Oare ne-am plictisi dacă cineva ne-ar arunca pe o insulă pustie? Pe noi, doar pe noi doi. Fără internet, fără cărți, fără nimic altceva decât unul cu celălalt.
După anumite teorii, pe care noi le-am spart demult, dragostea, cică, ar ține trei ani. Fluturii din stomacul meu, sunt cu siguranță o specie mult mai rezistentă, ori nu știu să citească.
Noi doi pe o insulă pustie am avea multe de făcut. Tu ai proiecta inginerește o locuință trainică, ai desena schițe pe nisip și ai face calcule matematice sofisticate, din care nu aș înțelege nimic.
Eu aș aduna flori și scoici, aș împodobi casa, aș face dulceață din fructe sălbatice și aș scrie poezii pe același nisip. Seara ți le-aș citi, apoi am dansa amândoi pe muzica valurilor. Ai fi oglinda mea, aș fi liniștea ta. M-ai face să râd ca de obicei, eu ți-aș povesti, cum fac mereu și am avea în general un stil de viață foarte sănătos. Dimineața am alerga goi în primele raze ale soarelui, am sparge nuci de cocos pentru micul dejun. Am fi vegetarieni, pentru că nu te-aș lăsa să vânezi căprioare. Nopțile am plănui îmbrățișați următoarea zi și-am număra stelele. Din când în când ne-am opri să ascultăm tăcerea.
Mare lucru nu s-ar schimba dacă am fi noi, doar noi doi pe o insulă pustie.
Un singur amănunt. Nu ar suna telefonul și n-am primi nici un e-mail. Atât.
Ne-am reface lumea firesc, pe o insulă pustie. Tu, inginerește, ai construi un adăpost, eu l-aș împodobi cu flori și scoici…
Nu, nu ne-am plictisi. Dacă am fi noi, doar noi doi pe o insulă pustie ne-am fi suficienți unul altuia…
Vis – Condiționalul optativ al excepției
06 Monday Apr 2015
Posted Bucăți de gând
in
superb
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! 🙂
LikeLike
Ce frumooooos 🙂
LikeLiked by 1 person
:)))
LikeLiked by 1 person
:))
LikeLiked by 1 person
Fantezia nu are limite.:)
LikeLiked by 1 person
Mai ales când ești pe o insulă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Vorba lui Păunescu: un pat, întuneric și TU. Se poate și fără întuneric, merge și fără pat. condiția necesară și suficientă:TU
LikeLiked by 2 people
Da!!!! Condiția necesară…! 🙂
LikeLike
Minunate cuvinte, superbă imaginea pe care o “ascund”!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Potecuță! 🙂
LikeLike
Sa traiesti pe o insula pustie…Pentru mine, cel de ACUM, este PERFECT. Dar chiar AICI unde ma aflu, intr-un mic sat intre cordiale dealuri, in care momentele de ragaz sunt fertile, unde in noptile instelate coboara racori cosmice, unde imi reazem sufletul la marginea padurii de stejari…tot pe o insula sunt.
Pe o insula nu poti trai decat cei care si-au asumat solitudinea, ceea ce este cu totul altceva decat singuratatea.
Poate cand voi mai avea un moment de tragaz fertil sa vorbesc mai mult despre insula… pustietatii noastre…
LikeLiked by 2 people
Abia aștept să citesc despre „insula” ta, despre care vorbești atât de frumos. Cred că mulți te-au invidiat citind „Pentru mine, cel de ACUM este PERFECT”.
E o bucurie să simți că te potrivești unui loc care ți se potrivește 🙂
LikeLike
călin spune mai sus despre asumarea solitudinii… 🙂 şi mă gândesc eu aşa, câţi dintre noi chiar am putea să facem asta. cât de puţini…
iar tu, văd eu că tu ai lăsat-o pe ella de izbelişte. s-a apucat de păscut fericit cumva şi a uitat să-ţi mai scrie? 🙂
ps. văzut secreţica. e întreagă şi frumoasă, jur!
LikeLiked by 1 person
E cu siguranță o probă de dragoste, cea a plictiselii 😀
Foarte curând o să postez. Îmi scrie în continuare, eu am o divergență acum cu domnul Timp. E singura problemă 🙂
P:S: Nu mă îndoiesc. Eram sigură de asta fără să o cunosc. Poți „vedea” oamenii prin cuvintele pe care le spun/scriu. 🙂
LikeLike
nu întotdeauna, sava. nu întotdeauna. 🙂 mă gândesc la scriitori când spun asta…
LikeLiked by 1 person
La scrierile de tip jurnal e destul de previzibilă persoana din spate. Se comunică pe sine. Așa mi se pare. 🙂
Sigur că nu e o regulă general valabilă. Iar experiența ta își spune cuvântul. 😀
LikeLike
nu chiar la mine mă refeream (că io nu mi-s scriitor) cât la experienţele mele. de-a lungul timpului am cunoscut bloggeri care erau diferiţi de ceea ce transmiteau. 🙂 au fost şi surprize plăcute, dar şi… mirări.
LikeLiked by 1 person
oamenii… imprevizibili 🙂
LikeLike
cred că- mai degrabă- eroare de aşteptare. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi-ar plăcea să am și eu o perioadă ca aceasta cu el…frumos tabloul creat ❤
LikeLiked by 1 person
Cred că nu e atât de imposibil de realizat… măcar așa, un pic. 😀
LikeLike
Am vrut să scriu ”superb”… a scris deja cineva. Am vrut ”minunat”… fusese adjudecat.
Ce să zic? ”Lin ungătoriu pe suflet acest picur de miere!”
Și, e drept, pe o insulă pustie dragostea nu durează doar trei ani. Trebuie să dureze cât viața, fiindcă, pe o insulă pustie, unde n-ai cum să fugi de singurătate, dacă dragoste nu e, mai rămâne pustiul morții.
Pe o insulă pustie, naufragiat împreună cu dușmanul tău de moarte, după o vreme ajungi să-l iubești. Să-l aperi și să-l îngrijești. Fiindcă el e CELĂLALT. E victoria nesingurătății asupra disperării și-a morții.
Așa că, eu cred, rezistența iubirii nu se măsoară pe-o insulă pustie, ci în marile orașe. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pe o insulă pustie cu partenerul ai și opțiunea să preferi SINGURĂTATEA, singurătății în doi și să-l… mănânci pentru a supraviețui. 🙂
LikeLike
Renato, mult adevar grait-ai. Dar ce te faci daca insula respectiva e doar o metafora, o oaza de intim in oceanul urban? 😉
Oricum ar fi, traiul in sihastrie nu cred ca poate uni doua fiinte sociabile, chiar daca sansa unuia e celalalt 😉
LikeLike
Io n-am văzut metafora, Gigli! Io-s mai prăpăstioasă din fire și dacă zice Sava de-o insulă pustie, îndată m-a dus gândul la Robinson Crusoe.
Știi ceva? Vine o vârstă când orice cuplu, fără niciun efort de imaginație, începe să trăiască pe o insulă pustie în propriul apartament. Voi trăiți în altă lume, în alte condții, dar aici, acasă. știi câte insule de-astea pustii există într-un bloc de 10 etaje? O-ho! Arhipelaguri. Și când ies pe stradă, până la piață, până la doctor, până la taxe și impozite… își iau insula cu ei, dacă mă-nțelegi.
Referitor la o întrebare pe care o pui mai jos: ce preferi lângă tine pe o insulă pustie: un Prinț (din Levant, îndrăgind vânătoarea, prin inimă neagră de codru trecea etc…) sau un Clovn? Adică un june prim visător sau un comic vestit al ecranului? Eu nu-l vreau pe niciunul. Vreau un pușcaș marin care e as în tehnici de supraviețuire, care știe să facă focul pe banchiză și să condenseze umiditatea atmosferică în bocanci, unul care știe braille, morse, limbajul delfinilor și o rupe nițel, măcar prin semne, pe limba vreunui E.T., fiindcă trebuie musai să găsească o modalitatea de-a ne întoarce acasă. Pe urmă, n-are decât să fie romantic sau să spună bancuri non-stop!Dar după ce ne vedem, teferi, pe canapea, în sufragerie.
LikeLike
Prima parte am inteles-o si-ti dau dreptate, desi nici aici viata sociala nu e cea pe care am lasat-o in Romania, acum 25 de ani. E foarte adevarat ca nici virsta nu mai e cea abandonata la poalele Carpatilor 😆 dar se poate spune ca de o petrecere si un restauramt, inca ne mai facem timp. Ce-mi lipseste, nu pentru ca ar lipsi, este un teatru, o opera, o opereta, o revista. Astora le duc dorul, de ce n-as recunoaste-o? La concerte am mai fost, dar numai la grupuri de pensionari, 😉 pentru ca rock-ul actual nu ma misca. Una peste alta, ai dreptate.
In ce priveste al doile aliniat, nu stiu daca se refera la mine, ca din cite stiu, n-am pus nicio intrebare, asa ca tac 😉
LikeLike
Săracul EL! Deja sub papuc şi acolo…
Faci aia, faci aia, dar nu aia sau ailaltă. O să fim aşa şi nu altfel. Şi să nu mă enervezi că n-am cum să plec la mama de aici şi tot cu mine pe cap o să rămâi! Deci ne-am înţeles, da? Hai, şi-acum spune-mi că mă iubeşti! Iubiiiii…. 🙂
LikeLiked by 1 person
M-ai făcut să râd 😀 😀 😀
deși
1. Nu avem papuci, ne plimbăm desculți, așa că e exclus ca unul să fie sub papucul celuilalt.
2. E condițional optativ. Dacă ar fi fost conjunctiv aș fi fost de acord că s-ar putea vorbi de eventuale… indicații/obligații. 🙂 Dar așa… nu prea funcționează. 😀
Și 3 și ultimul și cel mai cel:
ai bătut de pământ și spart tot romantismul momentului, ai adus furtuna pe insulă, ofilit toate florile și speriat căprioarele… 😀 😀 😀
LikeLike
Păi să se simtă c-a intrat bărbatul în peisaj. 🙂
De curiozitate: ce ţi-ai dori mai mult pe acea insulă? Un bărbat care să te ţină într-una în chestii romantice sau unul care să te facă să râzi? 🙂
LikeLiked by 1 person
😀 Nu se poate o combinație? 😀
Și dacă totuși ar fi musai-musai, aș alege pe cel care mă face să râd. Romantismul fără simțul umorului cred că devine plictisitor, însă dacă o persoană te face să râzi, în cel mai rău caz ți-e prieten. Dar vezi tu, dacă e doar jumătate de măsură, ești nevoit să renunți la numărat de stele și dans pe muzica valurilor. 🙂
LikeLiked by 1 person
Gîndul meu nebun mă duce spre faza “sensibiloasă” a lui Brendan Fraser în “Bedazzled” (2000). Ce nu face un bărbat pentru a ajunge la inima (şi în chiloţii) femeii iubite… 🙄 😀
LikeLike
Privind puţin în jur, pare că am cam intrat cu bocancii plini de noroi şi mă mai şi şterg pe mâini cu perdeaua nou nouţă. Aşa că mă scuzaţi de deranj şi mă retrag uşor, dansând pe muzica valurilor. Chiar dacă în urma mea se aude doar pleosc! pleosc!
LikeLike
Poate n-ai văzut filmul sau nu-ţi aduci aminte faza cînd erau El şi Ea pe plajă, el zdrăngănea chitara şi îl tot bufnea plînsul privind apusul de soare (fiindcă ceruse ‘diavolului’ să fie sensibil, romantic…) iar ea pînă la urmă… dar mai bine vezi filmul, aşa poate o să înţelegi corect ce-am vrut să spun. 🙂
Pleosc! Pleosc! (that’s me walkin’ away…)
LikeLike
Crezi că e doar într-un film acest consum exagerat de sirop? Te poţi uita la oricare pentru că rezulatul e acelaşi. Ea se enervează până la urmă din nimic (o notă greşită de chitară, soarele care apune câş, etc) şi el rămâne ca fraierul întrebându-se singur ” Ce-a fost asta?” Privind la urma paşilor ei şterşi de valuri… Diabet zaharat, nu alta!
LikeLike
E clar: n-ai văzut filmul. Fiindcă dacă l-ai fi văzut, ai fi ştiut că de la cap la coadă e o satiră. Adică exact cantitatea potrivită de lămîie care împreună cu zahărul aferent să producă o limonadă răcoritoare. Nici o şansă de diabet zaharat. Deşi cu toţii (sau marea majoritate) tînjim să căpătăm această “boală”, să atingem perfecţiunea în doi, dar prea puţini o recunoaştem în gura mare. Cu atîţia “guru” ai dezvoltării personale în jur, acel “noi” a ajuns să reflecte mai mult pluralul regal pe care acea majoritate sus-amintită şi-l arogă, decît pe acel natural unu plus una cuprinşi în bula zen a iubirii adevărate, necondiţionate…
LikeLiked by 1 person
odată descoperită în imaginație frumusețea dinăuntru, o s-apară și insula… 🙂
LikeLiked by 1 person
Uneori o păstrăm ascunsă în noi… 🙂
LikeLike
magnifique… conditionalu’ optativ e de preferat celui prezent si trecut, e deci exceptional… 😉
* * *
mi-ai reamintit de:”I found and island in your arms and country in your eyes…”(Jim Morrison)
LikeLiked by 1 person
E un mare atu să cunoaștem modurile și timpurile verbelor… mai ales în sintaxa sufletului. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cu mine sigur nu te-ai plictisi 😉
LikeLiked by 1 person
te cred, mai draga modestule care iesti dvs, Papounet… 😀 🙂 😉
LikeLike
Stiam ca pot conta pe tine 😉
LikeLike
Un punct ți se potrivește… inginerește 😀
LikeLike
De la căprioara aia s-ar isca discordia. Că bărbatu’ are nevoie de carne pentru a fi în stare să construiască o locuință. 😉
LikeLiked by 2 people
Aș pregăti feluri de de mâncare vegetariene atât de bune, că nici nu ar simți nevoia de proteină. Așa ar fi și El fericit și căprioara salvată. ( M-am încadrat și la răspunsul tău cu același mod și timp al verbului, ca să fiu convingătoare și parte din subiect): 😀
LikeLike
Pingback: 21 de cuvinte despre mine |
insala pustie… poate fi casa… gradina… sau mana in mana cuprinsa, chiar in aglomeratia orasului cu turn frumos… si tu fercita vei fi de singuratatea cu el… si el cu a ta… intr-o viata pe cat de simpla, pe atat de bogata in sentimente…
si acum… hai… arunca telefonul in oala in care doreai sa fierbi supa de legume… daca ai curajul sa il arunci… atunci cu siguranta insula isi va desfasura intinsul la pitoarele tale…
LikeLiked by 1 person
Eu le iau separat. Adică ciorba de legume fără Galaxy 5, iar telefonul fără morcovi și pătrunjel. 😀
Insula poate fi o metaforă, un el și o ea care se iubesc au lumea lor indiferent de pustietatea, sau dimpotrivă, aglomerația din jurul lor. 🙂
LikeLike