Că e și pe-aici iunie… Nu de mult tare pusesem fotografii din parcul, la vremea aceea… sepia. Primăvara a venit așa, mai domol, ca în Ardeal: „No, amu’ ce atâta grabă…?” Timid, dar sigur. S-a scărpinat filosofic, cu petale de măr și  s-a trezit… vară.

În zece zile, cât am lipsit, a înnebunit pădurea cu salcâmi cu tot. Căprițele prin tufișuri, se joacă „v-ați ascunse-lea”, nu mai e șansă să dau nas în nas cu ele, ca atunci când pomii erau mai neinspirați și neînfrunziți. Una singură, mai aeriană a rămas căscată, uitându-se la mine. (Calitatea pozei lasă muuuult de dorit). La fel și iepurașii, care parcă-s mai mulți ca niciodată. În rest… veverițe, păsăret gălăgios. Pe scurt, așa cum am zis mai sus: a înnebunit pădurea! 🙂