Ca orice femeie cu cont feisbucist primesc o mulțime de abordări mai mult sau mai puțin îndrăznețe, mai inspirate, sau mai expirate, mai inteligente, sau toante de-a dreptul.
Scriind e oarecum firesc să fiu în contact cu persoane care mă citesc. Îmi asum cu drag și îmi face plăcere infinită. E o minune ca vorbele mele să atingă suflete, să le oprească o clipă, să le atragă atenția asupra gândurilor mele. Doar pentru că eu m-am întâmplat să spun ceva. În condițiile în care lumea geme de vorbe înșirate, meșteșugit învârtite, desenate, croșetate, răsturnate și zburânde…
(Pentru mine) e un miracol că tu, acum, în secunda asta mă citești.
Și te iubesc, pentru că îmi iubesc literele, iar dragostea mea reverberează spre tine, se izbește de sufletul tău, care îndrăgește literele mele. E precum circuitul apei în natură.
De aproape doi ani (în septembrie) de când am blogul, și de un an și un pic (contul de fb – apendice blogului) am cunoscut o varietate de persoane fascinante, cu unele având afinități incredibile. Pe lângă ele s-au strecurat și personaje aflate în căutarea fericirii virtuale, care, în momentul în care îmi studiază poza de profil și citesc alături „măritată” li se petrece fenomenul de „je m’en fiche”, în traducere liberă „mi si rupi”.
Trăim într-o societate modernă, unde acest lucru își pierde semnificația și conotația. Doar că eu l-am pus (deși inițial nu am vrut să afișez date personale) tocmai cu scopul de a mă pune la adăpost de „căutătorii de comori”. Că nu-s. Nici comoară și nici singură. Și nici nu voi fugi de-acasă cu vreun Făt-Frumos îndrăgostit lulea de sufletul meu nepereche.
Pe de altă parte nici nu pot condamna extrem acest lucru. Bărbatul e născut vânător, iar „datoria” de a încerca e programată genetic. Dacă jumătatea lui se află de fapt în curtea altuia? Eee? Și asta e o variantă.
Aș putea înșira o colecție vastă de reacții ale domnilor refuzați care mi-au provocat rând pe rând: râsul, simpatia, mila, sau nervii. Cu spume.
Că eu sunt civilizată. Și diplomată. Jur. Am „poezia” mea că pagina mea nu e personală, că nu am timp, că bla-bla-bla…
Sigur, cu cât abordarea e mai puțin ortodoxă și mai stupidă, cu atât munca mea e mai ușoară. Tai din start orice tentativă cu „pupic dulce”, emoticons cu inimioare, floricele, șoricei care-și dau duhul ținând în brațe inima palpitândă, ciupercuțe înamorate, elefanți ghiduși, șmechera întrebare: „ce faci?”, complimentele, diminutivele (pe care nu le suport) sau întrebările mai mult sau mai puțin personale, cu care sunt mitraliată.
Aici e ușor. Tai fără durere. Nimeni nu suferă.
Unde trebuie să vorbesc, înseamnă că domnii respectivi și-au făcut temele, iar eu (Doh!) m-am prins la… doișpce trecute fix.
Dar, cum spun, nu-i condamn. Fiecare cu treaba lui.
Însă sunt supărată pe mine: cum, frate, să accept de PATRU ORI aceeași persoană? Să nu-i țin minte numele și mușchii afișați mândri pe pagina de profil?
Hai că se întâmplă o dată, de două ori, hai și de trei ori că deh… părul lung și mintea… (deși l-am tăiat – părul, nu mintea).
Dar a patra oară să se năpustească asupra mea aceleași flori nervoase, aceiași pupici diabetici și inimioare în ploaie, aceeași dragoste „sinceră” și vibrantă?
Acu’, eu mă întreb dacă și el stă la fel de bine cu memoria, ținând cont că îmi cere prietenia a patra oară, în condițiile în care l-am tăiat de fiecare dată de pe listă, fără să răspund.
Eu? Accept tot ce-i românesc, fără prea mare selecție, că în românește scriu. Nu studiez profile, iau așa, cum vin…
Dacă o mai comit și a cincea oară, mă las de virtual. Că până și aici, cu toată mura pe care o primim cu grație în gură, tot trebuie făcută un pic de gimnastică cu neuronii. Nu?
Sunt unii bărbați cărora le place să viseze și se simt bine când abordează câte o femeie online, iar faptul că locuiești în Canada îi incită și mai tare. Chiar dacă nu-ți văd chipul și știu că ești măritată. Cuvintele sunt gloanțele cu care vânează, chiar dacă nici nu știu să tragă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Păi și eu ce vină am? Și crezi că în Canada nu sunt români? Și nu au aceleași obiceiuri de „vânătoare”? La început nu am pus informația că sunt măritată, că nu voiam să dau info despre mine. Apoi am pus și nu s-a schimbat situația. Oricum, e plictisitor cât de mulți „visează”. 😀
LikeLiked by 2 people
Greu în virtual! 🙂
LikeLiked by 1 person
😀 😀 😀
LikeLike
La toți ni-i greu. 😀
LikeLiked by 1 person
Next time, da-i un Block. Așa sigur nu mai apare. Decât dacă își face alt cont.
S-apoi pt una bucata mascul feroce vrei tu sa lași balta atâta lume 😛 ?!
LikeLiked by 1 person
Așa e… nu am dat atenție… Păi să îmi aranjez neuronii, să fac un pic de instrucție. 😀
LikeLiked by 1 person
Mno , staaaaiii ca si io primeama neshte declaratii de la unu’ care avea un Harley bestial…ma invita in America , la el la ranch , eram printesa vietii lui si scopul lui de a trai…Ce vorbesti? 😁 Te rog sa ma crezi ca asteptam cu nerabdare, zilnic , discutia cu el. Ca sa fac analogie cu reclama aia la Mc : curcubeu pe cerul gurii , asa si cu asta , era curcubeu pe creier…Atata ma facea sa rad si ma binedispunea cu prostia lui scrisa amoros….Intr-o zi a comis-o : m-a confundat cu vreo doo alte tipe , cu care probabil coresponda si erau si alea sensu vietii lui….I-am scris ca a gresit gagica…!Nuuuu , ca de ce il pacalesc? Zic , ui’ , frate la account…iar ai baut ca porcu? 😁Din clipa aia nici nu a mai scris vreodata…Sa intru-n depresie si nik altceva….Dar am avut , zau asa , maturitatea sa depasesc momentu si sa-mi vaz de ale mele… Ce ti-e si cu feisbucu asta, domnle! 😁😁😁😁😁😁
LikeLiked by 4 people
Am râs… Ești totală. 😀 te pup. 😀
LikeLiked by 1 person
Pe bune ca e real….Si pe bune ca ma amuza omul, teribil…
LikeLiked by 1 person
Te cred. Tu ești delicioasă cum povestești. :))))
LikeLiked by 1 person
M-ai făcut curios. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cu ce anume?
LikeLike
ïnca din adolescenta,partea feminina din mine,se felicita se bucura ca m-am nascut de gen masculin,constientizînd responsabilitatea ce-mi revine în existenta acestei vieti tridimensionale ierarhizata atât de perfect de Cel Ce Este Creatorul UnicAbsolut.
Dimensiunea virtualului,ascunde în ea cele mai mari capcane pentru sufletele oamenilor,mai cu seama pentru generatia tânara,care a pierdut relatiile directe (face a face) valorile iubirii naturale a perceptiilor sentimental-rationale,înselati de surogate virtuale false si înselatoare ,ce transforma faptura în masinarie lipsita de sentimente,omul cibernetic,controlat de sistemul raului universal.
LikeLiked by 2 people
E bine să ne simțim bine în pielea noastră. 🙂
LikeLike
Haha, mă distrează abordarea ta ! :)) Well, unii chiar nu îşi dau seama că dau în ridicol..cred că toate fetele au păţit măcar o dată o “aventură” de genul 😀
LikeLiked by 1 person
Mă bucur că îți place. Eu m-am amuzat de mine… adică de patru ori??? 😀
LikeLike
Pe trei august se face un an de cînd mi-am şters contul de febeu pe care-l creasem cu foarte mult timp în urmă doar ca unealtă în scopul ajutorării altora în cadrul unui proiect. Nu am absolut nici cel mai mic regret.
Percepţia ta în legătură cu statutul marital expus sau nu e oarecum corectă. Închipuie-ţi o situaţie similară cu vreo cincizeci de ani în urmă cînd în ziare apăreau anunţuri de gen “femeie cu obligaţii caut partener de ocazie. se cere discreţie maximă”. Situaţia în oglindă e la fel de valabilă, cu bărbaţi “cu obligaţii” – recte căsătoriţi – în căutare de distracţii de-o noapte. Vînătorii din virtual nu vor lăsa să le scape ocaziile, fie că e vorba de căprioare libere, fie… altceva. 😉
Dă-mi voie să nu psihanalizez greşeala ta repetată, că s-ar putea să nu-ţi placă nici ţie concluzia. 😉 Da’ bine că virtualul are o calitate extraordinară: e doar… virtual! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ha, ha, ha… eu știu de ce am greșit. Am cam 2 500 de prieteni. Intru ca meteoritul pentru că folosesc fb-ul doar în scop literar. Postez, răspund rapid și ies. Curg cereri de prietenie și le aprob la grămadă. Dacă nu-mi atrage atenția că e cu NU și e român-că, aprob fără nici o zbatere de geană. Nu îmi încarc memoria cu nume. Iar respectivul e foarte posibil să-și fi schimbat poza de profil. N-am treabă cu vânătorii. Ei cu ale lor, eu cu ale mele… loc sub soare pentru toată lumea. 😀
LikeLiked by 1 person
Mnoh, m-am găsit să mă pun cu… psihologu’ de serviciu. 😛 XD
LikeLiked by 1 person
Asta e realitatea. Nu există altă explicație. 😀
LikeLiked by 1 person
Garcea ar zice că “iegzistă o iesplicaţie” da’ nu mă duc acu’ să-l întreb că mi-e prea bine cu berea alături. Aşa că… fie ca tine! 😀
LikeLiked by 1 person
Tocmai ți-am dat-o. „Iesplicația”. Enjoy!!! 🙂 (berea, nu explicația) 😀
LikeLiked by 1 person
Muy obrigado!

LikeLiked by 1 person
Păi, dacă o luăm așa, e bine că e pe plan virtual și nu te deranjează și în viața reală. O zi frumoasă să ai.
LikeLiked by 1 person
Sigur. Când mă supăr închid cutia (virtuală) și plec. 😀 Mulțumesc, la fel îți doresc. 🙂
LikeLiked by 1 person
Abordarea de tipul ”Ești o floare între flori” e cea mai tare. Nu-i poți rezista. Zi tu că nu-i așa! 😆
LikeLiked by 2 people
Pentru aia aş avea exact replica (improvizată!) oferită de Logan lui Charles (cel tînăr) în bar, în X-men: First class (~48’12”) : “Go fuck yourself!” XD XD XD
LikeLiked by 2 people
N-am văzut filmul. Chiar dacă l-aș fi văzut, fiind unul de acțiune, n-aș fi reținut mare lucru. 😦 Dar acum m-ai făcut curioasă.
LikeLiked by 1 person
E o serie de filme science-fiction, un gen care dintotdeauna a fost pe placul meu. Bineînţeles că în subsidiar sînt ca întotdeauna probleme umane mai mult sau mai puţin stringente, cum ar fi acceptarea celor care sînt cumva “altfel”.
Dacă vrei să acorzi o şansă seriei ţi-aş recomanda să o iei de la început, cu primul film şi să mergi pe linia temporală a lansărilor, altfel te-ai trezi undeva într-un univers despre care n-ai înţelege mare lucru. 😉
Totuşi, filmele ca atare n-au legătură cu subiectul de faţă, întîmplarea a făcut ca eu să fi revăzut acel film recent şi replica respectivă mi-a “sărit” efectiv în memorie, aşa că am profitat de ocazie. 🙂 Cu toate astea cred că filmele SF sînt o bună modalitate de a evada dintr-o realitate neplăcută, nedorită, măcar pentru o scurtă perioadă de timp. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am avut și eu tangențe cu genul SF, mai mult literare. Tema lucrării mele de disertație a fost o utopie SF a unui autor rus. Mi-a plăcut atât de mult romanul încât mi l-am ales ca temă, deși nu era prea cunoscut, așadar material de inspirație zero. La capitolul filme nu prea pot să mă laud. Prefer mai degrabă genul fantasy, tot pentru evadare 😆 . În general nu rețin filmele, detaliile vizuale. Am mai discutat despre asta, cred. Că tot vorbeam despre filme de acțiune, acum sunt sub acoperire. Am haină de camuflaj 😉 . Verde.
LikeLiked by 1 person
Tocmai te vizitam explicînd de ce eu nu prea verde. 🙂
Utopiile sînt delicioase, în special cele ruseşti. Dacă pînă şi americanii şi-au permis filmul “I, robot” după Asimov, închipuie-ţi. 🙂
Nici eu nu prea reţin detalii de obicei, dar dacă revăd anumite filme de X ori şi ultima vizualizare e recentă se poate să-mi rămînă în tărtăcuţă ceva interesant şi/sau util, ca în cazul de faţă. 😀
LikeLiked by 2 people
Dragoș, fără legătură cu discuția voastră: poți să-mi spui te rog cum se atașează o poză la comentariu aici? Am intrat să editez în Adm. dar nu văd nimic. Please and thank you! 🙂
LikeLiked by 1 person
La fel cum ataşezi într-un articol. Poza trebuie să fie încărcată pe blog (la Add Media) şi din detaliile pozei dai copy/paste la link-ul respectiv (cel cu adresa întreagă către imagine, nu cel cu attachment_id…… ) în comentariu.
Dacă vrei să nu ocupe prea mult spaţiu poţi umbla la dimensiuni, adică după link-ul corespunzător ataşezi
?w=xxx
unde xxx este lăţimea pozei în pixeli (să zicem 300).LikeLike
Mulțumesc!!!
LikeLiked by 1 person
You’re welcome. 🙂
LikeLike
Spre exemplu:

LikeLike
Așa este. 😀 Poezia personificată, care dă cu pumnii în ușă. 😀
LikeLiked by 2 people
Din astea se întâmplă pe FB? Moamăăăă, câte ratez… aşa ceva…
LikeLiked by 1 person
Ratezi. Clar ratezi. Să știi. 😀
Turme de admiratori stau la poarta virtuală bătând cu pumnii și picioarele. 😀
Cum să ratezi??? Viața e pustiu fără flori și animăluțe virtuale și roiuri nervoase de inimioare roșii-roșii, fierbinți de dor/dorință….
Eeeee!!! Cum să ratezi așa ceva? Pune mâna și repară. 😀
LikeLiked by 2 people
😀 Eşti totalăăă! 😀
LikeLike
Sunt. Uite ce s-a întâmplat și azi, demonstrație. Azi am pus pe fb exact același text ca și aici. O parte din mesaj:
Drept pentru care mi-am schimbat poza de la profil cu asta de aici, adică pălăria roșie. 😀 😀 😀
LikeLiked by 2 people
Măiculiţăăă maică!! Adoratul de el, cum adoră el să relaţioneze… 😀 😀 😀
Vaaiiii! Ce face economia din om.
LikeLiked by 1 person
Ai văzut??? Și cât m-am chinuit să pun poza, să vezi.
Dar grație lui Dragoș acum știu. E doar o parte din mesaj. Așa că vezi și tu: sunt smart, scriu bine și am picioare (că tre’ să mă deplasez și eu). 😀
LikeLiked by 3 people
Ce v-aţi face voi, femeile (cu picioare adorabile), fără (anumiţi) bărbaţi…? 😛 XD
LikeLiked by 1 person
Da. Nu știu eu să apreciez. Asta e. N-am gusturi și finețe… 😀
(era mai interesant să spui: voi femeile cu picioare 😀 )
LikeLiked by 1 person
A dreacu’ chielea pe mine (da’ şi pe tine)!

LikeLiked by 1 person
Fapta interesanta e ca, de obicei domisoarele se comporta deometral opus de ceea ce descrii tu, adica raspund la orice si nu incearca sa demonstreze prin vrio metoda ca le este neplacut discutia. Pe urma se jaluie.
LikeLike
Eee… Eu sunt pe dos. Nici nu-s domnișoară, nici nu răspund la provocări. Și nici nu m-aș fi gândit să scriu despre asta, dacă nu m-ar fi amuzat că am făcut aceeași greșeală de patru ori. Și nici nu mă jelui.
Mi se pare amuzant și asta am sperat: să vă distrați și voi. 😀
LikeLike
Din postul de fata deduc ca esti … fatala, ca prea fac aia coada la tine ca la vize 😉 😆
Si nu ca nu ti-as da crezare, dar banuiesc, asa fara dovezi, ca sunt si multe doamne care cutreiera virtualul dorindu-si sa fie vinate. Spun asta pentru ca n-am auzit pescari sa mearga zilnic la aceeasi balta, stiind ca n-are peste sau ca pestele-i satul si refuza sa muste. 😆
Pe de alta parte, chestia cu maritisul e irelevanta, atita timp cit nu s-a dovedit inutilitatea termenului de amant si atita timp cit “love it’s in the air” always 😉
LikeLiked by 2 people
Papa, sunt de genul feminin și eu am deschis gura, respectiv subiectul. Sunt convinsă că toate ele-le pățesc la fel. Nu cred că „pescarii” au legătură unul cu altul. Mai degrabă e „norocul prostului” să ajungă fix cu nasu-n poarta mea.
Ideea e că pe mine m-a amuzat și inspirat faptul că am dat de patru ori accept aceleiași persoane, cu același tip de vrăjeală. De patru ori… adică… 😀 😀 😀
LikeLike
E, acum chiar m-ai ranit virtual 😆 Adica eu te vrajesc, in mod divers, de mi-am epuizat vrajelile si ma dor degetele, iar tu-i dai accept de patru ori unui…ala, care ti-a bagat aceeasi vrajeala, copy-paste, over and over again. 😛
Pai eu continui sa te iubesc, dar sa stii ca nu ti-o iert 😆
LikeLiked by 1 person
Da, ai și tu dreptate. Dar dacă-s cu mintea printre vișini și nu bag de seamă? Dar l-am tăiat curat, fără stropi de sânge de fiecare dată. Eu cred că nici el nu are memorie, că mi se pare absurd să acționezi identic la o femeie care nu zice nimic. A tunat și ne-am adunat: doi cu neuronii obosiți. 😀
LikeLike
Esti bestiala!!!! Aşa mesaje să tot primeşti. 😛
Totuşi ploaia de amatori de aventuri cred că ţi se trage de la textele de pe catchy.
Nu tot omul ştie să trieze sau să aprecieze mesajul. Unii văd un text ca atare. Nu ca o idee dezvoltată şi amplificată. Sau bine scrisă, cuvinte atent alese ca ale tale, care merg direct la corsonu” omului.
LikeLiked by 1 person
Eu de fiecare dată sper că e un cititor, dar în cele mai multe cazuri personajul cu pricina nu are habar că scriu. 😀
Cât despre texte ai dreptate. 😀
LikeLiked by 1 person
Hă, hă! grozavă ispravă mai e cu „feisbuciukul” ăsta. Numai eu, asemeni unui pensionar, nu mă îndur să intru și eu în ”hora” asta a virtualului. Și dac-aș vrea, tot nu găsesc timp și pentru așa ceva. Dar pentru cei care reușesc, iată ce „delicii” reușesc să primească! 😀 Dacă vrei să te amuzi, găsești din plin prilejuri. Așa că…. mai dăi o „șansă” insistentului și…. a zecea oară! 😀
LikeLiked by 1 person
Alex, fb-ul poate fi network pentru promovare de afacere, politică, artă… etc. Pentru mine nu este pagină de socializare, deși implicit intru în contact cu cei care mă citesc. Publicând on-line, mi-e chiar necesar tipul acesta de popularizare. Ideea e că intrând scurt, doar pentru postări, fac mecanic anumite lucruri, de aceea „m-am accidentat” de patru ori cu aceeași persoană. Sunt probabil inevitabile și genul acesta de întâmplări. 🙂
LikeLiked by 1 person
Wow! Fara pupici diabetici si priviri galese? Ce te ofuscasi asa, draga mea? Ce daca mai uiti? Intelegeam sa te enervezi daca nu-l uitai pe respectivul. Atunci era, zic eu, o problema. Pai din cauza lu’ nu stiu cine sa nu mai citim noi texte picante ca ale tale? Acusica ii dau io una peste mutra :))
LikeLiked by 1 person
Ha, ha, ha!!! Așa se vede? Eu voiam să par haioasă, că m-am amuzat. 😀 Și mi-a dat și subiect de scris. 😀
LikeLiked by 1 person
Ai fost haioasa, dar nu in felul tau obisnuit. Se simtea ca te deranjeaza 🙂
LikeLiked by 1 person
Buna SavaToronto !
Cand ti-am spus in urma cu ceva timp ca in Toronto sunt cateva ZECI de MII de ROMANI plecati din TARA lui Papura Voda , ai crezut ca fac glume …………..
Spatiul virtual e plin de CAPCANE si de tot felul de CAPCAUNI !!! 😦 🙂 😦
Important este sa-i GHICESTI repede si sa le dai cu “DELETE” !!! 🙂 🙂 🙂
Sa fii IUBITA de cel IUBIT ! 🙂
Daca iti place ARDEIUL ROSU IUTE, iti ofer GRATUIT cati doresti din
” GRADINITA de BALCON ”
http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/06/18/
iar de nu stii ce BENEFICII are ARDEIUL ROSU IUTE ,
intra pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2016/07/04/
O saptamana pe placul ❤ tale ! 🙂
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
Sigur că intru. Mulțumesc! Sa ai zi frumoasă! 🙂
LikeLike