Timpul formalitatilor din aeroport i s-a parut Marei o vesnicie. Abia astepta sa il stranga in brate pe Florin, sigura fiind ca de data asta, dupa atat de multe luni, el o va privi altfel, va aprecia toata intelegerea ei de pana atunci, va observa ca e frumoasa… In plus o tinea in brate pe Mona, bucalata si vorbareata, foarte dragalasa, care semana izbitor cu Florin. Cand l-a zarit in multime a infiorat-o privirea lui. Raceala din ochii lui a oprit gestul imbratisarii la jumatate. El a luat fetita si a inceput sa se joace cu ea, a intreband-o in graba cum a fost drumul. Apoi a pornit in fata fara a mai astepta raspunsul. Mara l-a urmat precum un caine isi urmeaza stapanul. Epuizata dupa mai mult de zece ore de zbor, se simtea pentru prima data serios ingrijorata si nesigura. Florin nu fusese niciodata afectuos cu ea, doar prietenos. Dar acum nu mai era nici atat. Lunile din urma il schimbasera. Vorbea tare, foarte sigur pe el, presarand din cand in cand cuvinte in engleza, ca si cum, vezi Doamne, nu isi mai amintea in totalitate limba lui Eminescu. In afara limbajului moldoveano-englez, atitudinea ii era complet diferita. Mara a inteles mai tarziu ca in tara Florin fusese nevoit sa isi impuna un comportament cat de cat familist, datorita parintilor si mentalitatii sociale. Se casatorise presat fiind de mai ales de mama, care il dorea a fi ‘’normal’’. Societatea romaneasca nu avea inca vederi atat de largi incat sa accepte homosexualii. Doar teoretic, insa in practic… alta poveste. Erau stigmatizati si izolati de ceilalti, iar Florin nu voia sa isi riste locul de munca si nici nu se simtea pregatit sa fie un paria, asa ca nu putea sa isi afirme orientarea. Casatoria cu Mara era un paravan perfect pentru el. Eventualele suspiciuni fusesera spulberate de casatorie si venirea pe lume a Monei. Singura problema, constituita de pofta carnala a sotiei, o rezolvase cumva, e drept ca foarte rar. Stia ca Mara e gura larga si spune tot tuturor, asa ca in momentele de maxima tensiune o facuse si pe asta, de frica sa nu fie deconspirat de nemultumirile ei. Perioada de graviditate il scutise destul de mult…
Odata ajuns in Canada, Florin nu mai avea de ce si de cine sa se ascunda. Aici societatea era permisiva tuturor segmentelor ei sociale. Homosexualii aveau aceleasi drepturi ca si ceilalti, erau considerati o comunitate ca oricare alta. Isi gasise un contract la o companie, o pozitie extrem de interesanta si bine platita. Chiar acolo cunoscuse un cuplu de gay, foarte simpatic cu care chiar iesise la un pranz. Pentru prima data in viata lui se simtea liber, iar familia asta, confectionata in graba nu ii mai era de folos, il incomoda. O iubea pe Mona, dar un copil era o responsabilitate prea mare pentru el. Mara era foarte de treaba, nu prea avea ce sa ii reproseze, doar ca nu ii mai servea nici unui scop, era doar o povara. Revederea ei in aeroportul din Toronto insemna pentru el constrangere si obligatii.
In Canada o astepta pe Mara o viata mult mai grea decat cea din Iasi, unde fusese oarecum sub protectia familiei. Florin era autoritar si dezordonat in tot ceea ce facea. Isi petrecea noptile la calculator pe diferite site-uri de gay, iar dimineata se trezea cu greu sa mearga la serviciu. Fiecare intalnire dintre cei doi era o confruntare taioasa cu jigniri si tipete din partea lui (si avea o voce de tunet). Ea nu indraznea sa riposteze. Dupa un an de viata imposibila, umilinte si incercari, Mara se hotari sa vorbeasca cu el. Isi facu foarte greu curaj, dar pana la urma discutia se intampla intr-o dupa-masa cand parea mai bine dispus. Florin stia ca va urma acest moment si era pregatit sa ii spuna adevarul. Intre timp se obisnuise cu prezenta ei docila, cu fetita care era tot mai dragalasa pe masura ce crestea. Mara isi gasise si ea un job administrativ la o companie de asigurari, nu mai era dependenta financiar de el. In plus se hotarasera pentru confortul unei case si era mai usor sa obtii credit de la banca cu doua venituri decat cu unul. Asa ca privind-o direct in ochi ii marturisi adevarul. Desi frumoasa, Mara isi pierduse mult increderea in ea ca femeie, supusa la atat de multe umilinte si refuzuri. Intr-un fel ciudat, marturisirea lui ii facu bine, pentru ca in sfarsit intelese ca nu absenta farmecelor ei feminine era vinovata de lipsa lui totala de interes. Au stat de vorba ore in sir, simtind amandoi o eliberare si in acea dupa-masa Florin redeveni baiatul prietenos pe care il cunoscuse in Romania, camaradul cu care pornise initial la drum. Dupa acea zi incepu o etapa noua in viata lor, mai putin tensionata. Ea nu mai avea asteptari, el nu se mai ferea. Aveau si momente bune in care puteau comunica, insa firea lui despotica isi arata coltii extrem de frecvent si o umilea de cate ori avea ocazia. Ea obtinuse explicatia, diagnosticul, nu rezolvarea. I-am cunoscut la cateva luni dupa acel moment si am asistat la multe situatii din viata lor. Pana la urma Mara a hotarat sa divorteze. Nu i-a fost usor, pentru ca fetita il adora pe Florin care ii facea toate poftele in pofida oricui, inclusiv a Marei. Si Mona isi dorea parintii impreuna. Dar divortul s-a intamplat, dovedindu-se cea mai inteleapta decizie luata impreuna.
Au ramas buni prieteni, avand o relatie mult mai buna separati fiind, decat au avut vreodata ca soti. El are in prezent o relatie stabila cu un francez, cu care intentioneaza sa se insoare, iar ea inca isi cauta ursitul, impiedicandu-se uneori in cate-o relatie pasagera, de fiecare data nepotrivita, de fiecare data inselatoare…