Ea, să o numim Andreea, terminase o facultate cu profil industrial. De fiecare dată când simțise ceva pentru un băiat, lucrurile se terminaseră prost ori extrem de prost. Ba fusese cel nepotrivit, ba respectivul plecase cu părinții în străinătate și-o lăsase cu ochii în soare. Și, nenorocitul de timp ce păruse generos la un punct, o luase brusc la fugă ca nebunul. Colegele de facultate cădeau în mrejele dragostei ca popicele, doar ea rămânea în picioare, mereu pe lista de așteptare. Răbdarea îi era pe sfârșite, iar sortitul ei părea împiedicat. Se rătăcea pe alte drumuri decât cele străbătute de ea. Dar Andreea mea era pozitivă. Atât de pozitivă încât nu învăța din propriile greșeli, așa că repeta cu stoicism aceeași ecuație, dând mereu și mereu șanse unor persoane total nepotrivite. Cu o ingenuitate proprie copiilor, credea de fiecare dată în bunele intenții ale celui din fața ei, ca apoi să descopere amar că iarăși s-a înșelat. Și cum nu, dacă alegea aceeași tipologie?
Speranța inițială că la capătul tunelului e luminița din lanterna bărbatului cu majuscule, prinse a pâlpâi încet și a face loc fricii că rămâne fată bătrână.
Anii treceau și treceau degeaba. Era frumoasă și deșteaptă, însă drumurile căsniciei păreau legate. Până când o verișoară dulce i-a făcut cunoștință cu Florin. Când l-a văzut, și-a zis că a meritat așteptarea, iar când acesta a cerut-o la foarte scurt timp în căsătorie și-a zis că nu a suferit degeaba. Planetele s-au aliniat, destinul i s-a schimbat și a devenit cea mai norocoasă ființă din Univers.
Florin era perfect: frumos, deștept și foarte spiritual. În plus, absolvise cu brio o facultate de top și avea o meserie bănoasă. Cu atâtea calități a reușit să cucerească în doi timpi și trei mișcări nu doar pe Andreea, dar și pe cei din jurul ei: familie și prieteni. Singurul care n-a sărit în sus de entuziasm la apariția pretendentului a fost tatăl ei, care a rugat-o cu insistență să nu se grăbească.
– Graba strică treaba, fata tatii. Nu fuge nimeni. Eu nu zic să nu te măriți cu el, dar ai răbdare să-l cunoști. Asta nu e o decizie pe care să o iei atât de iute.
Eh, dar Andreea,  copleșită de marele și neașteptatul noroc, ar fi vrut chiar să grăbească evenimentele, să se vadă cât mai repede măritată cu minunăția de bărbat, ca nu cumva acesta să se răzgândească ori să i-l sufle alta. Așa că, prințul ei nu a avut parte de nici un impediment în dorința de-a se așeza la casa lui. I s-a părut Andreei că partea de romantism cam scârțâie, că, spre deosebire de ceilalți băieți, ăsta nu bate niciun apropo la patul și la nurii ei, dar s-a gândit ce e bun simț, respect, și-apoi nici nu și-a bătut prea mult capul cu asta. Nu era ea fată mare și, senzuală fiind, și-ar fi dorit se înfrupte din dulceața amorului. Însă Florin cel fermecător în discuții și bun de scos în lume părea să nu priceapă dorința ei timidă de a fi iubită așa, mai puțin spiritual și mai mult carnal. I-a dat ea semnale, dar i-a fost rușine să fie prea explicită, așa că și-a pus pofta-n cui până după ce trec pe la popă. Într-un final a venit nunta, iar Florin a fost nevoit în cele din urmă să își facă datoria conjugală:  un sex rapid, fără pasiune. Un soi de gimnastică nesatisfăcătoare pentru mireasa noastră care visase la mult așteptatul moment. Dar, pozitivă fiind, și-a înghițit lacrimile și dezamăgirea: data viitoare va fi mai bine, și-a spus încrezătoare. Doar că data viitoare a întârziat să se mai întâmple. Culmea, culmilor! Andreea a realizat cu stupoare câteva săptămâni mai târziu ca e însărcinată.
În acest timp nerăbdător când lucrurile păreau a o lua la sănătoasa în viața lor, Florin, care aplicase pentru emigrare în America, a primit acceptul. Avea să plece din micuțul lor oraș, dintr-o Românie prăfuită în care șansele lor de realizare erau destul de anemice, în tărâmul făgăduințelor aflat peste ocean. Andreea, gravidă, la vestea că vor îmbrățișa marele vis american a început să viseze la o viață ca în filme și a trecut peste nemulțumirile care umpleau paharul până la buză. Vor face și sex, cu siguranță, dar acum lucruri importante se petreceau. Discutau ore în șir despre acel viitor pe care el îl desena cu carioca îngroșată și doar cu roz. Ei îi creștea burta și nu mai putea de fericire. Chiar și sex au mai făcut încă o dată, la fel de grăbit și de lipsit de afecțiune. Da, dar viitorul… gândea parfumat Andreea la America aceea minunată unde toate problemele lor se vor dizolva în spuma oceanului. Apoi a venit pe lume copilul. Pe ea o ținea ocupată, iar Florin îl adora. După câteva luni de la nașterea micuțului,  actele de emigrare au fost finalizate și Florin a plecat cu un zâmbet larg ca untul pe pâine spre noua viață, urmând să aranjeze totul și să fie urmat mai târziu de mica lui familie.
Nouă luni mai târziu, Andreea, cu micuțul în brațe a ajuns într-un imens aeroport american, călcând astfel pe mult visatul pământ al tuturor viselor ei. În sfârșit, povestea amânatei ei fericiri avea să înceapă. Și va fi la fel de strălucitoare ca artificiile de la 4 Iulie. Plină de optimism, lăsase în urmă toate îndoielile și mai ales privirea curată și plină de durere a părintelui ei, care încercase din răsputeri să o facă să se răzgândească: „Nu uita, fata tatii, dacă nu ți-e bine să te întorci acasă…”