John își plimbă câinele în fiecare zi. Dimineața și seara. Indiferent de anotimp.
John, vecinul meu are toată răbdarea lumii pentru patrupedul lui.
Îl întâlnesc de multe ori când ies să alerg dimineața. Mă salută cu ochii în pământ, de fiecare dată, și pe chipul lui e vizibilă lupta aprigă dintre dorința de-a fi politicos și nevoia disperată de-a se ascunde, de-a trece neobservat.
John e foarte timid.
***
John e un tip înalt, slab, foarte ușor adus de spate, rezultat probabil al orelor multe petrecute la computer. E tăcut și așezat. Omul de treabă, vecinul ideal.
***
Casa lui John e îngrijită, dar la fel de cenușie, la fel de cuminte și la fel de așezată. Iarba tunsă corect (așa cum e tuns John), fără flori, fără pete de culoare. Fără extravaganțe ori podoabe inutile.
***
Câinele, un poodle negru, de talie mică, e civilizat și liniștit. Nu cred că știe să latre.
Cu toată frica mea de câini, nu aș putea să mă tem de câinele lui John. E la fel de inofensiv, cum e stăpânul și se comportă aidoma: te privește pe furiș, iar dacă îi zâmbești prietenos, ascunde ochii în pământ, rușinat.
Câine și stăpân, suflete pereche din specii diferite.
***
John are o prietenă. I-am văzut de câteva ori, seara plimbându-se. El în față, cu câinele, ea la câțiva pași în spatele lor, pe modelul consoartei rebrenianului Ion.
E o femeie plăcută, cu forme frumoase și zâmbet cald. Salută și se uită în ochii oamenilor când le vorbește, timp în care John așteaptă stingher. Cu privirea în pământ.
***
Contrariile se atrag. Teoria se tot confirmă. Și de această dată.
Cu siguranță John are calități care scapă ochiului meu superficial de vecină, iar ea are răbdare infinită pentru delicatețea feminină a Ion-ului ei.
Dar (iarăși) privind din exterior mă întreb: s-or fi terminat bărbații din lume?
Să fie atât de săracă piața, încât ei să-i fi rămas doar John?
Ai revenit cu Ioan. In august o avem si pe Maria. Bine ai revenit!
LikeLiked by 1 person
Am revenit. Să văd, cu cine mă ciocnesc data viitoare. 😀 Mulțumesc mult!
LikeLiked by 1 person
În spatele jaluzelelor trase, un timid poate fi un serial killer.
Aparenţele înşeală.
Dacă te invită la o cafea, să nu te duci.
Ah şi cîinele ar putea fi robotizat.
Iar eu bat cîmpii.
LikeLiked by 1 person
Nu m-aș mira. 😀
Nuuuu mă duc. Eu oricum refuz invitațiile la cafea. Nu știam de ce, dar realizez că subconștientul meu lucra. 😀
Câinele? Poate… Latru la el next time să văd cum reacționează. 😀
LikeLiked by 1 person
Subconştientul tău ştie de “better safe than sorry”. Bravo lui!
Cîinele, dacă latri la el, s-ar putea să aibă o scurgere de lichid de frînă.
LikeLiked by 2 people
Ha, ha, ha!!!!
(da, subconștientul mi-e prieten bun) 🙂
LikeLiked by 1 person
Împrumută-mi-l şi mie pe al tău, te rog, că al meu e blocat.
LikeLiked by 1 person
Ufff, Dragoș! Știu… 😦
LikeLiked by 1 person
Stau totuşi şi mă întreb: de unde ştii că-l cheamă ‘John’…?
LikeLiked by 1 person
Știu. Că așa-l salută vecinii. Aici e ca la țară. Toată lumea vorbește cu toată lumea. Cunosc mulți vecini, nu doar pe el.
LikeLiked by 2 people
Poate că aşa se recomandă el la vecini, dar în realitate îl cheamă ‘Clarence’ sau ‘Maurice’ sau… ‘Mohamed’.
LikeLiked by 1 person
Ha, ha, ha! O să mă strecor în casa lui, prin grădină, când iese să-și plimbe câinele, și voi afla care e adevăratul nume. Și ce se ascunde în spatele cumințeniei dubioaseeee… 😀 😀 😀
Ține-mi pumnii, să nu fiu prinsă. 😀
LikeLiked by 1 person
Dar dacă mai e cineva în casă, cineva care n-are voie să vadă lumina zilei, cineva periculos? Îţi asumi riscul? Ai stofă de detectiv? Ştii autoapărare?
Poate ar fi mai bine să schimbi programul de alergare, să nu vă mai intersectaţi. 😉
LikeLiked by 1 person
Nu știu autoapărare, dar am țignal bun. Până la Ploiești se aude dacă mă sperii. 😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
Ploieştiul, din păcate, nu te poate ajuta cu nimic la faza asta. Şi, la o adică, nici măcar vecinii de peste drum. Aşa că mai bine lasă-l pe ‘John’ să fie John şi tu fii mai atentă cînd dai colţu’… străzii. 😉
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLiked by 1 person
Poate ar merge aici adaptarea bancului cu copilul de ţigan: “dacă l-ai vedea cu ochii ei…” 🙂
LikeLiked by 2 people
Nu știu ce să zic, că nu știu bancul. Însă cum „nu-i frumos ce-i frumos, că-i frumos ce-ți place” cu siguranță că și prietena lui John are motive care o țin lângă el.
Azi am fost eu așa, un pic mai răutăcioasă. 😀
LikeLike
Nu am văzut “răutăceala” în text. Dar dacă spui tu, nu te contrazic. Oricum, ţie îţi stă bine şi aşa 😉
LikeLiked by 1 person
John e un personaj. Ar fi interesantă o schiță (desen) a lui și a motroșelii de câine. Uite, mă ciocnesc de ei de atâta vreme și realizez că habar nu am cum îl cheamă pe câine. Pentru că nu îl strigă niciodată, îl așteaptă mereu. Iar eu nu am fost curioasă. Nici nu m-am gândit până acum că patrupedul ar putea avea alt nume decât „câinele lui John.”
LikeLiked by 2 people
Aparentele inseala , intotdeauna si , desi dragos zice ca bate campii , cine stie ce dezaxat se ascunde in spatele timidului?
LikeLiked by 1 person
Nu vreau să judec pe nimeni, că e, în felul lui, un personaj, dar e ciudat rău. Și io ce să fac? Dacă am gură să vorbesc și stilou să scriu? Dacă azi mi-a ieșit în drum și mi s-a pus pata pe dânsul? 😀
LikeLiked by 1 person
Pai , cred eu , ca atata vreme cat va salutati si nu va vizitati , nu ai de unde sa il cunosti….Probabil , daca indraznesti sa intri in vorba cu el sau ea….vei afla mai multe.
Pana la urma fiecare are un dram de ciudatenie in interior. Eu sunt catalogata ciudata….insa ignor la greu! 😊
LikeLiked by 1 person
Și io… cât cuprine. 🙂 Suntem speciale. :)))
Nu m-ar tenta o apropiere de ei. Știi, sunt oameni pe care vrei să-i cunoști și alții pe care nu. Ei intră în categoria „pe care nu”. Sunt simpatici în felul lor, personaje de pe strada mea colorată, cu care mi se intersectează pașii uneori. Probabil că o să vă mai povestesc despre unii și alții…
LikeLiked by 1 person
E interesant …povestile despre oameni sunt interesante…
LikeLiked by 1 person
Fiecare om ascunde cel puțin o poveste. Dar e interesant și să ne imaginăm anumite detalii.
LikeLiked by 1 person
Ok inteleg ca John e circumspect ca a dat lovitura dar cu cainele ce aveti, ha? 🙂
Cred ca fara o analiza amanuntita a stimabilului nu avem dreptul sa ne exprimam. Ii stie cineva numarul de cifre la salar? Da marimea… piciorului. Restul sunt doar specualtii 🙂
Semnat, John… altu’ John desigur
LikeLiked by 1 person
Dacă aș putea pune o fotografie cu vecinul meu John…. Ar fi mai grăitoare și convingătoare decât cele o mie de cuvinte regulamentare. Fără probe, doar pe vorbe, sunt personaju’ negativ care nu vrea ca bietul John să fie iubit și el de o femeie frumoasă. Ba să fie!
(Despre cifre… no comment.)
Eu spusei ce văzui și, cum dimineață era să facem atac de cord împreună și separat, că ne-am ciocnit la colțul străzii, mă răzbunai puțin… și pe el și pe lătrătorul aferent. 😀
LikeLike
Citindu-te, m-am întrebat două lucruri:
1. dacă poza aia cu nenea ăla care-și acoperă-descoperă fix acel ochi are legătură cu John timidu
și
2. dacă John nu e cumva oltean – la ei am auzit de obiceiul: bărbatu-n față, muierea mai în spate oleacă (așa-i tradiția, cică, nu dați cu paru, știu în același timp că oltenii-s vestiți pentru cât de mult și înfocat își Ubesc nevestele).
Știu că râzi 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu am găsit o poză care să mă mulțumească. Aveam în cap imaginea realului John. Și nimic nu merge 😀
E obicei de pe vremuri. Femeia, în semn de respect mergea în spatele bărbatului. Nu știam că la olteni încă se păstrează tradiția.
Da. Râd. 😀
LikeLike
Văzând pe stradă și printre cunoscuți multe astfel de perechi…complet nepotrivite în ochii mei, nu o dată m-am mirat/indignat. Dar mi-am dat seama că și eu, de fiecare dată probabil, am stârnit aceeași indignare/uimire: ”Cum o fi pus urâta asta mâna pe un așa frumușel?!” Nici eu nu am găsit răspunsul încă. 😆 Și nici eu nu o înțeleg pe ”frumoasa” lui John. Pentru că mie nu-mi plac insipizii/urâțeii neam, oricâte calități ascunse ar avea ei. Dar se vede că nu toți gândim la fel. Și că extremele se atrag. Destul de rar am văzut perechi în care ambii să arate foarte bine. Perechi în care ambii să fie urâți nu cred că am văzut. Asta pentru că urâții sunt, în general, foarte atenți la aspectul celuilalt. Dacă te consideri răutăcioasă astăzi, eu sunt a doua 😉 .
LikeLiked by 1 person
E imposibil să nu scanăm și etichetăm involuntar persoanele din jur. E omenesc.
Da, ca de obicei suntem pe aceeași linie. 🙂
LikeLiked by 1 person
Lumea e plina de anomalii si frumuseti care stau ascunse asemeni unor diamante in noroi. Trebuie un ochi sau un suflet sensibil sa le scoata la suprafata, sa le lustruiasca, si sa le puna intr-o lumina potrivita ca lumea sa le vada adevarata valoare. Am vazut aici de nenumarate ori imagini sau situatii deosebite, care fara “marketing”-ul aferent ar fi cazut in banalitate.
Vis-a vis de cazul lui “John”, infatisarea e singurul lucru care putem cel mai putin sa-l ascundem, desi am vazut ce minuni poate sa faca un bun make up, sau cum si haina poate sa schimbe omul, nu numai invers.
Visam un personaj fara defecte, doar calitati, si ne dorim ca partenerul gasit sa semene cu el, insa in lumea reala trebuie sa limitam lista cu ce “trebuie sa aiba sau interzis sa aiba”, altfel traim toata viata singuri alergand dupa himere.
Pentru fiecare acel must have poate fi diferit. Pentru unii barbati o femeie cu forme frumoase e tot ce conteaza. Pentru femei sa zicem conteaza barbatul sa fie mare. Depinde de caz, accentul e pus pe mare la inaltime, la portofel, sau…in alta parte. Am citit intr-un articol, ca cel mai sexy “organ” al barbatului e mintea.
Oricum John poate fi imbatabil la ceva ce conteaza cel mai mult pentru femeia de langa el.
Este foarte populara sintagma “Frumoasa si bestia”. Daca l-ai vedea pe John aranjat, sau ai deschide o conversatie cu el in care ti-ar arata o minte stralucita, ori ai afla ca e un barbat “Mare”, ai putea spune cu certitudine cine e “Frumoasa” si cine “bestia” din povestea cu John?
Da John, poate ascunde un personaj negativ, dar de asemenea de ce n-ar putea fi un print, sau un multimilionar, care doreste sa traiassca printre oamenii obisnuiti?
Cu alte cuvinte, mesajul e, hai sa ne imaginam si posibilitati frumoase.
LikeLiked by 1 person
Ioooiiii săracu’ John!
Cred că tot într-un sughiț o ține.
Eu așa cum îl văd, cred că nu e nici asasin în serie, nici psihopat, nici multimiliardar. Cred că e un tip de treabă, banal, care a rămas neînsurat din cauza timidității și…. Phuii! Mă abțin că mă tem că mă mușc de limbă și mă otrăvesc. 😀
LikeLiked by 1 person
Hai lasa limba in pace ca ea are doar un pic de spice nicidecum otrava. Pai daca nu puneai un pic de praf de stele, crezi ca mai era cineva interesat de povestea unui “banal” john. Acum e si el macar un pic Sweet and Salty, desi cred ca i-ai facut sa sughite si cainele.
LikeLiked by 1 person
Și eu cred că am provocat cu ajutorul vostru un val de sughiț. 😀
LikeLike
Mă bucur că te-am regăsit, de data asta alături de John (Doe) și câinele lui timid. Mai bine-i să ai astfel de vecini decât din aceia gălăgioși și băgăreți. Știu și eu din experiență. 🙂
LikeLiked by 1 person
Vecinii mei sunt liniștiți. Cu toții. Sunt figuri simpatice pe care cu siguranță tu i-ai încondeia în povești. 🙂
LikeLiked by 1 person
Autentica întelepciune ,care vine de sus,”ungerea”,descopera celui ce o are,caracterul unei persoane din primele contacte ale perceptiei,iar aceasta determina apropierea sau îndepartarea,atractia sau respingerea de respectiva persoana…:)
Un weekend luminos si-un suflet calduros !
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Iosif! La fel îți doresc și eu.
Cine se aseamănă… se cam adună. Nu?
LikeLike
Este de discutat. Bărbatul este caracterizat de agresivitate, pe când femeia este caracterizată de …uterul primitor aflat în așteptare. Cu vârsta, femeia femeie, care își consumă feminitatea va fi o bătrână agresivă, deoarece va ieși la suprafață latura ei masculină neconsumată. Bărbatul agresiv, cel ce-și va fi consumat agresivitatea, va deveni un bătrân blând, primitor, ce-și va manifesta feminitatea neconsumată….
Bărbații timizi sunt cei care a căror latură masculină nu este într-atât de dominantă, încăt să debordeze de agresivitate.
LikeLiked by 1 person
Da, poate fi o explicație. Persoanele și personajele din jurul nostru se manifestă, le scanăm și etichetăm involuntar cum și noi suntem etichetați și scanați de ceilalți. O face ochiul, instinctiv, așa cum citește culoarea și mărimea. Conștientizăm sau nu, vorbim (scriem) despre asta e doar efectul secundar al privirii, care a receptat și clasificat.
Nu știu cât de blând ori agresiv este John pentru că în general nu te dezvălui în fața trecătorilor… dar cred că un om timid se naște timid… cred.
LikeLiked by 1 person
De multe ori timiditatea ascunde un BUN SIMȚ …”demodat”.
LikeLiked by 1 person
Uneori poate fi perceput așa, dar timiditatea este… timiditate. Cu sau fără bun simț. 😀 Un timid, după ce trece de bariera impusă de handicapul acestei stări, te poate surprinde în mod extrem de neplăcut. 🙂
LikeLiked by 1 person
Este firesc,deoarece reacțile timidului sunt defulări ale refulărilor acumulate.
LikeLiked by 1 person
Timidul după ce se degajează și scapă de trac, apare cu personalitatea proprie. Am cunoscut diferiți timizi cu diferite caractere și temperamente. Și cred că toți avem un grad mai mic sau mai mare de timiditate, mai ales în anumite momente. 🙂
LikeLiked by 1 person
Am citit textul de două ori. E ceva ce nu ne spui despre John. Altminteri, de ce te întrebi „ s-or fi terminat bărbații din lume? Să fie atât de săracă piața, încât ei să-i fi rămas doar John?”
Delicatul subconștient a cenzurat oare afirmația „John e tipul de bărbat pe care nu l-aș alege nici dacă ar fi singurul din lume”?
Poate că „timid” nu e adjectivul potrivit. Un timid nu-ți inspiră repulsie, antipatie…
O fi un sociopat.
Oare de ce acceptă femeia aia să-l urmeze în plimbarea de seară a câinelui? N-ar putea să-l aștepte în casă? Nu? Dacă tot nu par ieșiți împreună…
LikeLiked by 1 person
E ceva ce nu știu despre John… de fapt nu știu mare lucru despre el. L-am scanat prin filtrul propriu și proiectat aici, cât de fidel am putut. E ciudat cum se plimbă ei. Câinele este cel mai important din grupul celor trei.
Ea vine adesea, nu locuiește cu el… nu știu ce motive o fac să-l urmeze supusă, dar prietenoasă cu eventualii trecători…
LikeLike
Un pic cam prea rea cu John. Sigur are el ceva de-o tine aproape 😉
LikeLiked by 1 person
Am fost un aparat de fotografiat. Am desenat ceea ce am văzut din exterior. Omul (pe care nu îl cunosc) o fi complex. Nu știi niciodată. 🙂
LikeLiked by 1 person
Corect 🙂
LikeLike
Iuuuuuuu!
Trebuie să verific!
Câți vecini au câini, mi -ai ispitit curiozitatea, sunt cam aiurită , nu văd decât vârful copacilor, d-aia mă împiedic destul de des 😂😀
LikeLiked by 1 person
Și eu sunt așa. Aș putea trece pe lângă mama și să nu o văd. 😀 Și merg cu privirea în sus, așa că dacă un bolovan e pe stradă… al meu e. 😀
LikeLiked by 1 person
Fractura la cot, atunci am înțeles ce înseamnă “ma doare -n cot” , entorsă picior, și altele 😂. Da vezi că lumea mai crede ceva… încrezută, eu ? Niciodată! 😀😊
LikeLiked by 1 person
Da, am pățit și eu același lucru. Dar mă uit… prin oameni. Îmi atrag atenția chestii la care alții nu dau atenție, însă îmi scapă, știu eu, cunoscuții, sau bărbații bine. 😀
LikeLiked by 1 person
😀N-aș spune că sunt cumințenia lumii, că no, dacă -i brunet și are ochii albaștrii… și . Da nu cred că -i grav, doar mă uit 😂😀
LikeLiked by 1 person
Dacă-i brunet și are ochii albaștri e ilegal să nu îl vezi. Logic. Altfel, unde-i muza? 😀
LikeLiked by 1 person
😂😀Corect!
LikeLiked by 1 person