• About

Sweet & Salty

Sweet & Salty

Tag Archives: femeie

Îmi bag picioarele!

05 Wednesday Apr 2017

Posted by sweet & salty in Catchy

≈ 86 Comments

Tags

dorințe, femeie, intuiție, iubire, lacrimi, minune, mofturoasă, ochi plânși, sacrificiu

Andre-Kohn-01[1]

Iubești o femeie. O așezi în centrul universului tău, îți construiești viața în jurul ei. O adori. E iubita ta, prietena ta, amanta ta, omul tău de încredere, e… rațiunea ta de-a fi. O iubești mai mult decât pe tine însuți, decât pe părinții tăi… Ți-e dragă și-o vrei fericită. Fericirea ei e fericirea ta: „Happy wife, happy life”.

Dorințele ei devin dorințele tale. Nu-ți place viața la casă, dar îți construiești o casă pentru că ea vrea. O mobilezi și colorezi după gusturile și ideile ei, deși tu ai vrea mai cuminte, mai… așezat. Dar îi accepți nebunia. I-o susții. Digeri uneori mai greu spiritul ei mai hoinar, dar observi în timp că intuiția ei funcționează, deși contrazice de multe ori logica și lucrurile ies bine când o asculți. O iubești în pat, o iubești în bucătărie, o iubești în societate. Iubești tot ce atinge. E minunea ta.
Mai vezi în stânga și în dreapta feminine ochioase, te-ar trage ața, ar vrea și ele, dar… ea e femeia ta. Știi. Simți. Râzi cu ea, te iubești cu ea și ești fericit că e a ta. Doar a ta.

La un moment dat vrea să moară, o boală stupidă vrea să ți-o ia. Te iei la luptă cu tot ce vrea s-o răpună, chiar și cu ea când nu mai poate. Dărâmi sistemul. Te pui în mijlocul furtunii și obligi chirurgul să ia în secunda aceea răul din ea. Răstorni munții. Te rogi cu lacrimi de sânge, deși n-ai mai făcut-o până atunci. Și scapă ca prin minune.
O iubești și mai mult. E a ta. Încă o dată și încă o dată a ta.
Are momente de visare din când în când, dar ea e mai artistă și mai zboară. Iar anii trec. Tu o iubești ca la început pe femeia ta, rațiunea ta de-a fi. Așa, dificilă de multe ori, mofturoasă mai tot timpul. Și nimeni în lumea asta nu te enervează ca ea. Nimeni nu te aprinde ca ea. Nimeni nu te liniștește ca ea. Nimeni nu te atinge ca ea.
***
Într-o zi o vezi cu ochii plânși. Nu-ți spune ce are, dă un motiv aiurea. Și zilele trec, iar ochii ei rămân cerniți. Te îngrijorezi. Te gândești c-o fi boala din nou… că ascunde de tine… Dar o simți strecurându-se din pat, când crede că tu dormi. O vezi închizând brusc computerul când tu intri.
Faceți dragoste nebună, dar când îi atingi fața i-e udă de lacrimi.
Și dintr-o dată știi. Știi. E cineva în viața ei. Altcineva.
Suferă. Suferi. Subit vrea să plece, să se detașeze puțin, zice ea. Nu vrei să o pierzi. Ai luptat cu boala, cu timpul, cu părinții ei la început. Cum poți lupta cu sufletul ei? O lași să plece, sperând că e un nor negru trecător, că nu e nimic serios. Doare ca naiba.
***
Când vine, îți mărturisește că s-a îndrăgostit de alt bărbat. Că a luptat din răsputeri să se rupă, dar nu poate. Că tot ce i-a mai rămas e să fie sinceră cu tine și să-ți spună. Ce faci?
Îți bagi picioarele în mama ei de viață!

Atenție: abordarea feisbucistă

02 Saturday Jul 2016

Posted by sweet & salty in Amalgam

≈ 62 Comments

Tags

abordări, blogul, citesc, fascinante, femeie, miracol, te iubesc

20160702_101807b-virtual_love-1500160[1]

Ca orice femeie cu cont feisbucist primesc o mulțime de abordări mai mult sau mai puțin îndrăznețe, mai inspirate, sau mai expirate, mai inteligente, sau toante de-a dreptul.

Scriind e oarecum firesc să fiu în contact cu persoane care mă citesc. Îmi asum cu drag și îmi face plăcere infinită. E o minune ca vorbele mele să atingă suflete, să le oprească o clipă, să le atragă atenția asupra gândurilor mele. Doar pentru că eu m-am întâmplat să spun ceva. În condițiile în care lumea geme de vorbe înșirate, meșteșugit învârtite, desenate, croșetate, răsturnate și zburânde…

(Pentru mine) e un miracol că tu, acum, în secunda asta mă citești.

Și te iubesc, pentru că îmi iubesc literele, iar dragostea mea reverberează spre tine, se izbește de sufletul tău, care îndrăgește  literele mele. E precum circuitul apei în natură.

De aproape doi ani (în septembrie) de când am blogul, și de un an și un pic (contul de fb – apendice blogului) am cunoscut o varietate de persoane fascinante, cu unele având afinități incredibile. Pe lângă ele s-au strecurat și personaje aflate în căutarea fericirii virtuale, care, în momentul în care îmi studiază poza de profil și citesc alături „măritată” li se petrece fenomenul de „je m’en fiche”, în traducere liberă „mi si rupi”.
Trăim într-o societate modernă, unde acest lucru își pierde semnificația și conotația. Doar că eu l-am pus (deși inițial nu am vrut să afișez date personale) tocmai cu scopul de a mă pune la adăpost de „căutătorii de comori”. Că nu-s. Nici comoară și nici singură. Și nici nu voi fugi de-acasă cu vreun Făt-Frumos îndrăgostit lulea de sufletul meu nepereche.

Pe de altă parte nici nu pot condamna extrem acest lucru. Bărbatul e născut vânător, iar „datoria” de a încerca e programată genetic. Dacă jumătatea lui se află de fapt în curtea altuia? Eee? Și asta e o variantă.

Aș putea înșira o colecție vastă de reacții ale domnilor refuzați care mi-au provocat rând pe rând: râsul, simpatia, mila, sau nervii. Cu spume.
Că eu sunt civilizată. Și diplomată. Jur. Am „poezia” mea că pagina mea nu e personală, că nu am timp, că bla-bla-bla…

Sigur, cu cât abordarea e mai puțin ortodoxă și mai stupidă, cu atât munca mea e mai ușoară. Tai din start orice tentativă cu „pupic dulce”, emoticons cu inimioare, floricele, șoricei care-și dau duhul ținând în brațe inima palpitândă, ciupercuțe înamorate, elefanți ghiduși, șmechera întrebare: „ce faci?”, complimentele, diminutivele (pe care nu le suport) sau întrebările mai mult sau mai puțin personale, cu care sunt mitraliată.
Aici e ușor. Tai fără durere. Nimeni nu suferă.

Unde trebuie să vorbesc, înseamnă că domnii respectivi și-au făcut temele, iar eu (Doh!) m-am  prins la… doișpce trecute fix.
Dar, cum spun, nu-i condamn. Fiecare cu treaba lui.

Însă sunt supărată pe mine: cum, frate, să accept de PATRU ORI aceeași persoană? Să nu-i țin minte numele și mușchii afișați mândri pe pagina de profil?
Hai că se întâmplă o dată, de două ori, hai și de trei ori că deh… părul lung și mintea… (deși l-am tăiat – părul, nu mintea).
Dar a patra oară să se năpustească asupra mea aceleași flori nervoase, aceiași pupici diabetici și inimioare în ploaie, aceeași dragoste „sinceră” și vibrantă?
Acu’, eu mă întreb dacă și el stă la fel de bine cu memoria, ținând cont că îmi cere prietenia a patra oară, în condițiile în care l-am tăiat de fiecare dată de pe listă, fără să răspund.
Eu? Accept tot ce-i românesc, fără prea mare selecție, că în românește scriu. Nu studiez profile, iau așa, cum vin…

Dacă o mai comit și a cincea oară, mă las de virtual. Că până și aici, cu toată mura pe care o primim cu grație în gură, tot trebuie făcută un pic de gimnastică cu neuronii. Nu?

 

Rea da’ bună

09 Tuesday Feb 2016

Posted by sweet & salty in Catchy, Sava-rine

≈ 84 Comments

Tags

coada cratiței, femeie, femeie puternică, genială, imaginație, joc, mofturoasă, pasională, pretențioasă

(Atenție!!! Spicy – o satiră la adresa feminismului exagerat)

femeie-rea-da-bună

Eu, de felul meu, sunt o mofturoasă. Mofturoasă rău. Din start trebuie să mă iei așa, la pachet, cu ifose cu tot. Cu toate.

Dar sunt bunăăă. Ador să mă joc. Și am o imaginație…!!! Peste tot, dacă mă-nțelegi ce vreau să spun. Și-mi iese.
Unde nu mă pricep, nu mă bag. Așa că pot fi în două feluri: genială sau tută.
De felul meu sunt și cam zuză, adică șui… mai nebună. Că-mi place veselia.
Cu mine râzi, c-așa-s confecționată.

Nuuu, că știu să fiu și serioasă. Să nu-ți imaginezi că mă pufnește râsul când… Nu. Atunci sunt focoasă, pasională. Fierbinte și dulce. Torc cuminte și… Nebunatică. Și… place…
Dar așa, la modul general, iau lucrurile ușor. Cu umor și pe rând. Nu sunt o Drama Queen. Eu știu că pentru orice problemă există o soluție.
Capitolul bărbați? Piece of cake.
Sincer nu prea înțeleg eu figura asta cu femeia puternică.
Să fii puternică, ca să ce? Eu nu vreau să fiu puternică. Mi-e bine femeie.

Coasta bărbatului? Coastă să fie. Păi, poate el fără coastă să se învârtă? Nu.
Vrea să fie el capul? Capo dei capi? Să fie sănătos! Că tot io-s gâtul. Se-nvârte el fără știrea mea? No way!
Bărbatul e un copil. Nu se maturizează, indiferent de vârstă.
Și până la urmă, ce vrea? Nu prea multe: să fie ascultat, răsfățat, lăudat. Vrea tandrețe și înțelegere. Un zâmbet. Căldură. Și mai ales un acasă.
Vrea, dom’le, să se simtă rege în casa lui. Atât.
Bărbatul, așa, ca animal, e chiar simpatic. Fără el ar fi durere de plictisitor. Cum ar arăta planeta albastră? Plină de maimuțe grase. Că… adio diete, adio epilare, farduri. Pe cine am mai impresiona cu formele noastre? Și care forme? Am fi niște rubensiene obosite.
Și până unde am putea bârfi? Și ce? Nu tu triunghi conjugal, nu tu mărimi de… măsurat, nu tu victimizări că suntem neînțelese…
***
Eu sunt dificilă… sucită rău. Nu pot să mă decid dacă îmi place să mă trezesc de dimineață sau să lenevesc în pat. Când e cald mi-e prea cald, când e frig mi-e prea frig, însă iubesc apa, chiar dacă e udă. Sunt cea mai pretențioasă persoană pe care o cunosc. Nu e ușor cu mine.
Sunt însă bună, chiar foarte bună în trei locuri:
1. În pat. Felină. Jucăușă, răsfățată. Generoasă și creativă. Dacă am chef.
2. În bucătărie. Când am chef sunt genială. Nici soacra soacrelor nu face ce-mi iese mie din degețele.
Când n-am chef, trăiască pizza și mâncarea chinezească. Doar n-o să falimenteze respectivii datorită relației nesănătos-pasionale dintre mine și coada cratiței.
3. Și-mi place să ies. Să cochetez cu fuste mini și tocuri înalte. Să dansez și să vorbesc, să fiu frumoasă și elegantă. Ce-mi mai place!!! Să-l înnebunesc pe el, bărbatul cu gesturile, parfumul și râsul meu social.
***
Eu m-am născut în zodia perfectă: zodia femeie.
Mofturoasă. Capricioasă. Rea, da’ bunăăă…

Categories

  • A fi scriitor (81)
  • Amalgam (184)
  • Ana (50)
  • Întâmplate sau nu… (47)
  • Bucăți de gând (117)
  • Catchy (16)
  • Concurs (19)
  • De prin viață… (20)
  • Din bucătăria mea (20)
  • File de jurnal (171)
  • Fluturi și alte frunze… (44)
  • Geografie subiectivă… (99)
  • Imagini… (41)
  • Lume color (11)
  • Observatorul (3)
  • pași (34)
  • Promisiuni (3)
  • Recenzii (4)
  • Recenzii și impresii (5)
  • Sava-rine (22)
  • Travel (37)
  • UZP (2)

Arhive

Recent Posts

  • Promisiunile la Bruxelles
  • Călătorind zile și nopți
  • Român în țara frunzei de arțar
  • Ana – recenzie Cristina Pop – Belgia
  • Promisiuni de ianuarie

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 1,233 other subscribers

Authors

Em Sava

Em Sava

Categories

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Jurnal

  • A fi scriitor
  • Amalgam
  • Ana
  • Întâmplate sau nu…
  • Bucăți de gând
  • Catchy
  • Concurs
  • De prin viață…
  • Din bucătăria mea
  • File de jurnal
  • Fluturi și alte frunze…
  • Geografie subiectivă…
  • Imagini…
  • Lume color
  • Observatorul
  • pași
  • Promisiuni
  • Recenzii
  • Recenzii și impresii
  • Sava-rine
  • Travel
  • UZP

Blog at WordPress.com.

  • Follow Following
    • Sweet & Salty
    • Join 1,233 other followers
    • Already have a WordPress.com account? Log in now.
    • Sweet & Salty
    • Customize
    • Follow Following
    • Sign up
    • Log in
    • Report this content
    • View site in Reader
    • Manage subscriptions
    • Collapse this bar
 

Loading Comments...