Iarna asta de ianuarie trântește câte-un bulgăre uriaș de zăpadă în stomac și dă senzația de cumplită și urâtă singurătate. Știu că de vină e doar zăpada. Rece și tăcută. Un fel de moarte cu chip diafan. Un fel de… departe. Un dor cu față urâtă.
(Hâd e dorul)
Oare-așa simte puiul ăsta mic, rănit și singur pe plajă… ? Pui cu aripi betege…
Singur… și totuși ne-singur… sute de picioare trec pe lângă el. Pui… pui speriat de viață… frică să nu fie zdrobit… pui singur… pierdut într-o lume de umanoizi…
Toate trec . Toate vin. Trecem pe langa multe si multi, fara sa bagam de seama. Asa trece si viata pe langa noi.
LikeLiked by 2 people
Trecem mereu pe lângă pui de pelicani răniți. Uneori nu-i vedem. Alteori ne prefacem că nu-i vedem. Și soarele răsare în fiecare zi, apoi apune.
LikeLiked by 1 person
Uneori așa suntem și noi, cu aripi betege în mijlocul mulțimii, cu teama de a nu fi zdrobiți. Umani într-o lume de umanoizi.
LikeLiked by 2 people
Doar uneori? Sau ne mai degrabă ne ascundem aripa beteagă, ori călcâiul lui Ahile, ori cum vrei să-i spui? 🙂
LikeLike
“Dorul ne plânge suspine, alină ușor cântecul din vene,
Trăiri măsurate de nori în mișcare. Mă doare, mă doare,
Cântecul unei păsări de noapte ce știe să zboare,
Trecutul nescris se șterge firesc fără a lăsa semne.
Mi-am deschis aripi de zbor în noapte aprinsă de foc,
Experiențe pe care le disprețuiesc, stâncile de demult,
Ființa mi-e seacă și zace-n nisipul ars al oceanului mut,
Îmi storc pieptul de dor, uitarea se instalează la loc.”
LikeLiked by 2 people
Dorul ăsta! Trebuie musai inventat un vaccin contra dor. 🙂
Frumoase versuri! Mulțumesc mult. Uite așa se întâmplă uneori, postarea să fie start de poezie. 🙂
LikeLiked by 3 people
Dar ma simt putin aiurit de dor 🙂 Dorul e parte din ADNul oricarui om.
LikeLiked by 1 person
La cerere ar trebui scos, anulat, curățat, anihilat, omorât, distrus… 😀
LikeLiked by 3 people
“moarte cu chip diafan”? Inspirata metafora! Versurile sunt voluntare sau mi se pare doar mie?
De vină e doar zăpada.
Rece, tăcută.
Un fel de moarte cu chip diafan..
Un dor cu față urâtă.
Din departarea inalta, venind an de an. 😉
LikeLike
Papa, habar nu am de versurile citate de tine. Așa mi-a venit să scriu azi pentru că… Dar mă șochează asemănarea. Wow!!!
LikeLike
Ehe! Pai nu e asemanare, sunt chiar vorbele tale, puse exact in ordinea pe care ai conceput-o. Aportul meu e irelevant.
Sper sa consideri niste versuri, cred ca merita.
LikeLiked by 1 person
M-am speriat că te-am plagiat în vreun fel… 😀
Da. Ai spus foarte frumos. Mulțumesc. 🙂 Ale mele au fost doar niște vorbe aruncate pe plajă, lângă un pui de pelican speriat. 🙂
LikeLike
Madame “chapeau rouge”, 😉 nu stiu ce ai aruncat, dar ai “aruncat” cu talent
LikeLiked by 1 person
Păi nu asta fac tot timpul?
Mustesc, nu alta 😀
LikeLike
Buretica? 😆
LikeLiked by 1 person
Eh! Știam ce mă paște… Că nu puteai și tu să duci o laudă cap-coadă. 🙂
LikeLike
Ah Zito, Zito, ma ranisi de moarte cu vorbele tale! Cum sa spui tu, ca adica eu, carele mi-as dona organe pentru tine, te-as paste si te-as lauda pe jumatate? 😆
LikeLiked by 1 person
Vezi că țin minte! E scris negru pe alb. 🙂
LikeLike
Știi prea bine că nici zăpada și nici frigul de afară nu este vinovat de frigul care se cuibărește uneori în noi…
LikeLike
Nu zăpada… și zăpada… dar răsăritul soarelui e de fiecare dată și în orice interpretare o bucurie. 🙂
LikeLiked by 1 person
Și el va răsări invariabil pentru orice și oricine…
LikeLiked by 1 person
… până când într-o zi apune…
LikeLiked by 1 person
Niciodată…pentru noi…
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Unii sîntem pui de vrabie, alţii pui de drac. Viaţă pe tăiş de sabie. Futu-i! Gata, tac.
LikeLiked by 1 person
Ai zis multe. Cu adevăr și dreptate. Știuuuu, de dreptate ți-e podul plin. 🙂
LikeLiked by 1 person
Şi cămara, şi magazia, ba mai am grămezi şi pe sub pat. 😀
LikeLiked by 1 person
Bine că ai un pic de loc pentru tine, nu te-a scos încă din casă, că e iarnă și frig… 😀
LikeLiked by 1 person
Surghiunit sus pe cuptior mi-s. 😀
LikeLiked by 1 person
Las’ c-acolo-i bine, că e cald. 😀
LikeLiked by 1 person
N-am zis c-ar fi aprins cineva focul. 😉
LikeLiked by 1 person
Biiine! Trebuia tu să ajungi la frig de ianuarie iernos și… la puiul de pelican de pe plajă. Un fel de pui de pelican, singur în frig, cu aripa frântă (și tone de dreptate jur-împrejur.) 🙂
LikeLiked by 1 person
No, vezi că ştii!? 😉
LikeLiked by 1 person
Cum nu? 🙂
LikeLiked by 1 person
LikeLiked by 1 person
Oare cei ..pui, de obicei, nu sunt chiar ei cei mai ..rezistenți?! 🙂 Mai mult, oare recele tăcut, departele, dorul nedefinit, teama.. “puii” cui ne pot fi? Că doar puii.. of, ei chiar sunt.. doar pui. Depinde de ce ..”pui în ei”, oare nu?.. 🙂 (scuze de.. șase sași în șase saci, chiar scuze, așa a ieșit.. puiul de gând.. hihi)
LikeLiked by 1 person
Depinde de… umaonizii care se întâmplă să treacă pe lângă, sau prin bucățica lor de viață. Cel din imagine stă mic, silențios, pe o bucățică de plajă… fragil și expus… cu aripa frântă.
LikeLiked by 1 person
Eu uneori încerc să iau sărăcuța creatură din drum, dacă pot, să o duc undeva mai retras, să nu i se facă mai rău, fie și din greșeală. Iar aripa.. depinde, poate doar timpul. Sau anumiți alți ..oameni care uneori intervin și ajută. Puii, de obicei, își revin ușor. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pingback: Unde se duc… | doar nicole..
Iarna poate fi frumoasă cu albul nins, aşternut peste umbre cenuşii… şi umanoizii pot fi calzi şi buni, pot ajuta un pui… pot… dacă vor. 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este. 🙂 Toți puii trebuie să înțeleagă și posibilitatea asta… absolut toți cei cu aripa frântă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mie mi se tot spune să uit…de dor, de iubire, iarăși de dor…și să-mi văd de ‘viață’! Adică să-mi ascund aripile betege și să mă prefac că…pot să zbor!
Eu zic să vină primăvara mai repede, că iarna asta mă ‘nervează rrrrău! 🙂
LikeLiked by 1 person
Să vină primăvara!!! Votez și eu.:)
Nu se poate zbura cu o aripă beteagă, iar la sfaturi suntem buni cu toții…
Să vină primăvara!
LikeLiked by 1 person
Oare chiar nici un umanoid nu se va opri să intervină și să-i schimbe destinul tragic? Chiar și la noi am văzut cazuri de pelicani răniți, adăpostiți de frig și tratați.
LikeLiked by 1 person
Era speriat, pe plajă. În Mexic, cald. Dacă nu erai localnic nu prea aveai cum să îl ajuți, să-l duci la hotel… Nu aveai cum. A doua zi n-a mai fost acolo. Sunt multe animăluțe cu destin tragic. Până la urmă natura face selecția naturală, oricât de crud ar părea…
LikeLike
Io, de când cu Brătescu -Voinești, nu mai vreau să aud ceva cu pui, da? Am plâns atunci zile în șir.
LikeLiked by 1 person
Și-acum, ca să-mi revin, îmi spun bancul cu vrabia… pe care o lovește un tip cu BMW și, milos, o ia de pe drum și-o duce acasă. O pune în colivia defunctului său papagal, îi umple văsișorul cu apă și-i presară câteva fărămituri de pâine, sperând că-și revine. Apoi tipul pleacă în treaba lui. Vrabia se trezește, încă rătutită de lovitură, se scutură, se uită în jur și îngaimă:
– Gratii…gratii… pâine uscată și apă… Băăi, să știi că l-am omorât p-ăla cu beemveul!
LikeLiked by 1 person
Ăla-i vechi şi nici nu-l spui mişto. 🙄
Mai repede uite-l pe ăsta cu Alinuţa:
Vară… Alinuţa se bagă în pat, dar fiindcă era fereastra deschisă în camera ei a intrat o vrabie. Atunci Alinuţa a început să strige:
– Mamă, mamă, mă mănîncă păsărica!
La care maică-sa îi răspunde:
– Mai spală-te şi tu!
😈
LikeLike
😀
LikeLike
Nu știu pe cineva care să nu fi fost marcat de episod. Și eu am bocit cu suspine la vremea când l-am auzit. Și de puiul ăsta mic s-a cam rupt sufletul în noi… foarte expresiv…
LikeLike
Dragoș, poate că nu-l spun mișto, dar pe mine mă ajută să râd. Bancurile cu alinuță sunt exact cum le zice numele: alină, dar nu vindecă nimic.
LikeLike
La fel ca şi medicamentele, numai că bancurile astea sînt gratis,’tu-i vrăbiuţa mă-sii de viaţă. 🙄
LikeLike