Eu fac parte dintre românii mândri tare de rădăcinile lor. Faptul că azi trăiesc la mii de kilometri de meleagurile clujene, unde am fost arăduită, este doar un detaliu geografic nesemnificativ. Structura ființei mele nu a fost deloc modificată de anii trăiți în țara frunzei de arțar, care nu-s puțini. Sunt doar mai bogată, având pe acest pământ două locuri pe care le numesc acasă. Dar eu tot românește gândesc și, așa cum toată viața voi rămâne fiica părinților mei, la fel voi avea în gene spiritul țării în care m-am născut. Fără a fi lipsită de modestie, pot să afirm că cei de aici cunosc și îndrăgesc România și datorită mie, pentru că le-o dezvălui cu drag de câte ori am ocazia.
Port cu mândrie ia românească, și-n casa mea, la loc de cinste stau multe obiecte tradiționale, de suflet. Printre cele mai dragi e o farfurie de lut din casa bunicii, cu o pictură naivă, reprezentată de o găină și un cocoș. Mică fiind, percepeam simpaticele personaje, drept protagonistele poveștii mele preferate: „Punguța cu doi bani,” pe care mi-o spunea bunicul la ceas de seară.
Sunt multe obiecte frumoase românești în casa și la masa mea și, de câte ori merg în vizită, îmi îmbogățesc colecția. Canadienii le consideră exotice și sunt impresionați de poezia culorilor și formelor în vestimentație, pictură și ceramică, de gustul bucatelor, de tradiții și legende, într-un cuvânt de cultura românească. Istoria noastră milenară li se pare fascinantă, „ca un film de acțiune”, după cum mi-a spus odată un prieten.
Frumos e Clujul! Frumoasă-i țara lui Eminescu!
Călătorind prin lume, eu rămân la fel: româncă prin fabricație, cu buzunarele pline de istorie și tradiție, cu ritmul Someșului în vene, azi trăitoare în țara frunzei de arțar…
Fain așa!
Mi-s munteancă, dar tare-mi plac ardelenii ca oameni. Sunt tare faini!
Și-mi place tare graiul ardelenesc 🙂
LikeLiked by 1 person
E fain Ardealul și-i faină toată România. 🙂
LikeLike
Ai scris foarte fain!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Ane! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mă bucur tare să aflu că ești mândră de rădăcinile tale și-ți promovezi meleagurile natale, iar ideea ta de suvenir pare deosebită , realizabilă, mai ales, de artizani cu drag de lucruri deosebite. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi-a venit ideea, pentru că pictez la rândul meu și chiar mi-ar place să am în casă un set cu ceea ce mi se pare mie reprezentativ. 🙂
LikeLiked by 1 person
Tare aş vrea să văd imagini cu operele tale! 🙂
LikeLiked by 1 person
Promit să pun la un punct. Dar nu se pot numi opere, ci joacă în ulei, sau acuarele. E un hobby, la fel cu literatura. 🙂
LikeLiked by 1 person
Joaca sau nu eu as vrea sa le vad si cand ai imagini le faci tu o povestioara frumoasa… 🙂
LikeLike
pentru o ie românească, cusută manual, îți remomand site-ul Iiana. de la ei am și eu ia mea transilvană (și mă bate gândul de-o fustă stilizată).
altminteri știi deja, mă bucur și te apreciez pentru nume-româncă, prenume-ardeleancă. ne cheamă la fel cumva? 😀
LikeLiked by 1 person
Am patru ii plus două. Adică patru pe care le port și două care sunt foarte vechi, mai mult de colecție. Da, cred că purtăm același nume. 🙂
LikeLiked by 1 person
Frumos articol! Felicitari! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, draga mea. La fel ți ție! Ți-am zis ce mult mi-a plăcut și al tău.
LikeLiked by 1 person
❤ :*
LikeLiked by 1 person
Foarte bun articol, cu o orientare care mi-a mers la inimă.
Toate cele bune !
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Georgeta! La fel și ție! 🙂
LikeLike
Știam eu că ești o româncă până-n măduva oaselor, oriunde te-ai duce. Ai arătat-o foate frumos și prin acest articol. 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este. Nu mi-am dorit să plec din țară. Nu-mi pare rău că am făcut-o. Dar sunt suma rădăcinilor mele: părinți, țară, amintiri, experiențe etc. etc. etc.
LikeLike
Este firească atitudinea ta, o atitudine amplificată de distanță, de nostalgia edulcorată a unor amintiri de neuitat. Te asigur că nu ai fi gândit astfel DACĂ rămâneai în Romania. Realitatea românească este greu de imaginat pentru cine n-o trăiește la locul…crimei. O spun cu toată compasiunea.
Meșterii populari, câți mai sunt, și-au subordonat tradițile…profitului. La mine în sat toți sculptează mobilier pentru biserici. Popii plătesc bine din cei ”doi bani” ai văduvei.
Nu vreau să te indispun cu ce înseamnă a gândi românește ACUM în Romania.
LikeLiked by 2 people
Eu sunt atât de mândră de originea mea, că mi-aș pune etichetă în piept.: ) Și nu-i pricep deloc pe cei care se rușinează că-s români. Și crede-mă că sunt destui.
LikeLiked by 1 person
Discuția comportă multe aspecte. Mândria de a aparține unei națiuni, este firească până la un punct. În ceea ce mă privește eu cred în omul liber de naționalisme, patriotisme, credințe religioase. Nu trebuie ignorat un fapt real. Acela că după 89 occidentul a fost invadat în primul rând de oameni de o moralitate, hai sa-i spunem …aproximativă. Occidentalii nu fac procese psihologice , de valoare, atunci când judecă vreo situație de acest gen. Românii toți au fost asociați cu acești emigranți bronzați, sau cu comportament …creol. Apoi, mulți emigranți de ocazie și-au oferit servicile pentru cele mai degradante munci, asta lăsănd la o parte prostituția.
In acest timp din Romania au oripilat veștile despre corupția instituționalizată, despre corupția la toate nivelurile administrației statului. Curtea Europeană a fost blocată de procese care demonstrau abuzurile justiției din Romania.
Romania a fost și este jefuită fără nici un scrupul sau limită de catre politicieni și acoliții lor din servicii, justiție și mediu de afaceri.
Cu o asemenea carte de vizită, afirmația mândriei de a fi ROMÂN…este , cel puțin…hazardată.
Este adevărat că din Canada, Germania, Franța, sau mai știu eu de unde, poți să afirmi, cu mâna pe inimă, știindu-te onest…că ești mândru de origini. Relația cea mai frecventă a românilor cu occidentul îmbracă două aspecte. Când se duc în occident…șterg la fund pe occidentali, când vin occidentalii în Romania…sunt pupați în fund.
Pentru românii din Romania este sufocant să vezi cele ce se petrec, modul impardonabil în care această țară este jefuită, cum decade moral și material de la o zi la alta. Pentru mine, care înțeleg fenomenul, este firesc ceea ce se petrece. Dar asta nu mă face mândru…Eu sunt conștient de apartența Divină a tuturor, chiar dacă acum asistăm la această ofensivă a inconștienței.
LikeLiked by 1 person
Cred că e o diferență între românii din Europa și cei de peste ocean, pentru că a fost mai greu să ajungă aici cei la care te referi și care într-adevăr ne-au cam făcut de rușine. 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este, la voi cei de mai departe n-au ajuns toate ciurucurile, iar impactul negativ al corupției instituționalizate din Romania, este poate cunoscut doar la nivel diplomatic.
LikeLike
Cred că grafia corectă este „iie”. / Simt o adevărată încântare când îl ascult pe nepoțelul meu vorbind în engleză. Și el descinde din germani, maghiari, evrei și români. Născut la Los Angeles, cred că nu va avea nevoie vreodată să vadă țara părinților și bunicilor. Înțelege românește, dar răspunde în engleză. Acesta este viitorul.
LikeLiked by 1 person
E controversată ortografia, unii susțin o variantă, alții cealaltă, iar o a treia categorie susține că ambele ar fi corecte. Eu votez cu cea folosită de mine, așa o simt. Mă zgârie rău forma de plural „iii”.
Interesantă combinație este nepoțelul tău. Eu știu că cei mai reușiți copii sunt cei care rezultă din combinații etnice. 🙂
LikeLiked by 1 person
Minunate trăiri, dar nu mă mir, tu ești o ardere, oriunde ai fi trait, porti acelasi nume si prenume. Din titlu. Te felicit!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc. Da, îmi place numele meu și mă tot uimesc cei care ar trebui să simtă la fel, dar își pleacă privirea.
LikeLike
Chiar așa, avem același nume! Doar prenumele diferă ☺ Succes!
LikeLiked by 1 person
Suntem neamuri după cum se vede. 🙂
Să fie! 🙂
LikeLiked by 1 person
Arta cuvântului în bună și inspirată potriveală cu artizanatul! Succes! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Nora! E o temă care-mi place tare mult. Întotdeauna am fost atrasă de folclor, artă populară, tradiții. Mi se pare minunat ce avem și sincer mă întristează că se pierd obiceiurile, în schimb se preiau și imită tradiții și sărbători ale altor popoare. Cred că ar trebuie să păstrăm și cultivăm ce e al nostru, să ne păstrăm identitatea națională. Dar e doar părerea mea. 🙂
LikeLike
ce fain…
si eu ma simt roman… desi ador sa traiesc la new york… si sa vizitez locurile natale in fiecare an…
colectionez bani vechi romanesti… si nu numai… si daca as gasi un cocosel… l-as pastra asa… fara sa-l transform in altceva… dar… nu numai ca nu am gasit sa cumpar… dar nici macar nu am vazut unul, cel putin… de parca ar fi fost toti cocseii distrusi intr-un rau de aur romanesc…
LikeLiked by 1 person
E o categorie aparte a noastră, românii care trăiesc departe de casă și sunt perfect ok cu asta. Cred că e nevoie și de noi, în calitatea asta. Îți înțeleg și împărtășesc punctul de vedere. Dacă ar fi să mă întorc în România aș face-o cu drag, dar aș avea același dor, însă de Canada. 🙂
LikeLike
Frumos gândit,frumos prezentat.Felicitări!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult!
LikeLike
Cu multă plăcere.Abia acum ti-am descoperit blogul. Scrii minunat!
Te aștept să faci o vizită și pe blogul meu.
LikeLiked by 1 person
Sigur. Cu drag și bine ai venit. Lasă-mi link-ul. 🙂
LikeLike
https://dordecanaan.wordpress.com
Lectură plăcută!
LikeLiked by 1 person
Usor, usor, incepem sa intelegem cine suntem ce e cu noi pe aici si ce vrem de la viata, fara ne mai spuna altii sau sa luam totul din import drept bun!
LikeLiked by 1 person
Exact. 🙂
LikeLike
Frumos articol ! 🙂
Sincere felicitari si multa bafta in competitia SuperBlog2016 !! 🙂 🙂
Un sfarsit de saptamana cu flori si voie buna ! 🙂
Nume : ROMAN; Prenume : ROMAN !!! 🙂 🙂 🙂
LikeLike
😦 😦 😦
LikeLiked by 1 person
Pingback: SuperBlog | Proba 2. Suveniruri cu suflet