• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Author Archives: sweet & salty

Citindu-i pe Em Sava și Axel. Cartea “Pași”! — Vorbe pentru suflet… viziunea Cristinei Apostol

12 Saturday Dec 2020

Posted by sweet & salty in pași

≈ Leave a comment

Cristina a citit Pași. Nu a citit. A deschis ușa și a intrat în universul Pașilor. Și-a respirat împreună cu eroii, le-a însoțit gândurile și vorbele. Mulțumesc, Cristina!

„Astăzi ținând în mână cartea “Pași” scrisă de acești doi autori fenomenali îmi dau seama că colaborarea acestora a dat naștere unei povești bine închegate și cimentată de niște emoții vii, fără retușuri sau rețineri. Atât Axel cât și Em Sava au oglindit un subiect prezent, cu toate implicațiile și complexitățile de rigoare, nu s-au abținut în a oferi detalii pe care mulți încă le consideră tabu, au dat glas acelor trăiri care ar putea fi a oricui: frici, abandon, neiubire, adulter, flirt și inhibiția unor emoții ce destramă sufletul pe bucăți. Au avut curajul să spună lucrurilor pe nume într-un roman care mi-a pus o amprentă pe suflet…

“Viața bate filmul, nu-i așa? Un clișeu spart de prea mult uz. Dar ce să facem dacă menirea noastră e să ne naștem, să reinventăm roata și să murim? Nu suferința noastră doare cel mai tare? Nu iubirile personale ne perpelesc pe jar? Nu fericirea noastră mișcă Universul? Nu praful de stele produs de noi înșine alimentează paradisul vieții pământești?”

O avem ca eroină pe Nicole, o tânără cu o relație disfuncțională, aparent cu o iubire dominatoare, și cu un cămin agreabil, însă sufletul cere dragoste, prezență și comunicare; aceste aspecte lipsă fac din vesela Nicole un personaj șters din celula familiei perfecte. Zilele-i trec fără funcționalitate iar rutina absoarbe din ea toată jovialitatea. Până în punctul când apare “el”. Emoția i se strecoară în suflet cu repeziciune, iar o dată cu asta zilele îi sunt colorate iar inima își cere tributul. El e cel care prin simple gesturi o face să se dezghețe de acea carapace a nesiguranțelor creată chiar de soțul acesteia, acel care îi dictează direcția și decizia.

“… Dialogul nostru a fost extrem de subtil. Un cocktail de gesturi și atitudini distilate din senzația de regăsire și apartenență. A fost ca și cum ne-am fi continuat povestea începută cândva, undeva. Mai presus de înțelegere. Fiecare s-a citit pe sine în ochii celuilalt, într-o oglindă în care imaginea se formase cu mult înainte ca noi să ne așezăm în fața ei. Nu era întâlnire, ci re-găsire.”

Alex apare la un moment de cumpănă, dar și ca o revelație care vine la timpul potrivit pentru a-i deschide ochii eroinei noastre încotro să se îndrepte și care e de fapt menirea ei ca femeie. Nicole fiind educată într-un mod tradițional refuză și critică dur înclinația sa spre adulter, însă aceasta suferă pe zi ce trece, ignorarea soțului, tăcerea sa acuzatoare, replicile menite să o intimideze toate duc la acel refugiu prin Alex, oaza sa de calm și înțelegere. Ai zice o poveste clișeu, sau prea previzibilă, însă vă asigur că tot ce a urmat a fost un crescendo impresionant; autorii au creionat cu patru mâini emoții vii, nesiguranțe, doi pași înainte și unu înapoi detaliind și punând piesă cu piesă amănunturile unei vieți cu o încărcătură debordantă. Însă secretele se țin lanț, iar unele necuvinte aduc după sine furtuni după cerul luminat, iar eroii noștri nu sunt scutiți după iubirea ce și-o destăinuie de implicații dureroase. Alegerile trebuie asumate, la fel și ascunzișurile ce ți se par confortabile, iar Alex plătește prin omiterea lor prețul așteptării care cine știe cât va dura. Și totuși, iubirea lor e una înfloritoare chiar dacă e scoasă din contextul unor căsnicii eșuate, e pură și inocentă semeni unor adolescenți ce abia descoperă acest fior inconfundabil, în ei pulsează din nou viața și sunt ambii șocați de acestă stare ce le dă pur și simplu aripi. Chiar dacă sunt zdrobiți de cuvinte și reproșuri, chiar dacă se prelinge dragostea lor într-o notă dansantă a unor piedici existențiale, ei simt, ei trăiesc, ei experimentează viața în toate formele ei.

Acțiunea cărții e ca un caleidoscop, piesă cu piesă colorând zilele eroilor noștri într-o multitudine de trăiri intense.Totul vibrează a viață și experiențe parcă trăite și așternute pe foaie semeni unui jurnal de memorii a unei efervescente iubiri trăite cu o intensitate ce se cere transmisă mai departe cu gândul… ce-ar fi fost dacă?, sau poate e mai bine așa, cert e că din acest roman am învățat că unele persoane vin ca o lecție, ca un blestem dar și ca o binecuvântare. Unii oameni ne deschid ușile inimii, unii ne obligă să punem totul sub semnul întrebării sau în balanța corectitudinilor, unii ne dau foc și patimă iar alții ne țin lângă ei din comoditate și accept.

Romanul “Pași” ne arată câte urme trebuie să bătătorim, câte cărări să parcurgem pentru a ne afla pe noi înșine, apoi împăcați cu ceea ce înseamnă “eu” să mergem prin viață cu capul sus și pregătiți să înfruntăm greșelile, alegerile și noțiunea timpului. Cartea are efectul de a stârni furtuni dar și a dăruirii unor morale adânci, toate cu menirea de a lua ce e mai bun din roman și din povestea celor doi eroi ce s-au descoperit din nou, și s-au pus față în față cu emoția ce și-o nutresc unul altuia.

Vă îndemn să aflați lumea sentimentelor, a descoperirii de sine și a poziționării fiecăruia în puzzle-lul vieții. Vă îndemn să citiți cartea “Pași” pentru că romanul se simte la intensitate maximă, pentru că e viață, pentru că un final nu e întotdeauna un sfârșit…

“În ultimele luni mi-am înșelat soțul în toate felurile. Pentru că mintea mea și sufletul meu sunt conectate la o altă minte și alt suflet, independent de voința mea. Însă pentru prima oară în ani, sunt împăcată cu mine însămi, pentru că am încetat să mă înșel pe mine.”

Recenzia ei:

Absolventă a Facultății de litere (Universitatea Babeș Bolyai, Cluj-Napoca), Ela Mihu (Em Sava) a dus cu ea în Canada dragostea pentru cuvântul românesc, pe care l-a cultivat și în mințile copiilor de români din țara frunzei de arțar. Din anul 2014 a început să publice poezie și proză pe blogul personal Sweet & Salty (https://savatoronto.com), […]

Citindu-i pe Em Sava și Axel. Cartea “Pași”! — Vorbe pentru suflet…

Azi, 305 pagini. Mâine… cine ştie?! — Comentator Amator

12 Saturday Dec 2020

Posted by sweet & salty in Geografie subiectivă...

≈ Leave a comment

Cea mai simpatică trimitere la o carte. În cazul acesta „Ana” mea. Mulțumesc, Ioana!

De când mă ştiu mi-a plăcut să citesc. Bine, nu vă închipuiți că m-a făcut mama cu vreo carte în mână, dimpotrivă, în prima parte a vieții nu le-am avut deloc la îndemână, abia pe la 12 ani am început să le prind gustul, deci “de când mă ştiu” ăla e oleacă exagerat. Dacă-mi amintesc…

Azi, 305 pagini. Mâine… cine ştie?! — Comentator Amator

Decembrie SIONO

11 Friday Dec 2020

Posted by sweet & salty in A fi scriitor, Amalgam

≈ 3 Comments

E luna surpizelor. În luna decembrie pentru fiecare comandă SIONO, veți primi un cadou: un obiect personalizat – pix, rucsac, oglindă, ori o carte SIONO.
Pentru cărțile cumpărate din librăriile fizice (Eminescu- București, Gaudeamus – Cluj, Junimea- Iași, Casa Cărții – Iași, Șt O Iosif-Brașov ori comandate la site-urile aferente – Eminescu, Libris, Cărturești) veți primi DOUĂ cadouri. Doar să faceți o fotografie cu factura.
Iar dacă faceți fotografie cu cartea SIONO pe raft în librărie, primiți TREI cadouri SIONO. Asta da ofertă!
Ce ziceți? Nu prea suntem noi editură tradițională. 🙂

La cadouri intră și toate titlurile din librăria SIONO:
Issabela Cotelin – Macii sunt întotdeauna roșii
Em Sava – Ana,
– Fluturi și alte frunze,
– Pași (& Axel)
Irina Alexe – 30+ și înfloritoare,
– Drumul meu
Antologiile SIONO – Inima nu face riduri
– Nuanțe de piper și ciocolată
Irina-Cristina Țenu – Vers de catifea
Lucia Stroilă – Și vulturii uită să zboare
Mirela Crâșmaru – Pași în doi
Și obiecte personalizate foarte frumoase.

De asemenea dacă vreți să faceți cuiva cadou prin noi, puteți să oferiți cartea/cadoul persoanei dorite. Ne dați adresa și noi o trimitem la destinația dorită.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.



Duminică de pus în ramă

10 Thursday Dec 2020

Posted by sweet & salty in Amalgam, Bucăți de gând, Geografie subiectivă...

≈ 10 Comments

 

Câte-o duminică e atât de rece, încât ai senzația că sunt de sticlă culorile. Că au înghețat într-o nespusă frumusețe, conservată de iarna seacă de minus câte grade-or fi. În pădure de Toronto. Puțină zăpadă, mult soare cu cei mai vampirici dinți posibili.
E o Canada cu ușile zăvorâte când natura își desface țoalele ca o generoasă damă ieșită la produs. Până și o rață ce trece accidental pe Humber în același timp cu noi ne privește și face calea-ntoarsă. Poate avem vreo bucățică de pâine. Îmi jur că nu mai ies din casă fără o bucățică de ceva, pentru că mogâldețele astea sunt atât de expresive că le-aș lua cu mine la căldură. Face câteva piruete prin fața mea, se rotește și privește cu mărgele de ochi calzi. Ar vrea să mă cumpere, aș vrea să mă cumpere, dar n-am nimic și nu mă lasă sufletul s-o amăgesc cu bucățele de tufiș uscat. N-am de data asta, oftez în gând, cu promisiune fermă că data viitoare…
Îmi sunt dragi animalele, însă nu pot avea aici. Doar în România am parte de ele.
Aici sunt puzderie, dar sălbatice. Domnii ratoni și domnii sconcși de care mă tem. Dar cu atâta natură dezlănțuită, cum să nu fie și ei la pachet? Iepuri, veverițe căprioare, rațe, gâște, lebede, pescăruși. Tot felul de miniaturi înaripate, cardinali ca focul, un soi mic, nu cred că sunt colibri, că nu le-ar permite clima, dar ceva păsări-floare, colorate și iuți, asta pe lângă ciripitoarele obișnuite.
De formele copacilor, de vegetație, de râu și lac, nu mai vorbesc. Sunt panaceu la orice oră din zi și din noapte. Le-aș trece pe lista de prescripții medicale.
Domnule doctor, nu pot să dorm
Vă prescriu o oră de pădure asezonată cu rațe și lebede, o salcie și niște toporași ori după sezon, țurțuri avangardiști și cer metalic asortat la râu.
Ceva de genul.
Am pus atâtea poze cu pădurea mea pe FB, încât la un moment dat o cititoare, o prietenă virtuală care-mi îndrăgește scrisul, sătulă de atâta pădure și atâta capră și frunză și apă și cer, mi-a sugerat că nu stau prea bine cu IQ-ul din moment ce am tendința asta botanică și zoologică a fotografiatului. Și nu numai. Dar pentru că în ultima perioadă am primit multe recenzii și v-am bombardat cu ele, am să vă trântesc și ceva care demonstrează fragilitatea micului meu neuron.
Duminică a fost un frig… Dar moșul mi-a adus cizme de cizme. Dacă ar fi număr mare ar fi dizgrațioase, așa, sunt simpatice. Și au o calitate fantastică. Sunt chiar făcute pentru iarnă friguroasă. Cică nu simți frigul până la minus patruzeci de grade.
Și, pentru că o poză e cât o mie de cuvinte, nu se deșiră în gânduri ca omul, vă pun câteva, deși aș mai povesti. Însă e noapte târziu. Am oricum de o vreme probleme cu somnul, iar mâine voi fi frântă.

Ana, o carte sărbătoare — La capatul curcubeului

09 Wednesday Dec 2020

Posted by sweet & salty in Ana

≈ 2 Comments

Se vede bine că lui Em rădăcinile din care își trage seva îi pornesc direct din suflet. Atâta dragoste de locurile din care au pornit străbunii ei, atâta pioșenie și respect în cuvintele ce curg molcom e rar de întâlnit. Și cum ar putea fi altfel când o leagă amintiri din viața binecuvântată a satului […]

Ana, o carte sărbătoare — La capatul curcubeului

Se vede bine că lui Em rădăcinile din care își trage seva îi pornesc direct din suflet. Atâta dragoste de locurile din care au pornit străbunii ei, atâta pioșenie și respect în cuvintele ce curg molcom e rar de întâlnit.

Și cum ar putea fi altfel când o leagă amintiri din viața binecuvântată a satului Sava, sat rupt din sânul lui Dumnezeu, sta pitit ca un cuib între dealurile împădurite ce-l împrejmuiau ca o cetate, cu pământ lutos în care prunii, perii și merii își agățau cu putere rădăcinile  și din casa cu miros de gutui și icoane în care tihna și bucuria conviețuiau împreună.

Te încălzești în lumina cuvintelor ei, iar ziua devine sărbătoare chiar de ți-a fost tristă sau înnorată. Cu atâta drag sunt descrise viețile Mariei și Anei, încât orice necaz prin care au trecut părea să fi rămas demult în urma lor și viața își urma cursul cu bune sau rele, acceptată exact așa cum le era lăsată.

Neîmplinirile și greutățile schimbau oamenii și viețile lor deopotrivă. Maria lucra tăcută. Albastrul ochilor i se stinse brusc, se făcu cenușiu, iar râsul înstelat din privire muri. 

Legile nescrise ale satului, precum și gura lumii, au stins iubirea Mariei, condamnând-o la o existență ternă în care doar grija pentru copii și gospodărie o ajutau să își mai ducă traiul; din iubirea aceea  luând ființă Ana, un copil bun și luminos, care  și-a dus viața cu mândrie și chibzuință, în ciuda tuturor nedreptăților la care a fost supusă.

Ana era răsărită-ntre fetele Savei, ca un mac într-un lan de margarete. Amestecul de ungur și de român înflorise gingaș în ea. Viața nu i-a fost ușoară, dar puterea iubirii sincere și adevărate a ajutat-o să treacă peste toate, ducând-o spre împlinire.

Nu vreau să vă povestesc romanul ci doar să vă spun că atinge sufletul lăsând o urmă luminoasă care nu se va șterge prea curând.

Desigur că privirea înstelată, voioșia, bunul simț și dragul de viață s-au împletit armonios și în persoana autoarei, căci altfel cum ar fi putut să le zugrăvească atât de bine?!?

Finalul e ca o șoaptă-mulțumire, ca o binecuvântare pentru tot.

Ana a fost bunica mea.  

Mulțumesc mult, Dana pentru recenzie. Sensibilă și plină de iubire așa cum e scrisul tău. Mă bucur că Ana mea te-a îmbrățișat și i-ai găsit loc în suflet.

Fluturii au zburat la Delicatese literare

08 Tuesday Dec 2020

Posted by sweet & salty in Fluturi și alte frunze...

≈ 14 Comments

Cine sunt? Un grup de fete minunate care citesc mult. Și fac recenzii. Iar cea de azi m-a uns pe suflet. Mulțumesc mult, Ana! Ai mângâiat fluturii cu naturalețe și bucurie. Foarte frumoasă și fotografia.

Înainte  să vă vorbesc despre volumul de versuri „Fluturi și alte frunze”, de Em  Sava trebuie să vă fac o mărturisire. Nu îmi este ușor să vorbesc sau să scriu despre poezie. Poezia este o stare care se simte cel mai bine în contemplare, în tăcere, iar de acolo versurile încep să grăiască direct de la inimă la inimă. Le citești și pătrunzi într-o bulă atemporală, unde sensurile încep să de desfășoare și să se deslușească, creând o punte între cititor și poet. O senzație greu de captat în cuvinte.

Am deschis Fluturi și alte frunze într-un moment oportun, când simțeam o sete nebănuită de poezie. Am senzația că până nu încerci poezia ca experiență de lectură, de comuniune cu acela ce-și deschide inima în fața ta prin versuri, ca pe o  carte, ceva lipsește, ceva nu e complet. Poate unii mă vor contrazice, însă poezia este un limbaj care se învață, chiar dacă unii au poate aptitudini mai dezvoltate în direcția ei.

Revenind la volumul de față, am descoperit, pagină după pagină, senzații explorate și transpuse sub formă de gânduri în forma lor solidă – versul. Deși în prima parte a volumului predomină versul liber, m-a cucerit faptul că mai apoi poeta se joacă cu ritmul și cu rima, rezultatul conturând un stil propriu, de care m-am bucurat la maximum. Este o călătorie de-a lungul anotimpurilor, care urmează ciclicitatea, roata  vieții, pomul vieții, încărcat de „fluturi și alte frunze”, care pleacă  spre a reveni mereu, urmând legile nescrise ale naturii.

M-a înduioșat de exemplu, în primă instanță, acest catren atât de emoționant, de gingaș:

„Am vrut să fac un om de zăpadă,
dar a nins doar de-o inimă
care mi s-a lipit de palme.
Omule de zăpadă!” (Omule de zăpadă)

Senzație pură la contactul cu natura:
„Ceață…
simțuri catifelate-n lapte…
fumează cerul vis
de ianuarie.” (Capriciu)

Natura… sentimentelor, contopirea elementelor:
„Când visele se sparg în stele
cu luna ce frământă noaptea,
Furtuna curge-n stropi de soare,
iar eu sunt tu și tu ești eu.” (Furtună cu soare)

Toamna are un loc important în galeria motivelor:
„E toamna care-mi curge-n vene
și-mi spulberă tăcută vara,
torcându-mi ploile-n privire,
întunecând devreme seara?”
(Frunzele-mi plouă pe-afară)

Em Sava ne așază „Cu primăvara la cafea” și ne declară rafinat că „Primăvara începe în mov”. Iarna canadiană poate deveni copleșitoare, poeta simțind nevoia de căldură.
Iar vara? Vara m-a cucerit pe deplin. Imagini vizuale puternice, cromatică fantastică:

„Seleniul cântec mângâie în șoapte,
Raze de lună mi se încurcă-n păr,
ascunse-n drag și-n clar de noapte,
în liliac aprins și flori de măr.” (Fantezie de vară albastră)

Mă opresc aici cu exemplificările în vers, menționând că fiecare poezie este o mică comoară în sine. Figurile de stil folosite au un scop clar: de a-l purta pe cititor în universul descris de Em Sava, o lume care este a noastră, a tuturor, o împărtășim profund și visceral. Condiția umană este evidențiată, la fel ca și natura umană.

În  versurile sale, Em Sava grăiește despre legătura dintre trăiri și anotimpuri, iar apropierea ei de natură este evidentă, firească. Vorbește despre experiența înstrăinării, despre dorul de părinți, de bunici. Ardealul și Canada sunt cele două repere geografice, cele două talere ale balanței pe care Em Sava și-a clădit echilibrul. Chiar și când versurile respiră nostalgie, am perceput armonia care o caracterizează pe poetă.

Versurile  transmit mesaje, dragostea pentru valori, gingășia prin prezența unor ființe mici (melci, vrăbii, fluturi), efemeritatea frunzelor, frumusețea  unei lumi ancestrale care se proiectează în contemporan.

Poezia  nu este, în general, așa cum mulți poate cred, pentru experți care să o  disece sau numai pentru absolvenți de Litere. Nu acesta este scopul ei. O carte de poezii se citește cu inima, până când pășești în lumea poetului, sub imperiul sentimentelor și al mesajelor. E intim, e conexiune. Jucăușă și delicată, dulce-sărată-acră-amară Em Sava se reinventează în permanență și transmite acest lucru prin lirica sa.

Feerie  de culori, stil divers, univers bogat, le veți găsi răsfoind acest volum, care beneficiază și de o grafică pe măsură, iar coperta reflectă corespunzător arta din interior (o compoziție semnată Mirela Pete).

Vă invit cu drag să petreceți momente deosebite în compania versurilor semnate Em Sava.

Puteți citi întreaga recenzie precum și altele pe blogul Delicatese literare.

De la tribunal urări

05 Saturday Dec 2020

Posted by sweet & salty in Amalgam, Întâmplate sau nu...

≈ 10 Comments

Habar nu am dacă nu comit vreo ilegalitate arătându-vă aceste poze, însă jur că nu mă pot abține. Nu știu care este criteriul prin care cetățenii Canadei sunt aleși ca jurați la tribunal. Probabil că unicul e să nu aibă cazier. Uite, aflați pe această cale că n-am. Cazier.
Ei bine, intoxicată fiind eu de filme gen Suits ori The good wife (ce-mi place Alicia! așa aș vrea să fiu) m-am bucurat tare că voi face parte dintre jurați, la tribunal. Abia așteptam experiența. Nu am fost în viața mea într-un tribunal. Deci să ajung în cel canadian și să votez vinovăția sau nevinovăția cuiva, să văd cum se derulează filmul procesului, în fine… Știți despre ce vorbesc, că toți împărțim aceeași pâine, aceeași cafea și același Netflix. Mă rog, cu variațiuni. Mai nou îmi place și Amazon Prime.
La un moment dat mi-a venit scrisoare de la onor judecător să le dau eu o dată când aș putea să fiu liberă de orice constrângere și cu mintea limpede, să votez cu dreptatea aia dreaptă. Am dat la pleseneală două luni. Că așa trebuia. Când a venit vremea cu pricina am primit un alt mesaj. Trebuia să mă prezint în data de, la ora de, în locul de pentru sfânta dreptate. Doar că eu aveam o altă problemă și o prioritate mai prioritară decât legea canadiană. În primul rând eram în Ro unde tata era foarte bolnav și nu aveam de gând să pun legea mai presus decât părintele meu suferind. Le-am spus. Însă au vrut să fie siguri că nu trag chiulul și a fost nevoie să demonstrez cu biletul de avion și hârtie de la medicul tatei, cu diagnosticul. În fine. Mi-au dat voie de data aceea să zic pas. Apoi a venit pandemia. Distanța socială etc. Și acum iarna. Dar, pentru că sunt în baza lor de date, am primit ce vedeți mai jos. Cine știe? Poate-ntr-o zi chiar se va întâmpla.
Deocamdată am primit urări de sărbători de la un Honourable.

Ana din satul Sava

04 Friday Dec 2020

Posted by sweet & salty in Ana

≈ 2 Comments

Când soarele răsare la Sava și-apoi călătorește ardelenește peste ocean. Scriitoarea Nicoleta Dabija a scris atât de frumos despre Ana mea și Sava mea… O recenzie care surprinde ca o oglindă gândurile și literele mele în revista Timpul. Mulțumesc mult!

„Nu știu dacă e o întâmplare ori ba, însă anul acesta am citit multă literatură scrisă de femei și foarte multă surprinzător de bună. A început, mai ales, să-mi placă să descopăr nume și scriitoare veritabile, chiar dacă publică la edituri mai mici și, prin urmare, se bucură de mai puțină atenție, că așa-i la noi. Nu scriu despre acestea din urmă ca să le fac un pic de dreptate. Menționez, de altfel, că nu mă dau în vânt să scriu despre cărți, nu-s critic literar, sunt cititoare fără leac. În unele cazuri, totuși, încerc să scriu, să dau mai departe gândurile, pentru simplul motiv că îmi doresc să citească și să trăiască și alții bucuria mea. Atâta tot.

Așa s-au petrecut lucrurile cu Grădina Sofiei, cartea Suzănicăi Tănase apărută la Casa de pariuri literare, așa s-au petrecut și cu Monștrii cu bot de catifea, romanul Simonei Poclid, publicat la Eikon, așa se petrece acum cu Ana, semnată de Em Sava (pseudonimul Elei Mihu). O carte atrăgătoare, și la exterior vreau să spun. O copertă colorată discret, reprezentând o creangă înflorită și o tânără îmbrăcată în ie, cu privirea întoarsă spre dealuri, spre sat, spre trecut. Literele cărții sunt mari, generoase, îmbietoare la lectură. E meritul editurii Siono, de care astfel am aflat.

Meritul autoarei este acela de a fi scris un roman de o frumusețe înduioșătoare, fără asperități, fără poticneli. Scriitura curge limpede, parcurgând destinele a două femei, Maria și Ana, mamă și fiică, însă, în realitate, conturând o lume întreagă, una dură, a unui sat transilvănean aflat în prima jumătate a secolului XX, cu legi nescrise, inflexibile, necruțătoare. Em Sava scrie cu dragoste și, poate, cu sentimentul unei datorii în curs de împlinire, povestea străbunicii și a bunicii sale materne. Două personaje pe care, mărturisesc, le îndrăgești de la început, le guști visurile și deziluziile, bucuriile și suferințele. Scrie, totodată, despre vitregia sorții femeii, în urmă cu un veac și mai puțin, despre neputința acesteia când ajunge în gura satului, despre curățenie, hărnicie, cinste, însă și despre cum trebuie să se lase supusă, sufletește și trupește, de bărbatul care o ia de soție, adică în stăpânire (de multe ori, împotriva voinței ei). Cele două femei îndrăznesc să trăiască dragostea și să guste fericirea. Ana este rodul unei astfel de iubiri „imposibile”, dintre o văduvă româncă și un flăcău ungur. Deși au greșit în ochii lumii și îndură oprobiul satului, cei doi n-au putut totuși rupe lanțul tradiției, n-au avut curajul să meargă până la capăt, condamnându-se în cele din urmă la nefericire și singurătate. Ana este cea care, împotriva tuturor, dar cu încredere în inima ei, îl va alege și se va căsători cu cel iubit.

Cele două povești de dragoste sunt doar o dimensiune a cărții și poate nu cea mai importantă. E mai relevant, în opinia mea, de urmărit talentul scriitoarei în a reface o lume apusă, aproape uitată, dar care a însemnat viețile părinților și bunicilor noștri, o lume dramatică, aspră, plină de încercări grele (două războaie mondiale, lupta acerbă dintre românii și ungurii care „împart” satul, regulile transmise din moși-strămoși etc.), de nevoi și de umilințe. În plus, pentru cei crescuți la țară, indiferent unde în România, căci numai graiul diferă, obiceiurile nu prea, cartea semnată de Em Sava funcționează și ca o oglindă în care îți privești copilăria chinuită, încheiată deja pe la 12 ani, când devii apt pentru cam toate treburile, în care vezi, deopotrivă, cum ritmul natural al vieții nu poate fi schimbat, fentat, câmpul trebuie lucrat la timp și roadele trebuie adunate la timp, satul nefiind un loc de înflorit lenea, mofturile și alte depresii. Munca fizică te supune, te biciuiește și tot ea, treptat, te scoate din cele mai negre dureri și te vindecă.

Autoarea, care și-a petrecut verile copilăriei în satul bunicilor, Sava, pare că nu a uitat nimic din detaliile acelei lumi. Nu știu dacă cineva i-a povestit și cât (poate mama ei, Zamfira, fiica Anei), cert este că romanul se citește ușor, e intens, strălucește prin limpezimea frazelor și prin conservarea limbajului arhaic, popular, specific zonei, iar personajele feminine îți intră în suflet cu totul și pentru totdeauna.

Ce-am scris aici e un cadru oarecare pentru istoriile umane plămădite de Em Sava (care și-a schimbat și numele din drag de satul bunicilor ei) cu duioșie, simplitate, căldură și precizie. M-aș bucura să o citiți și să o iubiți pe Ana!”

Articolul:
https://revistatimpul.ro/ana-din-satul-sava/

Scriitoarea Vera Oren și fluturii mei Scrisoare din Montreal

03 Thursday Dec 2020

Posted by sweet & salty in Fluturi și alte frunze...

≈ 3 Comments

Dragă E.
Am citit de două ori cartea de poezii și mă minunez cât de frumos jonglezi cu cuvintele. Ai o poezie a dorului de casă și a frângerii în două, dar iubești Arțaria, căci nu este răspunzătoare de dezrădăcinarea ta. Bunica, și bunicul, și mama și tata și oceanul care a crescut între voi, dar cu tine stă dragostea la masă. Versurile albe sunt meandre de suflet, iar cele clasice, muzică de inimă. Cel ce poate scrie în rime pentru mine este un Beethoven. Ca să scrii în rime, limba trebuie să-ți curgă prin sânge, e un dar de la zei, eu sunt siderată de acest fenomen supranatural. Mi-e greu să-ți spun care mi-au plăcut mai mult, lista e prea lungă.
Când toporașii mint, Capriciu, Antinomie, Definiția iernii, Cântec, Luni, gând ud (n-am înțeles titlul), Primăvară într-o dungă, și altele o droaie.  

Ești frenetică! Măi, omule, cum poți să trăiești din propria ta energie creatoare fără să te consumi, să te topești de căldura ta interioară? Pup virtual fără mască!
V. 

Am cerut voie să o public. Blogul e albumul meu. Pun adesea aici ca să nu uit. 🙂

Despre Fluturi și alte frunze, de Cristina Apostol

02 Wednesday Dec 2020

Posted by sweet & salty in Fluturi și alte frunze...

≈ Leave a comment

Cristina Apostol este o tânără minunată care citește și filtrează prin sufletul ei de clujeancă litere și gânduri.
Azi este despre Fluturii mei. Mulțumesc!

Pentru început am depănat poeziile autoarei din minunatul volum „Fluturi și alte frunze” apărut la Editura SIONO în anul 2020. O culegere de versuri ce ating cele mai sensibile coarde, redând pofta de viață și culoare. Unduirea rimei e una fluentă și ușor derijabilă, ne poartă acolo unde începuturile sunt frumoase și unde drumurile se perindă cu depărtarea, cu freneticul zilelor dar și cu dragostea.

Cartea „Fluturi și alte frunze” nu e doar un buchet de poezii alese, ci e o căldură a unor cuvinte ce strâng sub aripă o trăire, o contemplare și suflete dornice să vibreze în tonalitatea unor rime ale căror conținut te absorb în totalitate. Cursivitatea exprimării gândurilor e minunată, te „așterni” contemplativ sub versuri și plutești într-o oază a unor feerii poetice originale.

„glezna-mi suspină amprenta lacrimii tale,
umbra uscată a privirii albastre
lacrimă tremurândă,
mijind aripi de fluturi
și dacă eu sunt un fluture?”
(în poezia, A ta?)

Autoarea Em Sava este îndemnată de dorința absolutului prin sensibil și frumos, prin tot ce definește suflet pentru suflete, cugetul său se îndreaptă spre înălțimi și spre o reintegrare în lumea de origine, cu miros de acasă. Iar poezia pentru ea e un paradis recâștigat și însemnat în toate aceste tăceri frânte.

„Strada mea se numește DEPARTE
și casa mea se numește DEPARTE
și eu în pașaport sunt: E. DEPARTE
M-am pierdut de mine în ziua aceea
când a răsărit prima literă din alfabet.”
(în poezia, Departe de mine)

Deosebit de sugestivă și mobilizatoare este aceea imagine cu depărtarea, cu aceea „acasă” umblătoare, prezentă printre pagini, o stare care probabil a dus la o fluiditate a versurilor și le-a pus într-o valoare deosebită, ca dorul, ca nevoia de a fi. Autoarea a redat din interiorul ei un popas prin fiece poezie scrisă, pe toate drumurile rime fugare, flori, ploi, toamne, ierni, staționărilor de viață care ne-au dat direcția cărții sale. Nu contează pe unde și în care loc; eu, poate și tu o vom descoperi doar citind. Cartea e într-un cuvânt „adevăr”, nu ne îmblânzește, nu ne încearcă, nu ne ademenește pe locuri periculoase ci ne pune pe tavă trăirea suavă a autoarei, a frământărilor ei și a tandreții dăruirii prin vers. Viața aici e colorată și înmiresmată a toamnă chiar dacă aceasta nu e scutită de tristeți și experiențe care mai de care. Cu o atenție mai deosebită a sensului fiecărui vers vom ajunge la concluzia că scriitoarea ne mângâie părintește și ne croiește părțile inimii spre înzestrarea sensibilului; refugiindu-ne în acele târzii toamne, în acele trecătoare absențe, în acele depărtăși ce se cer depănate de slova poetică. Avem înșiruirea unor secvențe de zile, luni și treceri care citindu-le și aflându-le ne fac bine, ne fac să aparținem acestor poezii, să fim părtași la aceași trăire și respirație prin cuvânt.

„Când visele se sparg în stele
cu luna ce freamătă noaptea,
Furtuna curge-n stropi de soare,
iar eu sunt tu și tu ești eu.”
(în poezia, Furtună cu soare)

Mie îmi rămâne sarcina să vă îndemn la poezie, pentru că ea este mierea ce ar trebui să o gustăm în fiecare zi, puțin câte puțin pentru a menține gustul suav al naturii, al vântului, al prospețimii, iar cartea „Fluturi și alte frunze” ne prezintă o acea gură de aer proaptăt din inima unui șes în plină înflorire spirituală. Mulțumesc editurii SIONO pentru posibilitatea de a o citi pe Em Sava și minunata-i carte de poezii! Cu prețuire!

Mulțumesc cu toți fluturii și toate gândurile, dragă Cristina, pentru recenzia sensibilă și pentru fotografie!
Recenzia se află pe blogul ei Vorbe pentru suflet:
https://vorbepentrusuflet.blog/2020/11/30/citind-o-pe-em-sava-cartea-fluturi-si-alte-frunze/

← Older posts
Newer posts →

Categories

  • A fi scriitor (31)
  • Amalgam (144)
  • Ana (30)
  • Întâmplate sau nu… (48)
  • Bucăți de gând (105)
  • Catchy (14)
  • Concurs (18)
  • De prin viață… (21)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (153)
  • Fluturi și alte frunze… (42)
  • Geografie subiectivă… (98)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • pași (33)
  • Recenzii și impresii (1)
  • Sava-rine (21)
  • Travel (39)

Arhive

Recent Posts

  • Interviu cu Gândul. Nu cu gândul :)
  • Simona scrie poezie
  • Anul pleacă, anul vine
  • Cristina, Vorbe pentru suflet – Ana mea și viziunea ei
  • SIONO, editura ta

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,182 other followers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • pași
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • pași
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel

Blog at WordPress.com.

Cancel