Măi frate, toată lumea se plânge de șopinguiala feminină.
Dar de șopinguiala masculină? De statul ore în șir în magazinele de cuie???
Da! Bănuiam… Tăcere.
Cum care magazine de cuie…? Ălea de te duci și cumperi tot ce intră într-o casă, de la vopsele, la gresie și ciment și faianță și uși și chiuvete și clanță și mama clanței și tata clanței și bunicii clanței și… tot.
De ălea nu zice nimeni nimic? Nu?
Cum??? Mi-au cedat nervii?
Sigur că mi-au cedat. Azi, zi de duminică m-am perindat prin ele de la prânz și până la închidere. Azi am fost fericită o singură dată. O dată. Când am auzit vocea vibrantă și masculină, care anunța că în cinci minute se închide magazinul și cumpărătorii sunt rugați să își achite produsele. L-am iubit pe acel bărbat. L-aș fi sărutat. Aș fi fugit cu el în lume, fără să mă intereseze nimic. Departe de magazinele de cuie.
Și din aprilie fac asta. Din aprilie merg cu disperare și cumpăr cuie. E drept că uneori cu lista, că nu am habar cum trebuie să arate… cuiele. Știu unde și ce și cum și cât.
Și tocmai eu să stau ore și ore și ore și ore în magazinele de cuie? Eu, care nu am niciodată timp? Eu, care nu mă mă plictisesc deloc și niciodată, cu o singură și mare excepție: aici.
Nu-mi place nici aerul din magazinele de cuie, nici uniformele vânzătorilor, nici zâmbetele lor amabile. Cum să zâmbești și să vorbești pasionat despre cuie?
Cum să-ți fie plină memoria de j-de sortimente de cuie? Cum să pui frumos pe rafturi cu delicatețe, pe mărimi și sortimente… cuie? Și până când să cumperi cuie?
***
PS: Prin cuie a se înțelege orice obiect metalic identificat care se vinde în magazinele de home hardware.
File de jurnal – duminică
19 Monday Oct 2015
Posted File de jurnal
in
chiar, pana cand?zici ca te pregatesti sa rastignesti pe cineva. :)) o crucificare hard… pe muzica hard rock.
sa stii ca mie mi-au placut cum erau aranjate in cutii si cutiute, cu nr. de articol si pret. oganizat, nu alandala cum le vezi prin trusa vreunui mester. asta cand am ‘ vizitat’ un magazin de materiale de constructii. bine, cel mai mult am stat la gresie si faianta, de ziceai ca sunt intr-un muzeu de pictura si admir nuantele fiecarei culori.
si… chiar ai fugi cu barbatul ala? daca l-ai iubit, te cred in stare… 😀
LikeLiked by 1 person
Primele dăți când am intrat acolo și mie mi s-a părut interesant… când am ales la începuturi, acum sute de ani (în aprilie) culori și gresie și fainață și parchet și…. 1001 de chestii… da. A fost ok. Combinația de culori, ales băile, lustre etc. Dar nu se mai termină, frate. Deja am alergie la ele. 😀
Aș fugi, sigur! Cu o condiție. Să mă ia la pachet cu el-ul meu. 😀
LikeLike
Shopping-ul în astfel de magazine e moartea pasiunii pentru femei, bineînțeles. Pentru cele care chiar au o pasiune din asta. 😀
LikeLiked by 1 person
Da, exact… ai definit perfect.:D
LikeLiked by 1 person
Auzi? Da mobilă nu e în magazinul ăla de cuie? Că pe noi, în magazinele mari de cuie şi gresie şi chiuvete, este şi mobilă. Ştii ce bine se stă pe fotoliile alea ale lor? Nici nu ştii când trece timpul 😀
LikeLiked by 1 person
Mai e și mobilă, dar pe mine mă apucă bâțul din parcare… 🙂
Și acolo timpul nu trece. Pentru mine nu trece. Stă și mă împinge. Și se uită la minte și îmi scoate limba. 😀
De câte ori merg acolo petrec veșnicii… 😀
LikeLiked by 1 person
Cuieee ? Ce idilic suna. De ce n-ai stat sa cuati partea romantica a cuiului? Forma aceea lasciva, mesajul ascuns de varvul bombat? De impulsul transmis de varful acela lustruit? De ce n-ai stat sa citesti printre randuri? Sa prinzi mesajele subliminale transmise de culoarea aceea nici-nici? Sunt atatea lucruri care exista si nu urla … Nimic nu-i intamplator in viata ( ti-o spun si tie ca la mine de ceva timp a devenit ca o placa)
LikeLiked by 1 person
Mie-mi moare și poezia și proza și imaginația, luate de gât cu răbdarea la genul acesta de magazine. „Cuie”numesc generic tot ce e din metal și se vinde acolo. Iar eu sunt cea mai puțin tehnică persoană pe care o cunosc
Acolo eu? Total neinspirată. 🙂
LikeLiked by 1 person
Haz de necaz
LikeLiked by 1 person
Dap. 😀
LikeLike
Naaah! Eu la Home Depot ma duc fara probleme,ca sotul din dotare isi ia ce-i trebe si iese, nu zaboveste mult. Insa nu ma duc cu el la cumparaturi in alta parte,decit daca se nimereste rar si atunci cu teroristii dupa noi,ca sa fiu sigura ca nu dureaza. Bai, e mai rau ca o muiere, hai sa ne uitam si la asta, draga crezi ca o sa ne trebuiasca asta vre-o data, ia stai ca mi-am amintit ca am discutat cu baietii si vreau sa ma uit si dupa asta, etc. Mie imi vine sa-mi dau cu capul de toti peretii,caci eu sunt genul de persoana : stiu ce vreau, intru, cumpar si ies. Scurt pe doi. . D-aia la noi in casa el face si grocery shopping, singur. Io ii dau lista si el se duce, pe ideea ” a plecat la lupta si n-a mai venit”, asa de mult sta. Nu mai spun ca il trimit la magazinul din colt dupa smintina si vine dupa 2 ore cu 2 plase pline , ca s-a gindit el ca o sa-mi trebuiasca poate si x,y,z. :))))
Asa ca, in alte cuvinte, long live the home hardware stores ! 😛
LikeLiked by 1 person
Home Depot, Rona, Lowe’s și un pic de Ikea ca să fie mai spicy. De obicei nu merg, dar dacă-i musai (și trebuie să aleg) cu „plăcere”. Eu nu am răbdare nici pentru shopping-ul normal, nu-s genul care-și petrece timpul liber în mall-uri. Cu atât mai puțin mă entuziasmează „cuiele”. Dar compromisurile fac parte din viață, renovările tot așa. 😀 Am schimbat total un nivel al casei -modificări majore cu mutat de pereți etc. Așa că putem metaforiza că „baba/casa suferă la frumusețe.”
La cumpărături tot așa ca tine: punct ochit, punct lovit… dar când caut ceva și am motivație vreau ce e mai bun/frumos/convenabil, așa că atunci mă setez pe căutat. 🙂
LikeLike
da, te inteleg 100% cu remodeling-ul. Noi inca n-am gatat.
LikeLiked by 1 person
Da! Știi când începi… dar nu și când se termină. 🙂
LikeLiked by 1 person
Uof, ce bine-i să fii sărac – nu mai ai griji că poate n-ai cumpărat tot magazinu’! XD XD XD
LikeLiked by 1 person
Multe nu mai am până-l mut acasă. 😀
LikeLiked by 1 person
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLiked by 1 person
hai nu plange… poate fi si mai rau…
mergi si tu la raionul unde sunt flori… admira frumusetea lor…
sau… daca vrei sa nu mai mergi la un asa magazin… zi ca vrei sa cumperi un frigider nou… si ca nu pleci de la magazin decat cu frigiderul… apoi aragaz… apoi… dar sigur va prefera sa mearga singur… altfel schimbi si masina de spalat si cine mai stie ce…
succes…
:P)
LikeLiked by 1 person
Nu poate fi mai rău. Crede-mă. Eu nu merg decât de musai, când trebuie să aleg. Că nu vreau nici să merg, dar sunt și mofturoasă și pretențioasă. Așa că nu se poate altfel. Când e vorba de „cuie” unde nu-mi dau cu părerea nu mă duce… lasă „stresu” acasă. 😀
LikeLike
În calitatea mea de țăran convertit am o adevărată plăcere să merg prin magazinele mari, de la oraș și să casc gura. Uneori, îmi mai cumpăr câte ceva de care am „neapărat” nevoie, deși pornirile mele sunt mai atavice decât vă puteți imagina. Aș lua cu mine tot magazinul. Noroc că mă înfrânez la timp ca să nu isc gâlceavă în familie.
LikeLike
😀
LikeLike
aici duminica am magazine inchise. Deci nu o sa imi stric ziua dupa cuie :))
Pt haine imi cumpar rar si online. Nu obosim pe nimeni. Oricum daca ne-am duce, ne-am duce separat: unu la cuiele lui ( eu sunt inginera in casa); nu e cazul sa il tarai pe unde nu ii place, ca nici el nu imi face asta ca nici mie nu mi-ar place.
LikeLike
Pingback: Povestea cuiului | Incercari
Am început să-ți comentez, dar când mi-am dat seama ca depășesc o dimensiune rezonabilă a comentariului… l-am pus la mine pe blog. 😉
http://incercarideginduri.wordpress.com/2015/10/28/povestea-cuiului/
Duminici frumoase, fără plimbări printre… cuie! 🙂
LikeLiked by 1 person
Super simpatică
dacă nu te superi am să o copiez aici să fie citită de cât mai multe persoane
mulțumesc mult Mugur
așa un răspuns… mi-ai înseninat ziua, care e ploioasă și urâtă.
Dar de când am citit poezia râd continuu. Ce mână ai!!!
Povestea cuiului
de Mugur
Din cui în cui făcui cucui,
Dar cui mă plâng, și cui să spui?
Aș spune cui n-a văzut cui
Și nu știe ce-i un cucui.
Deci, despre cuie azi vorbim.
De cumpărat nu prididim,
Din zori și până-n asfințit
Doar printre cuie am pășit
Căci am văzut cuie-piron,
De poți să pironești un om,
Dar am văzut și cuiul mic,
De zici că nu prinde nimic.
Și am văzut cuiul bombat,
Cu capul neted sau crestat,
Sau cuiul fin torsionat,
Să-l bați în lemn ca un bărbat.
Și ar mai fi cuiul de-argint,
O mândră pușcă-mpodobind,
Sau cuiul fin și aurit
De bijutieri folosit
La casetuțele ce-ascund
Scumpe podoabe în străfund
Și tapetate-n catifea,
Să mângâie pe mândra mea!
Dar câte cuie nu mai sunt,
Nu vă pot spune-n amănunt,
Căci dacă vi le-aș aminti,
Prea lungă povestire-ar fi.
Rămânem la cuiul bontit
Căruia i se spune nit,
Sau ar mai fi cuiul crestat,
Sau sprint, cum este alintat.
Această poezie mi-a fost inspirată de…File de jurnal – duminică
LikeLike
Nu am pentru ce să mă supăr, doar drept comentariu la tine s-a născut poezioara asta!
Mulțumesc!
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike