Sunt în Canada de ceva ani și chiar dacă am dublă cetățenie, tot româncă sunt, tot limba română o vorbesc cel mai bine și tot romaneste gandesc… Dar anii petrecuti aici mi-au schimbat mult mentalitatea. Nu originea, nu dragostea de esenta pura romaneasca din suflet, nu radacinile mele. Doar mentalitatea. Sunt mandra ca sunt romanca. Nu sunt de acord intotdeauna cu ce se intampla in Romania, nu imi plac unele manifestari ale conationalior, nu imi plac anumite romanisme… dar fiecare natie cu pasarica ei, ca sa zic asa.
Imi plac canadienii. Nu cred ca exista pe pamantul asta mare, oameni mai politicosi si mai ospitalieri, mai buni la suflet si mai deschisi. Poate pentru ca majoritatea au radacinile arborelui genealogic in diferite tari si inteleg experienta emigrarii, poate pentru faptul ca nu au avut nevoie de smecherii ca sa reuseasca in viata, poate pentru ca nu au fost nevoiti sa dea spaga la doctori ca sa fie siguri ca vor fi tratati omeneste, poate pentru ca nu au mituit politistul ca sa nu le dea amenda… cu siguranta ca sunt multe motive. Cine spune ca romanul e cel mai ospitalier nu il cunoaste pe canadian. De fapt am observat ca in ciuda invidiilor nationale, avem obiceiul sa vorbim la superlativ despre noi. Cu totii auzim in fiecare zi ca romanii sunt cei mai destepti, romancele sunt cele mai frumoase, romanul e cel mai creativ, numai romanul se descurca in situatii limita, romanul e cel mai ospitalier… sirul poate continua la nesfarsit. Da, avem valorile noastre cum si alte natii au valorile lor. Poate ca nu ne-ar strica putina modestie, putina dragoste de aproapele nostru, putina credinta in suflet sa ne putem bucura cand vreun prieten are o reusita materiala. In loc sa ne intrebam “De ce el? Ce? E mai bun el ca mine?” ar fi mult mai bine sa ne bucuram pentru el.
Sunt frumosi oamenii buni, indiferent de limba pe care o vorbesc. Un cuvant frumos iti poate insenina ziua, dar o jignire iti poate intuneca saptamani in sir. Destinul meu a fost sa ajung in Canada si sa traiesc aici. Uneori imi e dor, pentru ca marea majoritate a familiei mele a ramas in tara. De fiecare data cand ma intorc in tara merg cu bucurie stiind ca merg acasa, dar cand ma intorc imi spun acelasi lucru, din nou imi spun ca ma intorc acasa…
Dacă ai şti ce mult îmi doream să găsesc pe cineva care să povestească aşa cum o faci tu, despre străini şi despre mentalităţile lor, despre visurile şi preocupările lor. Mă bucur că te-am găsit 🙂
LikeLiked by 2 people
Îți răspund târziu, pentru că s-au rătăcit niște mesaje (sunt începătoare cu blogul ). În Canada e diferit de alte țări, românii sunt apreciați (și avem norocul ca ” bruneții” nu prea trec oceanul ). Din păcate în Europa situația e diferită Un week-end minunat să ai! 🙂
LikeLiked by 1 person
Multumesc de urari, ceea ce ti doresc si tie 🙂 spor si inspiratie in scris!
LikeLike
Bunătatea sufletească e o limbă universală… Dar cum facem s-o salvăm, în secolul ăsta distructiv al materialismului…?
LikeLiked by 1 person
Da, ai spus asa de bine 🙂 , chiar că e o limbă universală… din păcate și răutatea. Goana nebună după material înghite și sacrifică prea multe suflete, de aceea e prea bine când ne apar în cale suflete generoase, frumoase 🙂 . Mi-ar place să am un răspuns la întrebarea ta 😦
LikeLike
Răspunsul ar fi integritatea morală, cred. Sistemul cîştigă numai atunci cînd fiecare individ cedează. Eu văd drumul lumii şi nu e deloc în lumină, ba dimpotrivă. Doare privirea, doare neputinţa. Prea multă durere pentru un vis – al cui? – mult prea utopic.
LikeLike
Neputința e unul din cele mai mari blesteme de pe umerii noștri. Totuși eu cred că sunt și mulți oameni buni, doar că uneori, răniți de viață ne pierdem încrederea. 😦
LikeLike
Perfect adevărat şi din păcate de multe ori ireversibil. Răutatea combinată a lumii ne doboară, căci prea puţini şi prea singuri şi dezbinaţi sîntem.
LikeLike
Așa este 😦
LikeLike
Şi totuşi nu putem să ne luăm pe umeri responsabilitatea asta, fiindcă lumea nu e “a one man show”. Cel puţin nu aparent.
LikeLike
Tot ce e simpul este de fapt complicat, iar ceea ce pare complicat e atât de simplu. 😦
LikeLike
Na, acu’ ce să mai fac şi io pe filosofu’ că mi-ai luat spuma. De fapt, totul doar este, fiindcă restul e indescifrabil precum semnăturile pe copiile legalizate.
LikeLike
Totul e indescifrabil… doar ne închipuim că descifrăm uneori. Dar trăim bâjbâind, imaginându-ne că înțelegem, unii mai mult, alții mai puțin. Nici măcar pe noi nu ne cunoaștem. 🙂
LikeLike
Iertare, aseară m-am strecurat pîş-pîş în lumea viselor, că de fapt era cam dimineaţă pe partea asta a lumii. 😳 Am tot încercat să înţeleg de ce vecinul s-a întins peste gard şi mi-a ciopîrţit corcodoşul pe ascuns… Cred că sînt eu prea mic şi nu-mi dau seama ce rol important are el în Marea Schemă a Lucrurilor, dacă-şi permite nonşalant să distrugă o proprietate străină…
LikeLike
Da, știu că era târziu… 🙂 Trebuie neapărat făcuți să înțeleagă că nu e bine să atingă ce e al altora. Din păcate unii oameni cred că pentru a le fi lor bine pot face orice 😦
LikeLike
Da, egoismul şi egocentrismul distruge absolut toate relaţiile interumane. 😦
LikeLike
“Sunt frumosi oamenii buni, indiferent de limba pe care o vorbesc.” frumos spus (si adevarat)
LikeLiked by 1 person
Nu? 😀
LikeLiked by 1 person
îhî 😀
LikeLiked by 1 person
Frumos, antitetic articol. Am mai comentat pe un blog. Cred că Darwin are dreptate, iar canadienii, ca şi alţii, sunt mai sus, pe scara evoluţiei. Este mai realist cred, decât să ne minţim păgubos, mereu, cu civilizaţia noastră mioritică.
Ai avut ocazia să constaţi pe viu, realitatea.Nu crezi?
Hai, fii ardeleancă sinceră!
Onu
LikeLiked by 1 person
Sunt sinceră și îți spun cu mâna pe inimă că ai perfectă dreptate. Canadienii sunt niște oameni minunați, iar aici pierduți printre ei, mai degrabă te sapă un român de-al tău decât orice nație. Să ai o săptămână frumoasă!
LikeLike