Dacă ar fi să-mi arădui singură o poveste de dragoste, aș face-o lângă cascada canadiană, pentru că s-ar naște pură, cu un sistem imunitar de neînvins. E  locul unde nu pot fi supărată, ori mai bine zis, locul unde sunt fericită necondiționat. Orice problemă se dizolvă ca aburii uzi, generos aruncați de cleștarul apei. Și întotdeauna e minim un curcubeu, deci minim o iertare. Când ești într-un loc de genul acesta, atât de binecuvântat de splendoare, simți că Dumnezeu îți zâmbește, că viața reîncepe exact din momentul în care aburul ud te purifică.

http://www.larevista.ro/niagara-minim-un-curcubeu-deci-minim-o-iertare/

(Iubesc Niagara, o să revin cu articole despre – majoritatea fotografiilor sunt din arhiva personală și sunt luate duminică 17 aprilie, 2016.)