Nu. Nu-mi place numele.
Pur și simplu. Consoanele nu se asortează, vocalele sunt țipătoare, kitchoase, nehotărâte și gata să abdice, să trădeze cuvântul în care s-au născut.
Sigur că sunt atentă la alegere, pentru că sunt pretențioasă și aici. Mai ales aici. E musai să fie cum vreau eu. Cum vreau? Păi… depinde.
De ce scriu despre…? Păi vorbeam cu prietena mea Abisuri…
Ea a scris minunat la subiect. A croșetat atât de frumos, că nu vezi țesătura. Cum care țesătură? A cuvintelor, bineînțeles. Ne-am spus noi două că ce-ar fi să-l poeziim?
Greu. M-am uitat de curiozitate și nimeni, sau aproape nimeni nu a reușit. (Sau nu știe nenea Google).
De ce?
Are două mari dezavantaje.
1. Numele. Zgârie, e… ușor jjjjrrrrrrrrvvvvv, dacă mă-nțelegi ce vreau să spun.
2. E pereche, dar nu-i pereche. O pereche trebuie să fie formată din doi/două, ca să poți să rătăcești una/unul și să întrebi: „n-ai văzut perechea la…?” Pereche-nepereche, n-are sens pentru că nu poate fi desperecheată.
Cred cu tărie că, făcând abstracție de nume și eliminând situațiile de proză, chiar poate fi poezie.
Poezie dantelată, alunecătoare, incitantă. Se preface c-ascunde, dar e joc de umbre. Învăluie, stârnește, aprinde pasiune… versuri de un alb angelic, sau negru păcat, ori roșu de foc… Un je ne sais quoi ispititor… o adiere colorată… atingere de transparențe…
Sau poate sparge lemne… prozaică și clară. Articulată corect dimineața și seara și împăturită cu grijă în dulapul de nuc. Kilometrică. Confortabilă și caldă, cu mai multe consoane decât limba rusă.
Clingspszt! S-a spart becul.
Admir tare jocul ăsta al vostru.
LikeLiked by 1 person
Ati ghicit despre ce anume este vorba ?
LikeLiked by 1 person
Mă gândesc la ceva dar poate am eu mintea într-o dungă. În şcoală, unul din profi ne-a spus că sondajele de opinie sunt ca perechea de… adică dezvăluie ele ceva dar ascund esenţialul….
LikeLiked by 2 people
Cald, cald, fierbinte… 😀
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLike
😀 😀 😀
LikeLike
Eu m-am jucat aseară şi a ieşit un dialog improbabil în jurul … obiectului. Din care nimeni nu va înţelege nimic ( sigur ) . Va fi publicat … odată şi odată
LikeLiked by 1 person
Se pare că și aici deocamdată obiectul a rămas neidentificat. 😀
Ce subiect. 😀 Râd când îți scriu. Am vrut să pun în titlu o cheie. După Provocare să fie: Ghici Victoria ce e?
LikeLike
😉 Da, cum spuneam, când dai de înteles e mai greu … Dar nu conteaza, e haios de-a dreptul .
LikeLiked by 1 person
E haios tare Vezi, te duc cuvintele de-a rostogolul. Iar imaginația lucrează. 😀
LikeLiked by 1 person
Dacă nu s-ar fi spart becul, poate că „vedeam” ceva mai clar despre ce-i vorba. 😉
LikeLiked by 1 person
Ghici ghicitoare ce-i! Am înlocuit becul. 😀
LikeLike
LikeLike
Mi-a plăcut atât de tare de dânsul, că m-am uitat mai mult la el decât prevede legea. 😀
LikeLiked by 1 person
Sper că nu ţi-ai luat vreo amendă pe chestia asta…

LikeLiked by 1 person
😀 Cred că nu m-a văzut nimeni. Sper să n-am surprize. 😀
LikeLiked by 1 person
Fingers crossed! 😛 XD
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLike
Simturile si mintea…de fapt nu numai ca nu ne ajuta sa VEDEM realitatea ASA cum este, dar chiar ne impiedica. Se pare ca realizam din realitate aprox. 2%. 98% sunt iluzii. Daca introducem un ecuatie si “jocul” cuvintelor…procentul constientizarii realitatii scade dramatic.
Dar cum viata este un “joc”…hai sa ne jucam…Pana intr-o ZI, cand trebuie sa ne nastem cu adevarat.
LikeLiked by 1 person
Doar 2%? Wow! Să ne jucăm… 😀
LikeLiked by 1 person
Nu știu de-aș fi găsit cuvântul… dar ai scris foarte frumos despre…
Din păcate am sosit aici după ce am citit articolul scris de Abisuri.
LikeLiked by 1 person
Deci tu știi despre ce e vorba 😀
LikeLike
În jocul vostru de-a împerecherea
Cuvintelor, voi tot acoperiți
Cu o pereche fără de pereche
Ce-mperecheaz-a voastre jumătăți.
Aduceți jocul foarte îndeaproape
Și totuși, ce departe ne mai țineți!
Ridicați totul la nivel de arte
Și-apoi întoarceți frâul și-l legați.
Nu ne lăsați ca să vedem frumosul,
Nu ne lăsați să vedem îmbinarea,
Acolo unde-ar trebui adus prinosul
Împerecherii ce-nmulțește zarea!
Dar ne lăsăm purtați de joc și fantezie.
Rămânem, iată, agățați de-un vis,
Care ne poartă către poezie
Și pare că ne duce-n paradis!
LikeLiked by 2 people
Bravoo! Ai intrat și tu în jocul nostru. 😀
Ce replică pe măsura ta! Frumos! 🙂
LikeLike
Aș vrea ca să-mi cunosc măsura,
Dar iată că m-am dat de-a dura
Și nu mai știu dacă sunt lung sau lat,
Dacă sunt fată sau dacă-s băiat! 😉
LikeLiked by 2 people
Ești nemaipomenit! 😀 😀 😀
LikeLike
Mă faci să roșesc!
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLike
ma uit crucis, iar ma ia cu nerv – luminati copilu’!
LikeLiked by 1 person
Ok. O cheie pentru tine. 😀
Ghici Victoria ce-i? (Șhhhhh) 😀
LikeLike
Nu cred că am avut ce căuta
În joaca voastră de cuvinte,
Dar mi-a plăcut a mă juca
Jocul acesta ce se ține minte.
Iar când ne vom primi răspuns
La întrebarea nerostită,
Am să rămân cu gândul dus
Chiar la cuvântul-dinamită.
Căci sigur el este ascuns
Atât de bine-ntre cuvinte,
Încât ne vom mira de el.
Când l-om afla, l-om ține minte!
Ne vom mira că n-am găsit
În poezie locul său,
Și vom avea păreri de rău,
Ascunse-n umbre, ca secret.
Dar, de veți încerca din nou
Același joc, cu alt cuvânt,
Iar am să vin, să joc și eu,
Cu forțe noi și cu avânt!
LikeLiked by 1 person
Ești un partener de joc foarte priceput, m-aș juca cu tine oricând. Sunt incitante provocările acestea poetice.
Foarte iscusit condei, Mugur, ca de obicei. 😀
LikeLike
eu înțeleg că te joci, de-a cuvântul, de-a necuvântul, dar cu ela ce faci? hm????
LikeLiked by 1 person
Curând… 🙂
LikeLiked by 1 person