Ea, sa o numim Mara, terminase o facultate cu profil industrial. De fiecare data cand in inima ei simtise ceva pentru un baiat lucrurile se terminasera prost. Cumva, in cale ii iesise intotdeauna doar baiatul nepotrivit. Colegele de facultate se maritau in jurul ei, asa cum pica popicele, ea ramanand mereu in picioare, mereu pe lista de asteptare. Rabdarea ii era pe sfarsite, iar sortitul se ratacea pe alte drumuri decat cele strabatute de ea. Mara a fost si este cea mai pozitiva persoana pe care o cunosc, genul care nu invata niciodata din propriile greseli, dand sanse mereu si mereu unor persoane pe care altii le evita dupa prima “citire”. Asa ca de fiecare data, cu o ingenuitate proprie copiilor credea in bunele intentii ale celui din fata ei si aproape de fiecare data se insela, pentru ca alegea de fiecare data aceeasi tipologie. Anii treceau aducand cu ei tot mai mult frica de a nu ramane fata batrana. Cand o verisoara i-a facut cunostinta cu Florin si acesta a cerut-o la foarte scurt timp in casatorie s-a simtit cea mai norocoasa fiinta de pe planeta. Florin era un baiat frumos si inteligent, foarte spiritual si pe deasupra absolvent al unei facultati extrem de ceruta pe piata la vremea respectiva. Cu o personalitate foarte puternica a reusit sa-i farmece tot anturajul, cu o singura exceptie, tatal Marei, care si-a rugat cu insistenta fiica sa gandeasca bine pana ia o decizie serioasa. Dar Mara, coplesita de neasteptatul noroc, ar fi vrut chiar sa grabeasca evenimentele, sa se vada cat mai repede maritata cu minunatia de barbat, ca nu cumva acesta sa se razgandeasca, sau sa il ia alta. Asa ca printul ei, nu pe cal alb, dar priceput la computere, nu a avut parte de nici un impediment in dorinta de a se aseza la casa lui. I s-a parut Marei ca la partea de romantism cam scartaie, ca, spre deosebire de alti baieti nu vrea sa ajunga imediat in patul ei, dar nu a stat prea mult sa analizeze, avea atat de multe alte calitati… Abia mai tarziu a realizat cat de evident fusese de la inceput totul. Ea, extrem de senzuala il dorea, dar ii era rusine sa ii dea prea multe semnale. Iar el parea sa nu inteleaga dorinta ei timida de a fi iubita si altfel decat spiritual. Intr-un final a venit nunta, iar Florin a fost nevoit in cele din urma sa isi faca datoria conjugala… un sex rapid, fara pasiune… o gimnastica total nesatisfacatoare. Ea a ramas cu lacrimi in ochi, dar cu speranta in suflet ca data viitoare va fi mai bine, ca a baut la nunta, ca… Dar data viitoare a intarziat sa se mai intample si, cu stupoare, a realizat cateva saptamani mai tarziu ca e insarcinata. Intre timp Florin aplicase pentru emigrare in Canada, era o mare oportunitate pentru el. Cei din profilul lui erau acceptati la interviu aproape imediat. In Romania se descurcau amandoi modest, asa ca emigrarea le-a dat motiv sa viseze, sa isi imagineze o viata fara griji peste ocean. Discutau ore in sir despre viitor, el ii zugravea un tablou extrem de roz si parfumat, iar ei ii placea. S-a mai apropiat de ea de cateva ori, la fel de scurt, la fel de lipsit de afectiune, ca si cum ea l-ar obliga sa faca un lucru rusinos, care ii provoca sila. Dar ea visa Canada si era sigura ca acolo, departe, lucrurile se vor rezolva de la sine. Apoi a venit pe lume fetita lor, un bebelus frumos, care o tinea ocupata, iar Florin o adora pe micuta. Dupa cateva luni de la nasterea Monei, actele de emigrare au fost finalizate si Florin a plecat spre noua viata, urmand sa aranjeze totul pana la venirea Marei cu fetita. Asta s-a intamplat opt luni mai tarziu, cand Mara, cu fetita in brate a pasit pe canadianul pamant al fagaduintei, la care visa deja de mai mult de un an. In sfarsit, povestea fericirii ei, atat de mult amanata avea sa inceapa. Se straduia sa lase in urma toate indoielile si mai ales sa uite privirea adanca si plina de durere a parintelui ei, care incercase din rasputeri sa o faca sa se razgandeasca: “Nu uita, fata tatii, daca nu ti-e bine sa te intorci…”