E Vinerea Mare. Sărbătorile se apropie cu pași timizi, amprentând noaptea conștiinței umane.
Mai e puțin până când noi, creștinii, ne vom bucura din nou de Nașterea Mântuitorului, cu sufletele spălate, cu inimi umilite, cu credință și rugăciune.
Gospodinele pregătesc românește bucătăriile. Casele sunt pline de arome, iar serile vin cu o oboseală dulce, pentru că cei dragi se vor înfrupta din bunătăți, iar masa de duminică e sfântă celebrare. Cu post (cei care pot ține), cu efort în plus, este marcat marele moment al umanității.

În Canada româncele fac la fel, poate mai englezește și poate a doua oară – pentru că unii sărbătoresc și Paștele catolic. Obiceiurile locului s-au împletit cu cele aduse din România, de acasă, iar camerele sunt împodobite cu ornamente specifice: puișori, iepurași, ouă, cele din urmă atârnate chiar și în pomii din fața casei, pe același model cum sunt atârnate iarna globurile de Crăciun.

Mesaje frumoase, mai mult sau mai puțin inspirate, sunt schimbate pe diferitele canale de comunicare.

Unul m-a întristat și m-a convins că lumea în care trăim devine o haină tot mai ciudată, tot mai destrămată, tot mai rece.

O doamnă a pus pe un grup un poem făcut de ea în colaborare cu AI, cum mândră a declarat. Pentru că în conținut erau inserate toate ingredientele specifice, a atras admirația altor cucoane care au umplut-o de inimioare admirative.
O să „fur” această „creație” să o aplaudați – eventual – și voi.

Nu mă întristează atât de mult încercarea nefericită în care un robot pune niște cuvinte împreună având și o oarecare rimă, ci audiența care nu face absolut deloc diferența dintre un text arid adunat de o mașină, și unul scris cu și din emoție.
Acest lucru îmi demonstrează că nu doar literatura se duce, dar și cultura. Atâta timp cât oricine crede că poate face absolut orice pentru că are în față un computer…

Tot ce urmează aparține doamnei.

În ziua sfântă de Paște, când lumina răsare,

Sufletele noastre se deschid larg și inima e într-o cântare.

Hristos a înviat, vestea se-aude-n văzduh ușor,

Adevarat a înviat, răspundem cu bucurie în cor!

Ouăle roșii, pictate cu grijă și mândrie,

Simbolizează sângele lui Iisus, jertfit pentru noi, pe vecie. 

În bătălia ouălor, copiii se întrec cu zâmbet senin, 

Hristos a înviat, iar noi ne bucurăm cu cântec creștin.

În biserică, lumânările în mister dansează,

Clopotele cântă, credincioșii se roagă. 

Adevarat a înviat, sărbătoarea ne unește,

Într-o lume plină de speranță și lumină unde Dumnezeu domnește. 

La masa de Paște, mirosul de cozonac și friptură,

Familia se adună, iar inimile se bucură.

Hristos a înviat, iar noi ne simțim binecuvântați,

Adevarat a înviat, sărbătorim cu dragoste și credință ca frați.

Sărbătoarea Paștelui ne aduce împreună,

Într-o comuniune de credință și lumină.

Hristos a înviat, iar noi simțim recunoștință în suflet, 

Adevarat a înviat, spunem toți într-un cuget. 

La mulți ani de Paște, sa sărbătorim cu dragoste și pace,

Să fim uniți în credință și sa ne bucuram de toate. 

Hristos a înviat, iar noi să-i purtăm lumina 

Adevarat a înviat, sa fim buni întotdeauna!Poemul de mai sus a fost scris de mine în colaborare cu AI ❤️ sper sa nu fiți dezamăgite de participarea lui AI. Mi-am luat un trial de o luna și vreau sa vad cu ce poate sa ma ajute ca planuiesc sa scriu mai mult atât în romana cât și în engleza și sa traduc în ambele tit ce scriu.