Gust de mere acre, genunchi zdreliți, bunică scoțând pâine din cuptor. Clanțe lipicioase, surpriză făcută mamei. Sora de pat, soră de drum. Râs știrb și breton prea scurt. Neastâmpăr.
Dor? De fotoliul bunicii, fragil azi, șubred de-a dreptul (ori de-a stângul).
Mere acre și „Punguța cu doi bani”. Farfuria de lut de pe peretele bunicii.
Diminutive, multe, prea multe diminutive. Interjecții, onomatopee, alinturi.
Cocoș uriaș. Mere acre.
Grădina – junglă, drum infinit până la nucul din spate. Monștri stau la pândă.
Mere acre. Păpușă dezmembrată. Curiozitate.
Ochi care se închid de somn. E bunicul sau e Moș Crăciun?
Ochi albaștri mari, veghează, mă așază-n genunchii zdreliți și mă-nvață: ”Tatăl nostru…”
Ochi căprui neastâmpărați, depănând șotii. Genunchii zdreliți. Zgâtie de fată.