Tags
Brazilia prin ochii mei.
Am plecat cu emoții și curiozitate firească. Născută primăvara, aveam să-mi petrec pentru prima dată ziua de naștere într-un loc pe planetă unde se lăfăia toamna. Luna mai în Brazilia e un fel de noiembrie tropical. Pentru epiderma mea, un fel de vară neînțeleasă. Femeile purtau în mod ciudat cizme și ghete, dar… mânecă scurtă. Indiferent de vârstă. Nu era chestie de modă, ci de anotimp.
Am ajuns în Sao Paulo după multe ore de zbor, dar nu era destinația finală. Primele trei zile aveam să le petrecem în Foz do Iguacu, un orășel de graniță, numit popular Terra das Cataratas (Pământul cascadelor).
Oamenii, extrem de prietenoși, dar pastă la comunicare – singura limbă cunoscută de ei, portugheza. Niciodată nu am simțit atât de puternic bariera lingvistică. Deși vorbesc câteva limbi străine, am fost exact ca în banc: nu mi-au folosit la nimic. Cu toate acestea modul lor de a fi, ospitalitatea și căldura, dorința de-a te face să te simți bine, au micșorat drastic distanțele dintre noi.
Chiar și la recepția hotelului, ori în graniță, (unde fișa postului ar include firesc acest lucru) am avut dificultăți în a ne face înțeleși.
Foz do Iguacu este un oraș cochet, cu o arhitectură de un gust ușor îndoielnic, dar curățenia, pulsul vieții civilizate și confortabile, tonusul oamenilor, te fac să treci repede peste acest aspect. Brazilienii au personalitate etnică, sunt conștienți și mândri de valorile lor și te introduc efervescent în cultura lor.
Ne-am cazat la un hotel în centrul orașului, după care, deși amețiți de orele multe de zbor, am ieșit să explorăm. M-au amuzat fluturii leneși, care jucau un șotron invizibil pe trotuare, total indiferenți la apropierea mea agresiv-indiscretă, în intenția de a-i imortaliza.
De fapt toată excursia a stat sub semnul fluturelui, care ne-a însoțit în dansul lui leneș, pe tot parcursul călătoriei, indiferent de context: junglă, centru modern, plajă, sau favela.
Am respirat aerul umed de toamnă-vară-primăvară și am băut o cafea excelentă la un piano-cafè în mijloc de librărie. Portugheză firește. Dar la oboseala acumulată, chipul prietenos al cărților, sunetul pianului și gustul delicios al băuturii, căreia mă declar sclavă pe viață, nici că mai conta. Era bine. Un bine care intra prin toți porii…
Frumoasa prezentare, superbe imagini ! 🙂
Am fost si eu in VACANTA dar nu AFARA ci la ……….
http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/06/07/
http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/06/13/
pe urmele iubitei poetului MIHAI EMINESCU de la a carei MOARTE SUSPECTA
http://aliosapopovici.wordpress.com/2014/06/24/
se implinesc azi 127 de ani……………..
Zi faina Em.oriunde-ai fi la ora cand vei citi aceste randuri ! 🙂
Cu stima,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc pentru apreciere și pentru informații. Sper să-ți placă întreaga prezentare: e o serie. Nu neapărat în ordine cronologică… 🙂 Zi frumoasă!
LikeLike
Voi urmari cu drag continuarea
ca la tine ma simt tare bine
mai ales ca in Romania,
toti politicienii vor sa ne dezbine ! 😦
Ca vei povesti de Brazilia,
sau de CANGURII din CANADA,
EU tot voi continua
sa-ti citesc povestirea ! 🙂
Astazi voi manca un bors
din carne de batal scoasa de la macerat
mai ales ca premierul roman CIOLOS
la VOI in CANADA e plecat …………………
Sa CEARA libera circulatie
fara nici o motivatie
pentru tuciurii din Romania
ce vor veni-n CANADA fara VIZA ,
sa cerseasca,c-asa le e menirea ! 😦
O zi de JOI
fara PLOI
ca la mine ploua tare
iar FMI ne da tarcoale !!! 🙂 🙂 🙂
Cu stima si prietenie,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Cred că urarea s-a adeverit, că e soare și frumos! Zi senină! 🙂
LikeLike
Ma bucur ca urarea s-a adeverit ! 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Minunat articol! Mi-a facut o imensa placere sa “calatoresc” putin prin Brazilia cu ajutorul tau (o tara pe care de altfel imi doresc s-o vizitez si in realitate). Multumesc… :*
LikeLiked by 1 person
Cu tot dragul. E prima postare dintr-o serie. Am intenția să scriu despre întreagă experiența mea braziliană. :)))
LikeLike
Am vazut ca e o prima parte… si cu drag parcurg toata calatoria… printre cuvintele tale. 🙂
LikeLiked by 1 person
E… interesantă: cu de toate. Chiar spicy aș zice… 🙂
LikeLike
🙂 te cred.
LikeLiked by 1 person
Ooooo…..intr-o asa vacanta ai ce vedea si sunt sigura ca urmeaza mai multe postari legate de vacanta asta! Abia astept!
Nu ma gandeam ca nu cunosc si alte limbi straine, insa ar trebui sa nu ma mire….
LikeLiked by 1 person
Urmează. Unele o să vă sperie puțin. Pentru că am trăit niște momente…
A fost ciudat cu limba. Am călătorit mult, dar e prima dată când m-am simțit surdo-mută într-o țară. La Rio de Janeiro mai era câte unul care vorbea engleză, însă la recepție. La magazine ioc. Culmea că nici etichetele produselor nu erau și în engleză. A fost o aventură să găsesc iaurt. Pare ciudat… dar știi cum e. Câte bordeie, atâtea obiceie. 😀
LikeLiked by 1 person
Heheheeee….io astept sa aflu luxul de amanunte 😉
LikeLiked by 1 person
Aşteptam cu nerăbdare poveştile din excursia asta. Incitant început… sper să vină repede şi continuarea sau continuările 😉
P.S. Sper că au întrebat brazilienii de mine 😀
LikeLiked by 1 person
Toți au întrebat. Mi-a fost greu să înțeleg ce zic, dar m-am prins până la urmă. 😀
Va fi o serie, de aceea am și deschis o nouă categorie, pentru că a fost una dintre cele mai stufoase și palpitante experiențe (și cu bune, și cu rele, și chiar șocante întâmplări. )
LikeLiked by 1 person
Mai vreau fluturaşi, sînt atît de frumoşi! 🙂
Atmosfera pare OK în incinta respectivă, da’ o chestie mă calcă rău pe făcăleţ: de ce trebuie să mînjească farfuria/tava/whatever atîta vreme cît maglavaisul ăla nu e comestibil (doar n-o să întingi pîine în el!) şi deci n-are absolut nici un rol util, ba mai mult încurcă?! Mă enervează chestiile de fiţe, probabil cafeaua aia a costat mai mult decît mîncarea mea pe o lună de zile. Mama ei de viaţă! (că nu ştiu cum s-o zic pe portugheşte 😛 )
LikeLiked by 1 person
Ești așa de haios. 😀
Maglavaisul e un sos dulce. Iar prețurile au fost cât se poate de rezonabile. Momentul: cafea delicioasă, muzică și atmosfera aceea când ești înconjurat de cărți… asta în condițiile în care psihic ești varză, după mai mult de 13 ore de zbor și o escală… crede-mă că a fost mană cerească.
LikeLiked by 1 person
Te cred, te cred. Da’ să nu-mi spui preţurile totuşi, da? 😀
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLiked by 1 person
:)) Intervin si eu, ca m-a amuzat si m-a facut sa ma simt ca nu sunt singura. In franceza maglavaisul mi-a dat si mie batai de cap. Pe vremuri cand am venit aici si la o praji delicioasa a venit chelnerul cu o intrebare capcana: si “coulis” de care vreti? “Culi”-ce, spunea figura mea contrariata. Asa l-am descoperit 😊. In general de zmeura sau capsune. Nici in ziua de azi nu i-am gasit traducere in romana. Cum ii spunem noi? Ca maglavais nu e sigur 😊.
LikeLiked by 2 people
Nu știu cum se zice. Dar mie îmi place ideea. Contează foarte mult prezentarea, sunt bolnavă după estetic. 😀
LikeLiked by 1 person
☺️☺️ Si mie!
LikeLiked by 1 person
Acum de abia astept urmarea! Sunt gata si de urmatoarea expeditie 😊.
Spiritul meu aventurier ma trage si pe mine spre continentul sud-american. Bazilia fiind pe lista. Dar ma intreb daca sunt constienta la ce m-as expune. Doar ce ai mentionat fluturi ( fobie) si am inceput sa am indoieli…
Cred ca postarile tale cu Brazilia vor deveni un ghid aparte pentru mine. De abia ai inceput si am ramas deja acolo! Cine stie, poate candva voi merge pe urma pasilor tai.
LikeLiked by 1 person
Noi două avem foarte multe chestii în comun. Printre altele și dorința de a cunoaște, de a experimenta și observa…. Brazilia a fost o experiență fantastică, foarte densă. Mie mi-ar fi făcut bine să citesc o prezentare de genul acesta înainte să merg. O să vezi de ce. Te pup și fii aproape. 🙂
LikeLiked by 1 person
Asta am simtit si eu de cand te-am descoperit, doar ca eu eram la inceputuri pe atunci si eram mai stangace…cam in tot. Eram fascinata de similaritati, dar nu indrazneam sa constat, aveam impresia ca ma compar cu o entitate, pe cand eu de abia facusem ochi.
Imi imaginez nu doar nu mintea experienta ta cu locurile. Aproape ca imi tin respiratia cand citesc pentru ca vad prin ochii tai. Simt in cuvinte intensitatea momentelor. Ca atunci cand ai scris de Niagara. Uau! Ce faina relatare! Raman pe receptie pentru urmatorul episod! Te pup
LikeLiked by 1 person
Eeee. Să știi că tocmai am descoperit că suntem la fel de „vârstnice” în ale bloggeritului. 😀 Chiar tu ești un pic mai mare. Ai început în iulie, eu în septembrie. 😀 Eu tot începătoare mă simt.
Sper să reușesc să transmit cât mai mult pentru că într-adevăr a fost deosebit de tot ce am trăit până acum. 🙂
LikeLiked by 1 person
Serios?! Iti dai seama cu ce ochi te priveam?! Nici nu realizam ca mai sunt si altii ca mine, batuti de vant (cum ma simteam) si pe taramuri necunoscute si neprietenoase mai ales (asa credeam eu). Imi facusem blog datorita unor imprejurari speciale, nu ca imi gasisem eu vreo motivatie. Cineva insista ca m-ar prinde si am dat glas ideii lui. Habar nu aveam in schimb cum sa descopar alte bloguri, ma mir si acum ca v-am gasit pe voi, asa anti-talent cum eram pe atunci :)).
A fost ceva de genul: cand ma fac mare, ca ea vreau sa ajung! Si acum descopar ca noi ne dezvoltam in paralel :))
Nu stiu imprejurarile, dar ati ales o destinatie captivanta. Pentru noi, europenii, aproape inaccesibila. Acum sute de oameni iti vor soarbe descrierile si povestile cu nesat. Pentru ca eu una, nu cunosc pe nimeni care sa fi ajuns acolo. Am cunoscut o brazilianca ce mai statea la povesti, dar stii cum e, prin prisma unui localnic, vezi diferit. Tu ai descoperit si observat cu toate simturile acute aceste meleaguri. Oricum, relatezi intr-un mod seducator pentru cititor.
LikeLiked by 1 person
Și blogul meu s-a născut în împrejurări speciale. Nici nu a fost ideea mea. Nu citeam nici un blog, nu aveam habar cu ce se mănâncă. Dacă-ți spun că ideea a venit de la filmul „Sex tape”, protagonista avea un blog (nimeni nu-și amintește detaliul :D). Poveste lungă… poate voi scrie odată despre… Dar scrisul îl ai sau nu, indiferent unde și cum te manifești. Cred.
Destinația a fost surpriză de ziua mea. Nu am avut habar unde mergem. Și m-a fascinat și pe mine. Am subliniat la început că e subiectivă privirea mea, pentru că e efectiv modul în care am recepționat eu și simțit. Mulțumesc mult pentru aprecieri! Te pup
LikeLiked by 1 person
Sex tape, nu il am in minte, trebuie sa il caut. Dar de altfel, nu tin minte nume, titluri in general. Ar fi interesant sa scrii. Cu siguranta e inedit!
Cu atat mai mult ti s-au activat toate simturile in vacanta. Anticiparea suprizei si emotia drumului. Ah, ce minunat! Te pup
LikeLiked by 1 person
Sex tape, comedie romantică, Cameron Diaz… Eeee.
S-ar putea să fi văzut filmul, e o comedie subțirică, dar crede-mă, blogul e un amănunt mai mult decât nesemnificativ în film. Dar acolo a fost ț-ul. În urma unor evenimente și situații… că nu am fost cititoare de bloguri. Deloc. Norocul meu a fost că am prins contextul acesta: Adelina, Petru, Potecuț (i-am pus în ordine alfabetică, au fost primii mei prieteni și mă uitam la ei ca la niște monștri sacri) 😀
LikeLiked by 1 person
Ce interesant sa descopar aceleasi trairi! E posibil, mi-a placut multa vreme Cameron Diaz. Dar daca zici ca e secundar faptul ca avea blog, oi fi fost din cei care nici nu a remarcat 😄. Nici eu nu citeam. Mai rau, nu stiam ca sunt atat de multe persoane care scriu si au blog. Si ca sunt si talentate, vorba ta, doar in filme credeam ca e valabil! Incredibil! Sa stii ca nu imi pot aminti de cine m-am apropiat mai intai. Am indraznit la Potecut, la tine, Fabiola. Adelina, nu cred ca stiu cine este. Imi pare rau, inca am impresia ca imi scapa oameni valorosi printre degete. E o lume frumoasa. Nu am crezut in conexiuni virtuale si totusi, acest univers ne-a adus mai aproape 😊. La nivel de schimb de idei, e stimulant si revigorant.
LikeLiked by 1 person
Este. Și descoperi în ciuda virtualului oameni cu care ai extrem de multe în comun, iar realitatea nu este decât un amănunt. Și eu am fost exact așa ca tine. Aveam fb, dar vorbeam strict cu cei pe care îi cunoșteam fizic. Nu credeam în comunicarea cu cineva pe care nu cunoști, cu atât mai puțin că te poți apropia. Dar e o lume nouă și am descoperit că până la urmă în spatele ecranelor sunt oameni, care sunt o bucurie… și e o șansă fantastică să îi cunoști și să poți comunica cu ei.
LikeLiked by 1 person
Am uitat să zic: am simțit la fel… invers. :)))
LikeLiked by 1 person
Monik, scuze că îţi scriu aici dar la celălalt nu mai găsesc unde să dau reply şi mi-e teamă să nu răspund altcuiva. La chestia aia cu prăjitura e vorba cumva de glazură? Oare aia să însemne termenul ăla? 😕
LikeLiked by 1 person
Nu. Se referă sosul acela dulce care decorează farfuria. 🙂
LikeLiked by 1 person
No, scuze. În cazul ăsta… retrag 😀
LikeLiked by 1 person
Scuzeee!!! M-am băgat ca musca-n lapte. Nu am văzut că nu e pentru mine. Acum ce să fac? 😀
LikeLiked by 1 person
Stai aşa că era discuţia ta cu Monik. Şi cred că şi ea tot de sos spunea. Dar în afară de glazură, chiar nu ştiu cum s-ar traduce termenul ăla. Că mujdei nu poate fi 😀
Aşa că eu mă băgai în seamă.
LikeLiked by 1 person
Ha, ha, ha… nu mirosea a usturoi. 😀 Da, cred că un fel de glazură, mai moale… un fel de sos de fructe. Glazura nu trebuie să se întărească? Că de-aia-i glazură. Ăsta e numai așa, de kiki să fie frumos în farfurie. Dar tot moale rămâne. Și sunt variante toate culorile depinde de fruct, ori de ciocolată. Habar nu am. 😀
LikeLiked by 1 person
Sweety, am înţeles şi am văzut şi farfuria ta şi am mai văzut servirea aşa. Dar acum, din cauza dragei noastre de Monik, io-mi storc creierii. Deci: dacă merg la restaurant şi vreau aşa, cum cer? Prăjitură cu sos de zmeură? 😕 Trebe să fie un termen, în afară de maglavais 😀
LikeLiked by 2 people
Va ador! De sos vorbeam toti! Sweety, nu stiu cum, dar zilele astea iti distrug subiectul cu ale mele comentarii si reactiile celorlalti la ele ☺️.
Potecut, cand mergi la praji, musai sa ne zici cum ai cerut! 😊
LikeLiked by 1 person
vă sun şi vă pun pe speaker să cereţi voi 😀
LikeLiked by 2 people
:))) “Cu reductie de sos de zmeura, va rog!”
LikeLiked by 2 people
Daaaa. Și eu vreau. Și tot zmeură. Da? 😀
LikeLiked by 1 person
Si acestea fiind zise, vorba Potecutei, m-am pierdut! Nu stiu cui si cum am raspuns ultima oara. Va pup dragi doamne!
LikeLiked by 1 person
Potecut, sa stii ca si eu am patit. Nu vad sirul unde sa dau reply. Ca si tine m-am gandit sa ma mut la alt subiect dar nu am indraznit. Bine ai facut. Asa realizez ca nu sunt singura ☺️☺️. Ai vazut in pozele lui Em, cu paharul de inghetata parca, e pus pe o farfurie stropita estetic cu un sos roz intens cred. Acela este “coulis” in fanceza. Glazura fac si pe aici deasupra prajiturilor avand ca baza exact acest coulis, doar ca in plus ii pun gelatina sa devina legat, sa nu ramana lichid. Asa cum e prezentat la Em, e lichid gros -coulis. Cum ii spunem noi? Nu stiu. Mamaie facea ceva de gen dar fiert intr-un fel, la foc nu stiu cum, parca de gutui. Si era peltea. Dar asa cum e sosul acela estetic, nici gros nici subtire, strecurat apoi ( pt a elimina semintele de la zmeura sau capsune) nu am intalnit la deserturile romanesti. Si e tinut putin la foc ca sa il obtina. Asta am aflat 😊.
LikeLike
Ahaaa, e treabă fină. Dacă afli, te rog să-mi spui că altfel rămân setată 😀
LikeLiked by 1 person
😊😊 Eu am un defect, nu caut pe net. Am asa o fobie daca vrei. Ca as putea sa vad cum se traduce. Dar daca gasesc o taducere ce da dureri de cap à la google translate, sa nu razi!
LikeLike
Promit să nu râd!
Totuşi, oare noi nu folosim aşa ceva? Să găsim corespondetul în limba română? Nu ştiu.
Sweety, să ne ierţi că stăm la şuetă la tine-n prag, daaa? Dar e importantă chestia. 😳
LikeLiked by 1 person
Tocmai am incercat. Coulis (de framboises) tradus “cimenta”. Deci, razi te rog!!! 😄😄
LikeLike
Oare dacă cer o prăjitură de ciocolată decorată cu cimenta de mentă, ce primesc?
Nu râd. Nuuu râââd!
LikeLiked by 1 person
Nici eu, nici eu! Doar sa scap telefonul din mana imaginadu-mi comanda ta in fata unui chelner simandicos 😄😄😄
LikeLiked by 1 person
http://cuisine-facile.com/images/recettes/base/sirops_coulis/213-0.jpg Odata am facut si eu. Cam asa arata inainte sa il intinzi estetic sa “mazgalesti” farfuria.
LikeLike
Reducţie, Monik! Reducţie!
Am avut cândva o pată pusă pe termenul ăsta şi am tot scris pe blog despre asta. Deci: şi dacă nu-i aşa, aşa rămâne!
LikeLiked by 1 person
Suna perfect! Nu vrei tu sa fii google translate pentru mine 😉? Dar exista reductie in vocabularul bucatariei la noi, pentru desert?
Nu stiu, dar suna tare cum ar trebui. Asa ramane!
LikeLike
La MasterChef numai cu reducţie o ţin băieţii ăia aşa că există, orice-ar însemna 😀
LikeLiked by 1 person
Ah, vezi daca arunc un ochi la francezi, ei o tin cu coulis ! :))
LikeLiked by 1 person
Nu știam termenul, dar eu cred că termenul e preluat din bucătăria franceză odată cu produsul. Coulis să fie. :)))
LikeLiked by 1 person
:)) Acceptam termenul unanim! Pana vine vreun “chef” sa ne lamureasca care-i treaba. Pana atunci, coulis-ul sa curga!
LikeLiked by 1 person
Da. :))))
LikeLike
Bun, dar unde-s pozele cu Iguacu? Cascada asta chiar mi-as dori s-o vad. Cred ca e cam cit vreo zece Niagare si mult mai salbatica. De fapt era programata cind cu Buenos Aires-ul, dar a picat din motive de timp nefavorabil. 😦
Sper ca in postul urmator o s-o dai pe samba, ca doar cu frappe-ul nu ma convingi 😆
LikeLiked by 1 person
Vin. Am așa de multe poze… E o nebunie de cascade, nu doar una. O să fie o serie de postări, pentru că a fost o vacanță foarte densă și colorată. Din toate punctele de vedere. Asta a fost așa, introducerea. Cât să-mi fac mâna. 🙂
LikeLike
Bine, iti iau postul drept aperitiv, dar, rogu-te-as, nu ma face s-astept prea mult felul intii 😉
LikeLiked by 1 person
Nu am început cu începutul. Nu știu care va fi ordinea. Și cred că felurile sunt multe, cam ca la petrecerea ta… așa că…. 😀
LikeLike
abia astept sa citesc mai mult!!! :))
LikeLiked by 1 person
Cool! A fost o aventură… O să vezi. :)))
LikeLike
Tare bună trebuie să fie cafeaua la ea acasă, servită de brazilience voluptoase! 😉
Aștept și eu poze cu spectaculoasele cascade de acolo și cu apele Amazonului. 🙂
LikeLiked by 1 person
Să știi că în Brazilia am băut cea mai bună cafea. Dacă pizza cea mai bună nu am mâncat-o în Italia… aici… cafeaua a fost fantastic de bună. Iar braziliencele sunt superbe. Sunt un popor de oameni frumoși. 🙂
LikeLiked by 1 person
Din toate punctele de vedere California este inegalabilă. Singurul lucru de neînțeles este de ce americanii consideră Niagara cea de a doua decepție, după căsătorie…
LikeLiked by 1 person
Erwin, articolul este despre Brazilia. E ca si cand vorbim de masini, si spui ca motanul meu e unic in lume. California e frumoasa, nimic de zis, dar si Romania, si Spania, si Brazilia, au lucruri unice de oferit. Un pic de flexibilitate nu strica, dar chiar presupunand ca ar fi inegalabila California, si as trai acolo, tot as vrea sa descopar si sa ma bucur de ce-mi ofera locuri noi, chiar daca ar fi pe locul 2,3…50.
LikeLiked by 2 people
Îmi place să călătoresc, să descopăr, să cunosc, să gust. Fiecare loc nou îmi oferă alte experiențe…
Cred că e o glumă a pesimiștilor cea despre Niagara…. 😀
LikeLiked by 1 person
brazilia… ce frumos…
am o pritena brazilianca… si se simte din plin si personalitatea si nationalismul… dar in mod frumos… deloc suparator…
vezi… bine ca mi-ai spus… cum nu am afinitati pentru invatarea limbilor straine… si cum nici limba romana nu o stapanesc eu prea bine… ar trebui sa vizitez brazilia… ca… as fi si eu in rand cu cei pe care-i admir vorbind mai multe limbi si necajindu-se ca nu-s intelesi…
fain fluturii aia…
parca aud muzica de la pian… in surdina… imi place…
mercic dulcic…
LikeLike
E într-adevăr foarte diferit… interesant tare. Eu m-am simțit sufocată să nu pot comunica.
Cu drag. Mă bucur că ți-a plăcut. 🙂
LikeLike
Eu am un vis,ce ma ajuta sa înfrunt realitatea…:)
Sa ai o duminica de …vis…
LikeLiked by 1 person
Super. Zi frumoasă să ai! 🙂
LikeLike
Mi-e foameeee!
LikeLiked by 1 person
Vine curând😃
LikeLike
Vai sweetie, ce limbaj folosesti! 😆
LikeLike
Ce am zis? Vine partea următoare în curând pe ecrane. 😀
LikeLike
Pai zici c-o s-o citesc in … curind (vai ce m-am imbujorat!) si eu vroiam s-o citesc in original 😆
LikeLiked by 1 person
Am postat acum ceea ce ar fi trebuit să fie prima parte. :))) O să vezi de ce… Urmează, vine soon și restul :)))))))
LikeLike
😆
LikeLike
O călătorie deosebită, o experiență unică, pe niște meleaguri atât de insolite. Când eram copil, am citit pe niște reviste impresiile de călătorie ale unui scriitor român care a ajuns în Brazilia și mă minunam ce lume specială și atât de diferită. Pentru noi…. ceva exotic. Știu că m-am mirat când am citit că în Brazilia locuiesc mulți români, dar cum țara e mare…. nu știu dacă ai nimerit vreunul.
Fluturașii sunt superbi, cafeneaua literară cred că era tare interesantă, dar, cum sunt tare tradiționalist, am și eu o nedumerire: cafea la pahar??? După gustul meu, musai trebuia o ceașcă din porțelan fin! Deh, tabieturi vechi.
Numai bine! 🙂
LikeLiked by 1 person
Totul era de bună calitate în cafeneaua librărie… 🙂 Brazilia a fost o experiență unică. Am deja trei postări pe tema asta și mai urmează. 🙂
A fost o vacanță cu personalitate, foarte diferită de tot ce am trăit până acum.
Săptămână frumoasă, Alex și fluturașii îi dedic Sarei! 🙂
LikeLike