Durata formalităților din aeroport i s-a părut Andreei o veșnicie. Tremura de dor și nerăbdare. Abia aștepta să-l strângă în brațe pe Florin, sigură fiind că, de data asta, după atâtea luni de despărțire, el o va privi altfel. Va aprecia toată înțelegerea ei de până atunci. Va observa și el că e frumoasă… În plus, copilașul, care era o bucurie bucălată și drăgălașă, semăna izbitor cu tatăl lui. Andreea zâmbea cu lacrimi tremurate când a ieșit în sala de așteptare a aeroportului, plină de persoane ce-și întâmpinau familiile și rudele. Inima îi bătea ca ceasornicul bunicii și ochii îl căutau curioasă. Când l-a zărit în mulțime, a înfiorat-o privirea lui. Răceala metalică a oprit la jumătate gestul firesc al îmbrățișării. El a luat copilul, a început să se joace cu el și a întrebat-o cu jumătate de gură, din mers, cum a fost drumul. Apoi a pornit înainte, fără s-o privească, fără să mai aștepte răspunsul. Ea s-a oprit o secundă, descumpănită, apoi l-a urmat precum un câine își urmează stăpânul. Epuizată, după mai mult de zece ore de zbor, se simțea mai singură și mai îngrijorată decât fusese vreodată în întreaga ei viață. Florin, care nu fusese niciodată afectuos cu ea, doar prietenos, acum se purta ca un străin. Lunile trăite pe continentul american îl schimbaseră. Personalitatea lui puternică era și mai puternică. Vorbea tare, foarte sigur pe el, presărând des și obositor cuvinte în engleză, ca și cum, vezi Doamne, nu-și mai amintea în totalitate limba lui Eminescu. Apartamentul închiriat pentru ei de Florin o întâmpină cu o dezordine cumplită. El spuse în treacăt: n-am apucat să strâng. Apucase inima ei să se strângă într-o lume străină, geografic poziționată la capătul pământului de urbea ei natală.
Au dormit în același pat, dar el i-a întors spatele și a început să sforăie după un minut, iar ea a plâns cât a vrut, netulburată de umbra vreunei îmbrățișări. Zilele care au urmat nu au adus nimic bun. Andreea a simțit realitatea de gheață a unor lucruri evidente. În țară,  Florin fusese nevoit să joace rolul de familist datorită mentalității generale. Se căsătorise presat fiind mai ales de mama care își dorea ca fiul ei să fie „normal”. Așa că Andreea fusese prada perfectă pentru planul lui. Frumoasă, docilă, foarte ușor de dus cu zăhărelul. Îi surâsese norocul. Din toate privințele. Rămăsese gravidă la primul contact sexual. Cine-l mai putea bănui că e gay având nevastă și copil? Homosexualii, deși teoretic acceptați de societatea românească, practic sunt stigmatizați și izolați de restul, iar el era un tip mândru, nu putea să facă parte dintr-o tagmă rău famată și nici să riște să-și piardă locul de muncă. Nu, nu putea fi un paria! Căsătoria cu Andreea era paravanul perfect. Eventualele suspiciuni fuseseră spulberate de eveniment și mai apoi de venirea pe lume a copilului. Singura problemă o constituia pofta carnală a nevestei. O rezolva cumva și pe asta, extrem de rar. Știa că Andreea e gură largă și spune tot, așa că în momentele de maximă tensiune o făcuse și pe asta, de frică să nu fie deconspirat de nemulțumirile ei. Perioada de graviditate îl scutise mult. Avea o scuză. Zâmbea în sinea lui, mândru că-i atât de deștept. O învârte pe degete și nu bănuiește nimic.
Odată ajuns în America, nu-i mai păsa. Nu mai avea de cine și de ce să se ascundă. Aici societatea era permisivă, homosexualii aveau aceleași drepturi ca și ceilalți, erau o comunitate ca oricare alta. Lucra pe contract la o companie, avea o poziție gras plătită. Experiența și școala din România erau bine văzute.  Chiar acolo cunoscuse un cuplu de gay, foarte simpatic, cu care se împrietenise. Pentru prima oară în viață se simțea liber, iar familia asta, confecționată în grabă nu-i mai era de folos, îl incomoda. Iubea copilul, dar era o responsabilitate prea mare pentru el. Andreea era de treabă. Însă ce să facă cu ea? Ce să caute o femeie în viața lui? Nu era decât o povară, o constrângere, o obligație și amintirea unui trecut care nu îi făcea plăcere.
Pe Andreea o aștepta o viață mult mai grea decât în orășelul mioritic, unde fusese tot timpul protejată de familie. Florin era autoritar și dezordonat în tot ce făcea și, mai mult decât orice, o desconsidera. Își petrecea nopțile la calculator, pe diferite site-uri de gay, iar dimineața se trezea cu greu să meargă la serviciu. Fiecare zi era plină de confruntări tăioase, jigniri și țipete masculine feroce. Ea îndrăznea tot mai puțin să riposteze. După doi ani de viața imposibilă, umilințe și încercări, Andreea se hotărî să-i vorbească. Foarte greu își făcu o brumă de curaj, pentru că Florin, simțind ce urmează, reuși să dezamorseze de câteva ori discuțiile. Între timp se obișnuise cu prezența ei docilă, cu serviciile pe care i le făcea și chiar cu venitul ei lunar, pentru că își găsise și ea un job administrativ la o companie. Cumpăraseră o casă, cea în care fusesem în vizită la ei, și confortul oferit de femeie era mult prea convenabil. Dar Andreea, ajunsă la saturație, puse, în sfârșit, piciorul în prag. Știind că nu mai are nicio ieșire, Florin alese cartea adevărului și, privind-o în ochi, îi mărturisi că este homosexual. Deși știa, cuvintele rostite cu voce tare o loviră în adâncul sensibilității ei. În ultimii ani, în urma atâtor umilințe și refuzuri, Andreea își pierduse mult încrederea în ea ca femeie. Într-un fel ciudat, mărturisirea lui o făcu să priceapă că nu absența farmecelor ei era vinovată de lipsa lui totală de interes.
Au stat de vorbă ore în șir, simțind amândoi acea eliberare pe care doar adevărul are puterea să ți-o dea și, în acea după-amiază, Florin redeveni băiatul prietenos pe care îl cunoscuse, camaradul cu care pornise la drum. După acea zi începu o etapă nouă pentru ei, o etapă mai puțin tensionată. Ea nu mai avea așteptări, el nu se mai ferea. Aveau și momente bune, cele mai multe legate de copilașul lor, momente în care puteau comunica, însă firea lui despotică își arăta colții frecvent și o umilea de câte ori avea ocazia. Ea obținuse explicația, diagnosticul, nu rezolvarea. Până la urmă Andreea a decis să divorțeze. Cunoscuse pe net un alt bărbat și voia să-și refacă viața. Nu i-a fost ușor. Copilul își adora tatăl, iar Florin îi făcea toate poftele în pofida oricui, inclusiv a Andreei. În plus, pentru el situația era ideală. Avea cine să-i gătească, să-i spele, să-i crească micuțul și să participe la rata la casă. Dar divorțul s-a întâmplat, dovedindu-se cea mai înțeleaptă decizie. Au rămas buni prieteni, având o relație mult mai bună separați fiind, decât au avut vreodată ca soți. El are in prezent o legătură stabilă cu un tânăr francez. Am înțeles că se pregătesc de nuntă. Ea își caută încă ursitul care e la fel de împiedicat ca până acum, rătăcindu-se pe drumuri care nu se intersectează cu ale ei. Andreea a avut relații pasagere multe, de scurtă durată. De fiecare dată nepotrivită. De fiecare dată înșelătoare.