Hmmmm! Mă trezește aroma cafelei, combinată cu razele soarelui ghiduș, care-și fac loc curioase și obraznice în camera de hotel. Mă rostogolesc către cafea, ca o pisică leneșă, în patul King size. Oops! Sunt goală. Zâmbesc, amintindu-mi de noaptea flămândă și trecută. Ai plecat deja? Dap. Mi-ai lăsat pe noptieră cafea proaspătă, un biscotti cu ciocolată și un mesaj scurt, scris în grabă: „Bună dimineața, iubire! Zi frumoasă! Și nu uita… te iubesc!” Și un happy face. Ce drag mi-ești! Mi-e bine. În secunda asta mi-e bine. TRĂIEȘTE CLIPA! Așa fac.
Sunt amantă. Și? Îmi place al naibii de mult. La început mi s-a părut ușor ciudat… apoi am intrat în joc, iar acum situația mi-e mănușă. Șochez? Poate. Nu sunt singura, nici prima, nici ultima. E o realitate a societății omenești. Să te iubești pe ascuns cu un om însurat. E forma mea de a iubi. De a te iubi. Șablonul în care sunt înghesuită temporar. Azi. Acum. De câte ori mergi în delegație te însoțesc. Oriunde. Fac tot ce pot să fiu cu tine. Nu contează orașul. De cele mai multe ori pleci în zone industriale, fără nici o legătură cu turismul. Și… tu la Meeting, eu la Shopping (trăiască inventatorul mall-urilor, că sunt peste tot). Drumul în sine e râs și poveste. Ore în șir… Parcă niciodată nu apucăm să ne spunem atâtea, ca atunci când mașina înghite sute de kilometri de autostradă. Că ninge, că plouă, că-i soare… Nu contează culorile care ne îmbucă. Îmi spui să dorm, când mă simți obosită, dar eu nu pot. Mă prefac că te-ascult, și-mi las scaunul pe spate. Cu ochii închiși ascult muzică și gust momentul de izolare temporalo-spațială. Dragul de-a fi împreună cu tine, de a respira același aer… Ești doar al meu în acele momente. Nu te împart. Nu mă împarți.
Fiecare loc nou e pentru noi prilej de joacă, de redescoperire, de plăcere… Ador să te incit, să te surprind. Spații noi – scenarii noi. Ne suntem suficienți unul altuia și e minunat să fii într-un loc unde nimeni nu te cunoaște, nimeni nu te judecă. Luxul de a fi nebun… neprețuit. Convențiile sociale… la gunoi cu ele în orășelele mici, cenușii, care seamănă unele cu altele, ca niște picături de apă. Orășele ale căror nume le uit a doua zi. Sunt doar bucăți de puzzle care, însumate, formează universul nostru de iubiți, univers împrăștiat, pe care-l trăim colorat și nebun în hotele, atent selectate de tine, să mă surprinzi. Tu însurat, eu măritată… Dar în camerele frumoase, cu paturi imense și jacuzzi nu avem identitate, nu suntem decât un el și o ea. Locurile acestea, populate cu necunoscuți simpatici, ne conferă un perfect anonimat. O libertate pură. Cenzura gesturilor prea tandre, ori nepotrivite o lăsăm acasă. Aici suntem protagoniștii poveștii noastre de dragoste, un pic vinovate.
Avem atât de puțin timp împreună. Tu și obligațiile tale… Dar nu mă gândesc acum la asta. Acum mi-e bine. Privirea ta e garanția dragostei noastre. Cât o dura… Să nu cobesc! Obișnuința își va spune până la urmă cuvântul? Că doar nu poți avea forever fluturi… Sau poți? Se spune că dragostea, adică îndrăgosteala aia nebună cu emoții durează doi ani. Doi ani? Azi sunt amanta ta. Mâine…?
***
Patul moale, evadare din cotidian… dragostea noastră… armonia iubirii, excepție printre prietenii mai mult sau mai puțin divorțați… Cu acte și cu/sau suflete gri, trăite urât în singurătăți în doi, unii duplicitari… Suntem împreună de mulți ani, iubitule, noi, excepția de la regulă. De mâine înapoi în rutină. De mâine din nou… soție. Azi, doar azi sunt amantă, până data viitoare, la următoarea delegație. Când voi face tot ce pot să te însoțesc, cu noi jocuri în minte, cu noi scenarii.
Ador să îți fiu amantă. De ce nu? Până la urmă ești… soțul meu.
Se spune că dragostea, adică îndrăgosteala aia nebună cu fluturi și emoții durează doi ani. Doi ani? (O fi ceva greșit în matematică? E doar privirea ta, iubitule, care sparge orice teoremă).
Tu insurat, eu maritata… Dap 🙂 Suna secretos. Amanta sotului tau… hm… asta da iubire ❤
LikeLiked by 1 person
Thank you!!!! Nu-i așa??? 😀
LikeLiked by 1 person
Asa-i :))
LikeLiked by 1 person
Xoxo
LikeLiked by 1 person
Pingback: Reminds me TAG 💭 | More Than Books
Sweeeeeeeet… with a pinch of salt. Just purrrrrrrfect! 😉
LikeLiked by 1 person
Just purrrrrfect….! of course… sweet & salty… thanks sir! 😀
LikeLiked by 1 person
Thank you, Milady!

LikeLiked by 1 person
Am citit cu interes. N-am reusit sa termin. Ultimile doua paragrafe nu cred ca mai puteau aduce multe schimbari in scenariu 😆
Nu, nu e pacat sa fii amanta, pacatul e altul 😉
Meserie textul! Felicitari! Intorsatura-i ca-n catrenul cu Aglaia
LikeLiked by 1 person
Heeeeeei! You are cheating! 😀 Mulțumesc mult! 🙂
LikeLike
Pai da, numai ca eu o fac intr-un mod platonic, nu ca … altii 😆
LikeLiked by 1 person
Eu nu știu nimic. Nici despre tine, nici despre alții. 😀 😀 😀
LikeLike
Un joc la care mulți visează, dar e nevoie de inspirație pentru a-l trăi în doi. Aceeași și mereu alții.
LikeLiked by 1 person
Cum adică mereu alții?
LikeLike
Mă gândeam că jocul imaginației poate să meargă până la a-ți închipui că ești mereu la prima iubire. 🙂
LikeLiked by 1 person
Confuzia vine de la eroarea mea: corect era ”aceiași”. Scuze!
LikeLiked by 2 people
Uite cum o literă buclucașă poate rupe moralitatea în două. 😀
Așa este cum spui. Dragostea și imaginația sunt o ecuație de succes. 🙂
LikeLiked by 1 person
Amantlâcul…până nu devine viciu, are rostul și explicațile sale. Poate că o relație are uneori nevoie de asemenea evadări…într-o altă intimitate. Chestia cu fluturașii, este de discutat. O relație …de cursă lungă trece prin metamorfoze, ca și fluturașii. O relație, ca orice pe lumea asta, se naște, crește și moare…nu musai o dată cu partenerul/a. Are etapele ei…dar cea mai importantă este MATURIZAREA. Știu, și ăsta este un cuvânt corupt. Maturizaerea nu înseamnă anchiloze, seriozitate, mortificare. Fundamental înseamnă capacitatea de a ÎNȚELEGE.Evoluția celor doi într-o relație nu este lineară, unul sau altul va rămâne în urmă. Asta generează conflict, conflict care poate fi stins pe mai multe căi…Mă opresc aici, doar am scris 35 de articole pe tema asta și nu am de gând să mă repet…
LikeLike
Aici nu e vorba de amantlâc.
Pe de altă parte suntem atât de diferiți, încât orice e posibil. Oamenii sunt diferiți și în combinație cu alții acționează (cel puțin uneori) alftel decât în „manual”. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu există un manual anume, iar oamenii devin diferiți, adică ies din turmă, NUMAI când se vor cunoaște cu adevărat CINE și CE sunt. Până atunci acest diferit se referă la…variațiuni pe aceiaș temă…Combinațile, până la descoperirea CENTRULUI, se petrec la periferia ființei, acolo unde amantlâcul, indiferent de formă, are înțeles…Echilibrarea chakrelor este un pas important, dar totul începe cu CONȘTIENTIZAREA realității. Încă omenirea se află dusă de VAL…
LikeLiked by 1 person
Poate ca e adevarat ca dragostea dureaza doar doi ani, dar se poate sa fie vorba de ani martieni, jupiteranieni sau chiar din alt sistem solar. La mine au trecut cam 30 de ani dintre cei pamantesti, normali. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nici voi nu știți să numărați! 😀
Se întâmplă și la case mai mari. Dar e mai bine să să te încurci la numere în plus decât în minus. Dacă înțelegi ce vreau să zic. 😀
LikeLike
Excitantă poveste! Bună, bună, bună. Păcat că ultimele două paragrafe sună ca alarma telefonului la șase dimineața și-ți pun visul pe off și papucii pe on, lipa-lipa, direcția baie. Pipi. Lipa-lipa – bucătărie. Ibric. Apă. Foc. Spală lingurița. Cafea. Nu mai e zahăr. Băga-mi-aș!…
LikeLiked by 2 people
Renata, dragostea mea, unde disparusi? Ca desi n-o sa crezi, mi-era tare dor de comment-urile tale 😉
LikeLike
Te cred! Eu nu fac commenturi la autor, ci la text. Pentru simplul motiv că textul e omul și nu invers. Și dacă Sava n-a vrut să rupă lanțurile cumințeniei poveștii, e treaba ei. După mine, dacă te avânți în visare, deci în ficțiune, și folosești un personaj dinrealul tău ca recuzită, și iese bine, nu-i datorezi nimic, spre final. Nu trebuie să-l amesteci iar cu locul lui din real. Fiindcă odată ce-ai dat drumul textului, nu-i mai datorezi lui nimic. Ești sclavul cititorilor tăi. Și trebuie să rămâi acolo, cu tot curajul, Fiindcă. 🙂
LikeLiked by 3 people
Textul-om și omul-text… ce fain sună! 🙂 Sclava voastră mă declar, cu curaj, cafea și ciocolată. Da. Fiindcă… și nu în ultimul rând pentru că… 😀
LikeLike
D-asta am ignorat ultimile doua paragrafe 😉 Dar pe de alta parte, Sava n-a vrut ca fictiunea ei sa fie perceputa de noi, astia cu cititul, ca realitate, in totalitate. Pentru ca, probabil, colegului ei de camera, s-ar putea sa nu-i fi picat tocmai bine citind fictiunea. Basca prietenii lor care poate stiu de blogul ei. Cel putin asta cred eu.
LikeLiked by 1 person
Cum să nu? Cum vreți voi… 🙂
Percepția voastră e stimulatoare și stimulantă. 🙂 😀
LikeLike
Eh! Mai sună și alarma și dai cu botu’ în real.
Mă bucur că-ți place povestea. 🙂
LikeLiked by 1 person
si cand incepi sa numeri cei doi ani? 🙂
LikeLiked by 1 person
Când te îndrăgostești… spui: pe locuri, fiți gata. Start! Și… cu ochii la calendar.
Dar sunt situații când se termină mai repede, sau dimpotrivă. Nu se mai termină că o dă calendarul în bâlbâială. Sau pur și simplu te încurci tu că nu ești bună/bun la numere. 😀
LikeLiked by 1 person
doar vroiam sa spun ca dupa un an si 11 luni nu te impiedica nimeni si nimic sa incepi numaratoarea 🙂
LikeLiked by 1 person
Regulile jocului pot fi oricând schimbate. În fiecare cuplu. 🙂
Eu oricum nu mă înțeleg bine cu numerele, eu folosesc litere și culori, așa că…. 🙂
LikeLiked by 1 person
Foarte faina “teorema”! E minunat cand doi soti stiu sa intretina focul iubirii ca la-nceput. Sa stie impreuna sa fie nu doar “parteneri de viata” (nu stiu de ce nu-mi place deloc cum suna) ci si prieteni, iubiti. Pai cine este mai bun decat omul tau, alaturi de care ai ales sa traiesti? Te stie cel mai bine, iti cunoaste toate partile bune, dar si pe cele rele, te accepta cu toate ciudateniile dar te si apreciaza.
Numai bine iti doresc si o duminica faina! 🙂
LikeLiked by 1 person
Da. Asta e ideea. E până la urmă atât de simplu. Mulțumesc!
Săptămână frumoasă!
LikeLike