Azi caut cadouri.
E aproape imposibil să găsești ceva non-chinezesc. Dacă te uiți cu atenție chiar și firmele cele mai firme tot “made in China” au pe etichetă. Și de unde să știu eu ce se mai găsește în Românica? Acum, cu apariția mall-urilor, marile firme și-au extins tentaculele și pe plai românesc. Așa că am toate șansele să găsesc exact același produs și acolo…
Anul acesta nu mai vreau să iau suveniruri. Nici să mai duc, dar nici să mai primesc… Știu, veți zice “Calul de dar nu se caută la dinți”.
De acord, dar am atât de multe, unele în dublu exemplar, că aș putea să-mi deschid propriul magazin cu obiecte de artizanat românești, de la margeluțe mărgelate, ceramică de Horezu, tablouașe, iconițe, căni, cănițe, breloace, ornamente cu România, sau Transilvania…. până la câteva versiuni ale lui Dracula. Fiecare drum în România și fiecare vizită a neamurilor se soldează cu popularele suveniruri menite să-mi potolească dorul de plaiurile mioritice. Când le văd m-apucă plânsul. Nu de dor… de disperare. Nu am nici cui să le dau, pe principiul “Dar din dar se face rai”, nici să le refuz politicos, că aș frânge inimile celor care, cu atât de mult drag mi le oferă.
Sigur că răspunsul e în aceeași manieră: CN-Tower-ul miniatural, polițistul canadian, floarea de trillium, cascada Niagara, rața noastră cea de toate zilele, frunza de arțar mirobolantă, pe care o găsești până și glasată în aur sau argint, steagul canadian aplicat pe orice e posibil și imposibil etc.
Toată lumea are boala magneților și cănilor. Și pe mine mă apucase la un moment dat să iau din fiecare loc vizitat un magnet și o băutură tradițională. Am renuțat la magneți… am rămas la băuturi – le colectez, nu le beau. (Hâc!)
Altă problemă este apariția factorului disturbant. Merg cu lista clară și în minte și în telefon (să nu omit pe nimeni). Dar nu știu cum se face, ca un complot general toate magazinele mă tentează cu lucruri care mi se potrivesc mie. Am ieșit hotărâtă, dar HOTĂRÂTĂ că indiferent ce găsesc, ce minuăție-minunată, indiferent ce “deal”(târg, promoție) irezistibil, incredibil si accesibil imi iese in cale, mie nu imi cumpar nimic. NIMIC!
Azi mă concentrez pe cadouri. CADOURI! Adică pentru alte persoane. Cadourile se oferă și se primesc. Nu e frumos să îți cumperi ție însuți cadou. Nu e nici ziua mea, nici Crăciunul.
Nici dacă găsesc ceva pe gratis AZI nu imi iau nimic. Nu știu cum se face, dar oriunde intru… nimic de Doamne-ajută pentru cei din țară… dar pentru mine….
Eu merg la shopping doar de nevoie… doar dacă imi trebuie ceva. Nu cumpăr niciodată din primul magazin. Nici din al doilea, nici din al treilea. Fac studiu de piață. Oferta e foarte generoasă, așa că trebuie să caut, să compar și abia apoi să hotărăsc. Întotdeauna cea mai bună calitate pentru cel mai bun preț. Nu neg că imi face plăcere acest proces. Dar shoppingul nu e un hobby pentru mine. Nu o să mă găsești niciodată la mall în ziua mea liberă.
Azi am fost la shopping. Am căutat cadouri. Am cumpărat și ceva cadouri și… 😦
Maine merg să caut cadouri. Indiferent ce voi găsi, ce “deal” incredibil, accesibil… nu îmi voi cumpăra nimic. NIMIC! Nu e nici ziua mea, nici Crăciunul. Nu e frumos să îți cumperi ție însuți cadou …
Și mie îmi place să fac cumpărături, dar la cadouri nu mă pricep. Știu că fiecare are alte gusturi, greu de ghicit de multe ori, și mi-e frică să n-o dau în bară. Dar tu, fiind femeie inspirată, sunt convins că vei găsi ceva prin care îi vei surprinde plăcut pe cei vizați. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cu siguranta voi gasi ceva pentru fiecare. Mi-e drag sa le aleg cadouri. 🙂
O duminica placuta, Petru!
LikeLike
Ba da, uneori e chiar frumos sa iti cumperi si tie un cadou. Pentru ca de aia 🙂
LikeLike
Este frumos si sanatos 🙂
Si uneori imposibil de evitat acest lucru. Nu? 🙂
LikeLike
Nu recunosc nimic :)))
LikeLiked by 1 person
Bineinteles ca nu… nici eu… 🙂
Doar am auzit ca se intampla 😀
Mie? Nuuuuuuuuuuuuuuuu 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu nu mai duc de mult cadouri. Ii duc bani maica-mi iar pe ceilalti ii scot pe la restaurante. Cind duceam cadouri, imi auzeam vorbe. Ba ca aia a primit mai mult, ba ca “ce sa fac eu cu asta?” ba ca “vine din Canada si-mi aduce doat o bluza?”. Adica eram si meschin. Asa ca, am hotarit cu unanimitate de voturi si de unul singur 😉 sa renunt la bataile de cap, cu atit mai mult cu cit respectivii traiesc la fel de bine, neducind lipsa de nimic, nici macar de maple syrup. 😆 Asa ca toate “tranzactiile” se rezolva la restaurant sau prin invitatii acasa, la masa, nimic altceva. 😉
LikeLiked by 1 person
Foarte practic Papagigli… eu imi complic existenta, stiu 🙂
LikeLike
Când vine vorba de făcut cadouri, sunt pusă în cea mai mare încurcătură 🙂 . Greu mă mai hotărăsc! Și, de cele mai multe ori, aleg ceva care îmi place mie. Eu putând fi ușor încadrată în categoria ciudaților, cadoul meu nu este niciodată unul practic sau consumabil. Îmi plac chestiile haioase, cu semnificație ascunsă, care să spună ceva și despre mine, dar și despre persoana căreia i le ofer. Lucruri care să rămână peste ani. Poate de aceea și găsesc atât de greu ceva pe placul meu. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am aceeași problemă Irina, caut ceva deosebit, nu ceva practic. Vreau să fie ceva care să mă reprezinte și pe mine, dar să nu fie ceva de complezență, chiar să placă persoanei căreia îi este adresat 🙂
LikeLike
Si eu am boala magnetilor de frigider. Dar cred ca daca mi-ar veni cineva din Canada as prefera sa-mi aduca niste sirop de artar, eventual cu clatite cu tot. 🙂
LikeLike
Mie mi-a trecut cu magnetii ca la un punct aveam prea multi… Am inteles ca este sirop de artar si in Romanica. 🙂 Traditional cu siropul de artar se servesc pancake, tot un fel de clatite mai mici si mai groase. Sunt foarte bune cu sirop de artar, fructe de padure si evantual si frisca (mie nu imi place frisca asa ca…)
Si eu aduc de cate ori vin sticlute in forma de frunza de artar cu siropul traditional 🙂
LikeLike
Din partea mea, oamenii dragi să se aducă doar pe ei, fără cadouri şi fără expectative. Bine, o pălincă de Ardeal n-aş refuza niciodată – în rest… 🙄 😆
LikeLiked by 1 person
E bucuria mea să le duc cadouri. 🙂 Ei sunt atât de fericiți de revedere (ca și mine de altfel) insistă să mă aduc doar pe mine… Dar pentru că îmi sunt atât de dragi, doresc să aibă ceva de la mine și dacă se poate ceva deosebit… și dacă se poate ceva ne-chinezesc…
E fericit și cel ce oferă și cel care primește… 🙂
LikeLike
Da, ştiu cum e senzaţia. Eh, nu-ţi rămîne decît să te apuci de tricotat, croşetat ş.a.m.d. ca să ai ce cadouri să duci. Atunci în mod sigur nu vor mai fi chinezeşti (decît poate la calitate 🙄 ), dar pînă la urmă gestul contează, nu? 😛
(ete, na, glume la cafea! 😆 )
LikeLiked by 1 person
Și ața-i din China 😀
Așa e… O zi bună! 🙂
LikeLike
Ptiu, ‘tu-i mama mă-sii… orice am face, nu scăpăm de China, zici că ni-i tatuată pe destin! 😐
LikeLike
😀
LikeLike
Esti amuzanta. Zilele trecute am lasat o doamna sa isi aseze produsele pe banda de la casa, chiar daca pentru a face asta am mai lasat o alta doamna care era intre noi. Mi-a multumit si mi-a spus ca in ultima vreme asa isi face cumparaturile – intra fara cos! E singura ei cale de a nu mai cumpara tot ce prinde. Chiar si asa ii era dificil sa se abtina, fapt care a condus la a o lasa in fata mea.
Cand lista prietenilor carora le duci si cadou e atat de mare, nu ma mir de ce devine din ce in ce mai dificil sa vrei sa mergi acasa…
LikeLiked by 1 person
Dar e ca un complot. Nu știu de ce găsesc lucruri care mi se potrivesc, sunt numărul meu, sunt culorile mele. Nu e drept 🙂
LikeLiked by 1 person