de blogosferă, nu putem decât să-ți fim aproape… cu gândul. Și cu speranța. Da, și cu ea.
Te îmbrățișez, de dincoace de litere.
LikeLiked by 1 person
Îți întorc îmbrățișarea.
Nu caut explicații, sunt doar gânduri/temeri venite dintr-o ultra sensibilitate și fragilitate. E greu acum să locuiesc în pielea mea și ceea ce altădată nu mă interesa a devenit uneori semnal de alarmă.
LikeLiked by 1 person
Ziua de mîine va aduce, inevitabil, douăzecişipatru de ore, fiecare dintre ele constînd în cîte şaizeci de minute, care la rîndul lor sînt constituite din cîte şaizeci de secunde. Niciuna dintre acele secunde nu te va ierta dacă o laşi să piară irosită. Să ştii că şi secundele plîng cînd mor degeaba…
LikeLiked by 2 people
Secundele mă pedepsesc. Una câte una. Îmi râd inutile, otrăvitoare… fiecare dintre ele e pedeapsă.
LikeLiked by 1 person
Pedepseşte-le şi tu pe ele. Foloseşte-le în scop benefic, nu le lăsa să treacă pe alături dîndu-ţi cu tifla.
LikeLiked by 1 person
Ce înseamnă „benefic”? Habar nu am.
LikeLiked by 1 person
Orice nu-ţi face rău: speranţă, gînduri de viitor, proiecte… Ceva care să te scoată din nisipurile mişcătoare ale deznădejdii.
LikeLiked by 1 person
Încă mai caut.
LikeLiked by 1 person
Atîta vreme cît cauţi nu e totul pierdut. Şi chiar dacă nu găseşti, caută în altă parte. Fă un pas lateral dacănu-l poţi face înainte – e de ajuns pentru o perspectivă diferită. (pff, vorbesc cu limba de lemn a unui psiholog)
LikeLike
Vorbești bine, gândești foarte bine, însă insecta fără aripi care sunt supraviețuiește niște cuvinte. Și cam atât.
LikeLiked by 1 person
Mereu m-am întrebat ce gîndesc păsările despre noi cei legaţi de pămînt. Şi ce simt păsările cu aripi frînte.
Pînă la urmă, totul ţine de (re)adaptare. Cuvintele au putere de simbol. Tu dintre toţi ar trebui s-o ştii cel mai bine.
Hai, mergem înainte alături de tine! 🙂
LikeLike
Putere … Credință și Putere !!! Ma rog pentru tine draga Em !!!
🤍💙
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc pentru rugă…
LikeLike
Mă gândesc mereu la tine, Em. Îți trimit o îmbrățișare virtuală, știu că e prea puțin, dar e tot ce îți pot oferi acum și o fac cu tot dragul!
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc pentru gând și îmbrățișare!
LikeLiked by 2 people
Iar scriu, iar șterg… Implacabilul mă lasă mută de fiecare dată cînd dau de el sau îl simt pe undeva. Dar te văd, te aud, te citesc… și nu am ce să fac. Atunci îți las un like stupid, să știi că nu trec pe lîngă mine vorbele tale. Mă gîndesc la tine, Em, în timpul ăsta care trece oricum.
LikeLiked by 2 people
Gândul tău mi-e bun, cuvântul tău la fel. Like-ul nu e stupid și are atâtea semnificații…
LikeLiked by 2 people
Draga Em, am dat recent peste blogul tău… Îți simțeam lipsa! Nici măcar nu pot să îmi închipui prin ce treci! Nu am sfaturi sau soluții, nu pot să iti țin prelegeri despre ce și cum să faci, dar îți doresc să reușești să te reconfigurezi într-o Em nouă, puternică… Nu uita ca ești sânge din sângele Anei! Te îmbrățișez sincer!
LikeLiked by 2 people
Pingback: Em… – HopeLess