Tags
aeroport, arhitectura, Bellini, Canal Grande, canale, Chiesa di San Rocco, cultura italiana, Donatello, economic, pizza, Santa Maria Gloriosa del Frari, Tiziano, Veneția, Venezia, Venice
Ne-am decis să petrecem un week-end undeva, afară din România și am ales Veneția din motive pur economice. Nu știam ce ne așteaptă, decât așa, ca poveste. Aveam o listă cu orașe europene care ne-ar fi interesat, dar cel mai rezonabil preț, orarul avionului și condițiile zborului s-au potrivit să fie aici. Ne-am întâlnit în aeroportul Avram Iancu. Am făcut check-in și ne-am trezit cu o grămadă de timp la dispoziție până la decolare. Numai bine să ne așezăm la o poveste și cafea. M. adusese castane prăjite. Știa că mi-e dor de ele. Avem noi două un talent de-a transforma timpul în mărunțiș de troleibuz, cum ar zice cineva…. Nu am observat niciuna când am rămas singure în cafeneaua aflată aproape de terminalul de unde urma să zburăm. Sincer, cred că uitasem amândouă de ce ne aflam acolo. Era prima noastră întâlnire de la venirea mea în România și, deși vorbim cu nemiluita la telefon, aveam scuza că nu ne văzusem de mult. Norocul a făcut ca M. să meargă la baie și să observe că avionul spre Treviso se pregătea să decoleze. A venit alergând, ne-am înșfăcat gențile de mână și ne-am îmbarcat în ultimele secunde, cât pe ce să pierdem avionul…
La cursele scurte nu sunt strigați pasagerii mai căscați, ca la cele lungi. Așa că am fi avut toate șansele să vorbim netulburate în aeroport, patru zile, cât a fost planificată mini-vacanța noastră.
Ajunse la destinație, ne-am bâlbâit noi puțin până am ajuns la hotel, însă totul e bine când se termină cu bine și am ieșit la o pizza, la un restaurant din apropiere. Cum puteam până la urmă să începem a gusta Italia? ABC-ul culturii italiene firește, începe cu o pizza. Pe străduțe pierdute în istorie ochiul a înregistrat arhitectura și culoarea, vegetația încă luxuriantă, în ciuda temperaturilor mai joase ale sfârșitului de an. Canalele înguste care aveau legătură cu Canal Grande. Pontoanele de pe margine, stradelele atât de strâmte, încât cu greu ar trece doi oameni în același timp, brazii înfrigurați, timizi parcă în vecinătatea apei, zidurile falnice rezistând cu greu umezelii, arhitectura intimidantă, credința exprimată în biserici migălos ornamentate (Chiesa di San Rocco, Basilica Santa Maria Gloriosa del Frari, Basilica San Marco etc.) , picturile splendide purtând semnături celebre (Tiziano, Bellini, Donatello etc) și oamenii. Venețienii… Amprenta lor genetică, nobilă… Semnul sub care s-au născut și care le așază parcă pe umeri responsabilitatea, ori poate plăcerea de a fi gazde minunate miilor de vizitatori care le invadează viața și istoria.
Veneția… Venice… Venezia…
Em, am început să te citesc.
Cred că am pierdut destul de mult, dar mă voi întoarce în timp 😊
Superbe imagini. Cât despre jurnal, am descoperit un spirit vioi, proaspăt, nou pentru mine. Ești omul care aduce veselie.
Mă bucură întâlnirea cu tine ! 😊
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc mult, Maria! Sentimentul e reciproc. Te pup
LikeLiked by 1 person
Ce frumoase sunt casele alea colorate 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt de poveste. Ai senzația că ești într-un studio de film și se vor strânge sub ochii tăi decorurile. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cred, știu să se “vândă”…
LikeLiked by 1 person
Indiscutabil cunosc arta comerțului, dar mie arhitectura, clădirile, peisajul mi s-au părut ireale, incredibile. Și poartă în cârcă atâtea sute de ani…
LikeLiked by 1 person
Superbe pozele tale. Apa cred ca nu miroase! Voi ajunge si eu,sper la primavara.
LikeLiked by 1 person
Am înțeles că vara, iulie-august e perioada critică. Iar cea mai bună ar fi primăvara, cum plănuiești tu (martie-aprilie, zic ei) și toamna. Mie mi-a plăcut mult deși a fost decembrie, dar mi-ar place să revăd Veneția primăvara.
LikeLiked by 1 person
Vara e nebunie,miroase si apa. E mai placut primavara,avionul si cazarea sunt acceptabile, ca pret pentru mine. Am avut o tentativa intr-o primavara,de aceea stiu. Eu, vreau si pe Coasta de Azur, imi doresc foarte tare la Nisa, e aproape de Monaco,un alt vis al meu. 🙂
LikeLiked by 1 person
Da! Și eu le am pe listă. Am un dor de ducă și de văzut… 😀
LikeLike
Minunat! Cu ce faci pozele? Ori stiu deja…?
LikeLiked by 1 person
Cu telefonul. Samsung Galaxy s7 e ce am. De multe ori regret că nu am un aparat profesional, mai ales când e vorba de zoom sau noaptea. Însă nu mă văd nici cărând aparate și diferite lentile. 😀 Așa că pentru mine e perfect.
LikeLiked by 1 person
Da… puteam sa jur! Las’ ca-i bine! Doar nu ma lasai sa fiu singura care face poze cu telefonul! Bravo!
LikeLike
Și tu? Păi nu facem noi o grămadă de chestii la fel? 😀 Cum să te las singură?
😀
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLiked by 1 person
Nu sunt un fan al pizzei, dar aș fi tare curios ce gust are o pizza la ea acasă, așa cum se vede și în poza de mai sus. 🙂
LikeLiked by 1 person
Pizza la ea acasă e mai mult spectaculoasă decât gustoasă. Nu m-au dat pe spate cu pizza, însă mi-a plăcut în mod deosebit peștele acolo.
LikeLiked by 1 person
Spectaculoase imagini! Doamne, cât de mult aş vrea să mă plimb şi eu pe străduţele alea. Sunt fascinată de străduţele înguste. Nu ştiu să explic dar am sentimentul că duc într-o altă lume, o altă dimensiune. Am pitici, ştiu. Dar asta simt eu când văd o străduţă din asta.
Iar căsuţele alea par rupte din basme.
LikeLiked by 1 person
Asta am simțit și eu. Jur că mă simțeam în altă lume.
E așa de ușor să ajungi la Veneția. Nu știu dacă e zbor direct din Sibiu (din Cluj este), dar a fost super convenabil din toate punctele de vedere. Iar impresiile sunt unice. Îți recomand din tot sufletul să mergi. Primăvara și toamna e cel mai bine, așa se spune. Noi am prins niște zile moi, generoase, chiar dacă a fost decembrie.
LikeLiked by 1 person
Faina escapada! Pare linistita Veneția pe timp de iarna. Vara e altceva…
Si cum a fost pizza? Italienii cunoscători se simt ofensați cand spui ca mananci pizza la Veneția. Pentru ei, nu au idee sa faca. Eu nu am incercat. Am ascultat cu sfințenie sfatul amicilor italieni 🙂
LikeLiked by 1 person
Pizza a fost… ok. Cea mai bună pizza am mâncat-o în Las Vegas. Italia (am mai mâncat și altădată) nu e fruntașă pe listă. Ei ce recomandă? Pizza făcută în casă?
LikeLiked by 1 person
Pai, Napoli. Si pe buna dreptate. E divina. Altfel, in New York m-a mai impresionat pizza.
LikeLiked by 1 person
New York pe locul meu doi. 😀 Cea mai și mai a fost în Las Vegas. Incredibilă. Și Toronto e pe locul trei. Sunt și aici niște pizzării italiene… yummi! 😀
LikeLiked by 1 person
Daca nimerești un italian ce stie sa faca pizza, poti avea o experienta faina in orice colt al lumii. Ah, trebuie sa incerc si Toronto 😉!
LikeLiked by 1 person
Te cred. Ei au tradiția în buzunar. Păcat că nu fac din pizza o experiență de neuitat pentru turiști. Da, la Toronto însă ai nevoie de ghid, 😉 că sunt locuri speciale. Deci mă anunți 🙂
LikeLiked by 1 person
😊 Primit mesajul si iti multumesc. As vrea eu, cred ca mi-ar placea in sezonul cald. Daca ajung vreodată, dau semn in avans. 😘
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Misterioasă, Veneția, fermecătoare în orice vreme… un spațiu atemporal, fie pe canale, fie pe străduțele înguste, întunecoase…
LikeLiked by 1 person
Un spațiu atemporal, așa cum spui. 🙂 Aș vrea să pot reda mai mult din ceea ce am experimentat acolo, dar cuvintele și pozele redau modest ce simți când iei contact cu această minune a lumii. 🙂
LikeLiked by 1 person
o minune de culori și o bucurie de amintiri plutind în zbor…. mulțumesc, Em!
LikeLiked by 1 person
Cu tot dragul, Adina! Mă bucur mult că ai gustat din experiența mea venețiană.
LikeLiked by 1 person
Am descoperit acest text, tarziu, dupa ce il terminasem deja pe al meu. Mi-ar fi placut sa ma inspir din el. Ieri.
Mai ales ca pentru mine, Venezia este doar un joc al imaginatiei.
Dar promit ca intr-o zi voi ajunge acolo :))
LikeLiked by 1 person
E atât de credibilă postarea ta! Am fost sigură că ai fost acolo. Bravo. Imaginația ta a făcut un job excelent. 🙂
LikeLike