Dacă ar fi să-mi arădui singură o poveste de dragoste, aș face-o lângă cascada canadiană, pentru că s-ar naște pură, cu un sistem imunitar de neînvins. E locul unde nu pot fi supărată, ori mai bine zis, locul unde sunt fericită necondiționat. Orice problemă se dizolvă ca aburii uzi, generos aruncați de cleștarul apei. Și întotdeauna e minim un curcubeu, deci minim o iertare. Când ești într-un loc de genul acesta, atât de binecuvântat de splendoare, simți că Dumnezeu îți zâmbește, că viața reîncepe exact din momentul în care aburul ud te purifică.
http://www.larevista.ro/niagara-minim-un-curcubeu-deci-minim-o-iertare/
(Iubesc Niagara, o să revin cu articole despre – majoritatea fotografiilor sunt din arhiva personală și sunt luate duminică 17 aprilie, 2016.)
Ghid turistic! Am intrat in primul vehicul purtat de pulberi transparenti de apa si am inconjurat cascadele via curcubeu. Oare erau trei cascade sau trei arce de curcubeu? Legate cap la cap, sau culoare la culoare, o mare roata in culori nepictate si iluzorii iti puteau oferi primul tur al Cascadei Niagara. A celei canadiene. Ghidul turistic, o voce subtire si vesela, prezenta minunea apei care isi adapostea istoria in sedimente tasate la baza stancilor, acoperite de apa ce clocotea rece. O silueta in forma de apa parca inota privindu-ma.I-am facut cu mana. Mi-a raspuns. Prima mea experienta iluzorie s-a adeverit a fi transparenta ca un curcubeu. Multumesc de prezentarile tale. Niagara este fascinanta in atatea feluri. Acum este si in felul in care ai descris-o.
LikeLiked by 2 people
E un ghid turistic al bucuriei pentru că așa cum am spus eu o percep senzorial. Am pus câteva note informaționale, e drept, dar locul în sine are un „nu știu” ce care-l definește și te definește și pe tine ca individ când ești în apropierea lui. Am încercat să redau asta, dar cred că mi-a iești în mică măsură. E într-adevăr fascinant. 🙂
LikeLiked by 1 person
O cascadă fascinantă, precum un Univers.
LikeLiked by 1 person
E fascinantă. Are personalitate și, așa cum am spus, nu e doar una. 🙂
LikeLike
Acolo nu ai timp sa fii suparata. Totul este imens, totul te poarta si te acopera. Simturile ti se ascut si te fac sa traiesti la o viteza nemaintalnita.
LikeLiked by 1 person
Așa este. Trăiești prin simțuri. De obicei se întâmplă asta când te fascinează prima impresie undeva, într-un loc pe care-l vezi pentru prima oară. La Niagara e cu repetiție. Un fel de adrenalină a bucuriei. 🙂
LikeLike
Fiecare ar trebui să aibe o ”Niagară” a sa…
LikeLiked by 1 person
Frumos spus. Eu cred că am mai multe locuri de genul acesta unde energiile negative se dizolvă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cu siguranță, avem și alte locuri cu care empatizăm. Când energiile benefice, vibrațile înalte ne inundă, energiile negative sunt din altă lume.
LikeLiked by 1 person
Așa cred și eu. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu știu ce să spun, nu știu cui să dau premiul, descrierii tale sau fotografiilor? Am să le așez pe podium împreună, pe cea mai înaltă treaptă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc Mugur. Știi? Chiar îmi doream să mă asigur că vezi postarea asta. Ți-aș fi trimis-o pe e-mail dacă nu ai fi venit. Mă bucur tare că-ți place. Realitatea e mult mai presus însă… 🙂
LikeLike
Realitatea este totdeauna mai presus de cuvintele noastre, poate mai presus de modul și capacitatea noastră de a înțelege viața.
Mulțumesc pentru grijă! Imaginile meritau într-adevăr văzute, așa cum și cuvintele tale meritau citite. Se simte că nu este un advertorial, ci… trăire, simțire. Asta apropo de replica dată Potecuței.
Spre deosebire de Dragoș, eu iubesc apa, mai ales când este tumultuoasă, în căderi și zbateri, arătându-și puterea reală. Și îmi plac și urmele acestor zbateri, concretizate în chei și canioane, în stânci sfărâmat-rostogolite, sau în nisipul fin, adunat la marginea curgerilor sale. De fiecare dată îmi pare un miracol. Asa cum apa însăși pare un miracol, al vieții.
LikeLiked by 1 person
Și eu iubesc apa, în orice formă. Mă relaxează peisajul marin și îmi place foarte mult și înotul. Nuanțele de albastru, libertatea aceea… sunt în elementul meu, deși din punct de vedere zodiacal cică nu mi s-ar potrivi. Nu prea cred eu în zodii. 🙂
LikeLiked by 1 person
Maine zbor acolo sa-mi gasesc si eu linistea si dragostea :))
Again, superb post ❤
LikeLiked by 1 person
O să ajungi cu siguranță. Și atunci vei descoperi că tot ce am spus și tot ce v-am arătat prin fotografii e sărac în comparație cu realitatea. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt sigura de asta 🙂
Multumesc
LikeLiked by 1 person
Dacă cineva ar lua textul tău şi l-ar pune la descriere pe orice site, ar fi mai mulţi turişti. Pe mine m-ai convins. Dacă şi dacă şi dacă… acum aş pleca acolo 😉
LikeLiked by 1 person
Mă bucur. Înseamnă că am reușit să transmit bucuria mea în acel loc. Nu e intenția de reclamă ci de a împărtăși o bucurie. M-aș bucura mult să-ți fiu ghid, dacă ai veni. 🙂
LikeLiked by 1 person
Po’ să mă omori da’ pe mine nu mă impresionează. Ştii că nu-s deloc prieten cu apa. 😉
Ce mi se pare însă într-un mare fel e anunţul “butterflies feeding. do not disturb!” E ceva acolo mai adînc – sau mai înalt, cum doreşti – decît cascada.
Cel puţin aşa îmi pare mie. Alternativa ar fi că sînt un tîmpit (şi e perfect acceptabilă). 🙂
LikeLiked by 1 person
Am spus și o să mai spun că pozele și vorbele sunt nimic în fața măreției. În fața minunii. Când ești acolo te copleșește. Pur și simplu ne te gândești că e apă, că e curcubeu, că e… ce e. Te ia cu el și simți doar MINUNEA.
Mă așteptam să observi și mă bucur că ai studiat atent fiecare detaliu: e vorba de respectul care se întâmplă aici până și la… fluturi. Am văzut un anunț asemănător la căluți de mare care avea loc de odihnă, undeva, la un acvariu. Sera cu fluturi (am fost în mai multe locuri nu doar aici) e bucată de paradis. Așa trebuie să fie imaginea desenată: flori exotice colorate, călduț-umed-fresh și mii de fluturi colorați care zboară peste tot și se așează unde vor mușchii lor, inclusiv pe oameni… Ai tendința să te joci cu ei. Dar… la masă nu se vorbește. :))))
LikeLiked by 1 person
Cred că dacă aş fi acolo în realitate m-ar agasa teribil zgomotul puternic şi continuu al căderilor de apă. Am o sensibilitate acută la sunete iar unele îmi pot crea o profundă stare de disconfort. Iar umezeala ridicată are şi ea un efect neplăcut asupra mea. De aceea sînt (foarte) rezervat în privinţa acelui mediu şi nu pot da deoparte senzaţiile neplăcute chiar şi aşa de la distanţă pentru a admira măreţia momentului. My bad, sînt defect!
M-a impresionat respectul pentru formele fragile de viaţă tocmai fiindcă întreaga lume pare a fi setată pe legea junglei, pe supremaţia celui mai tare care zdrobeşte tot ce-i slab în juru-i, uitînd că orice şi oricine, oricît de “slab” şi neînsemnat, poate avea uneori o contribuţie uimitoare la bunul mers la lumii.
Poate că, respectînd întîi fluturii, am reînvăţa să ne respectăm, să ne ajutăm şi între noi înainte ca lumea să devină un simplu feeding-ground al leilor…
LikeLiked by 2 people
Suntem diferiți, așa ca fluturii, culori diferite pe aripile noastre. E frumos cum ai spus, să începem respectul începând de la fluturi. 🙂
LikeLiked by 1 person
Din diversitate se naşte uneori, neprevăzut, frumosul. 😉

Să respectăm, dară, fluturii…
LikeLiked by 1 person
Să respectăm și fluturii! Să nu ne concentrăm atât de mult pe fluturi, încât să uităm oamenii. 🙂
LikeLiked by 1 person
Toate la timpul lor. 😉
LikeLiked by 1 person
Doar că timpul se grăbește… 🙂
LikeLiked by 1 person
Oare unitatea de măsură a invenţiei umanităţii – timpul – să fie greşită…?
LikeLiked by 1 person
Cred că noi suntem greșiți…uneori… cred…
LikeLiked by 1 person
Şi noi. Dar numai fiindcă “ei”.
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLiked by 1 person
APA,si efectele ei miraculoase.O combinatie simpla de hidrogen si oxigen,fara de care viata ar lipsi cu desavârsire.Si când te gândesti ca Hristos i-a zis lui Nicodim,marele Fariseu,fruntas al iudeilor :
“Adevarat,adevarat îti spun ca, daca nu se naste cineva din apa si Duh,nu poate sa intre în Împaratia lui Dumnezeu.”
Iata câta importanta are aceasta metafora a nasterii din APA,substanta ce are proprietati si puteri miraculoase de a deschide poarta spre IMPARATIA LUI DUMNEZEU. Starile de agregare ale apei detin TAINELE VIETII…:)
LikeLiked by 1 person
Frumoasă completare. Cu siguranță că fiecare percepție a noastră are rădăcini mai ample decât pare la prima vedere. 🙂
LikeLike
de multe ori am vizitat cascada asta… si inca nu m-am saturat de ea…
odata… chiar am avut camera la un hotel alaturat, de unde, privind pe fereastra aveam impresia ca sunt deasupra involburarilor de ape…
aveam o cidata senzatie ca nu stiu nimic despre natura si ca nu o pot controla absolut deloc… dimpotriva…
LikeLiked by 1 person
Da. E un sentiment fantastic. Cunosc senzația și am avut aceeași experiență. 🙂
LikeLike
Descriere splendidă! Îmi imaginez doar, tumultul apei și jocul luminii în spectacolul acela feeric mereu același și mereu schimbător…
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc mult, Nora. Este feeric, așa cum spui. De fiecare dată. O bucurie pe care poți să o atingi și respiri. 🙂
LikeLiked by 1 person
..eu care mă entuziasmez de Cascada 7 scari din zona orasului meu, Niagara și cu tine deveniți vise irealizabile. Iar tu știi, deja, ca eu nu visez, asa ca ma bucur de intamplarea asta fericita a articolului cu tot cu poze și cu gandurile tale. Zi frumoasa și mă iarta, inca sunt absenta pe internet. Apar și dispar..
LikeLiked by 1 person
Mă bucur de câte ori apari 🙂 Sunt așa de multe bucurii în jurul nostru. Simple și frumoase. Accesibile, la îndemână. 🙂
LikeLike