Greșești (distanțându-te) unui om care a greșit la rândul lui față de tine, fără ca el să știe.
Deci tu îl „pedepsești” pentru ceva, probabil făcut involuntar, fără rea intenție. Așa crezi. Așa pare. Fără să vrea, fără să bănuiască, te-a rănit, de-a bubuit pământul.
Nu poți să-i spui, pentru că tu nu te comunici decât celor foarte apropiați.
Și omul acesta minunat, pe care-l simți aproape copie la indigo, nu-ți este prieten. Pentru că e mult prea nou în viața ta.
Practic îl cunoști puțin, mai mult îl bănuiești.
Aveți în comun absurd de multe… Incredibil. Mai multe decât el bănuiește.
Dar ți-a greșit.
Ai decis că vei păstra distanța. Deocamdată. Ca să fii tu bine. Nu poți altfel.
Încearcă să se apropie. Contezi pentru el. Simte că a greșit undeva, deși bâjbâie rău. Are niște supoziții, ipoteze. Însă departe de realitate.
E intuitiv, ca tine, dar nu știe ce anume te-a alungat din preajma lui.
Tu te zbați să nu te gândești, pentru că nu știi cum să procedezi. Pentru că ai îndrăgit omul. Te frământă pentru că nu vrei să faci nimănui rău și involuntar, depărtându-te…
Cum e corect?
1. Ai o discuție cu el? Te expui și riști să fii și mai rănit, pentru că în definitiv cunoști foarte puțin omul? Și s-ar putea să adâncească răul făcut ție, să te surprindă urât. (E posibil ca doar tu să fii sensibilă la subiect. Iar respectivul să nu fi pus la suflet „răcirea” ta. Deci discuția să fie o inutilitate.)
2. Lași timpul să treacă și rămâi cu gustul amar că ai pierdut un om care, posibil, ți-ar fi putut fi prieten de suflet?
Ce ați alege? Prima, a doua, sau aveți o altă variantă?
Lanțul slăbiciunilor
08 Wednesday Feb 2017
Posted File de jurnal
in
Ce as alege eu are mai putina importanta. Dar tu, poti alege ceea ce comporta riscul cel mai mic in ceea ce te priveste. De fapt nici nu trebuie sa intrebi, instinctul de conservare te va indruma in directia corecta 😉
LikeLiked by 2 people
Instinctual am ales. Doar că… atunci când ești în focul întâmplărilor ai îndoieli. Nu vreau să nedreptățesc pe nimeni, însă o discuție fără un fel de confesiune nu merge. Iar eu sunt o combinație de prietenoasă-ermetică. 😀 Am o intuiție foarte bună, însă na!… e greu.
LikeLike
Pai pe mine ma nedreptatesti zilnic si uite ca nu ma pling 😆
LikeLiked by 1 person
Nu te nedreptățesc. 😀
LikeLike
Pai atunci suferinta de la ce mi se trage? 😉
LikeLiked by 1 person
😀 Soarele din Bahamas? Poate?
LikeLike
Eu mi-aș tine în frâu îndoială prin răbdare ca sa nu am regrete 😉Nu e ușor, dar decât să regret mai bine mai aștept puțin😉Succes!
LikeLiked by 1 person
Oarecum asta fac și eu. Dar comunicarea aproape absentă, cultivă o oarecare răceală. Așa că timpul nu prea pare capabil să rezolve mare lucru. E drept că nu se știe niciodată…
LikeLiked by 3 people
Greu de ales 😦 eu sunt mai masochista, deci as merge pe 1… stii cum e, daca nu risti..m
LikeLiked by 1 person
E drept. Dar te riști pe tine. E mai mult decât un simplu dialog care ar lămuri oarecum lucrurile.
LikeLiked by 1 person
Eu veșnic am nevoie de lămuriri 🙂
LikeLiked by 1 person
Corect. Dar depinde și de fire. Uite, eu nu pot să îmi pun viața pe tapet decât greeeu. Extrem de greu. Nu știu dacă-ți amintești, dar blogul meu inițial avea un nume mai lung. Era Sweet & Salty- psihologul de serviciu. Pentru că în general trezesc încredere și cei apropiați îmi încredințează secrete. Fără să aștepte confesiuni din partea mea, crezând poate că am o existență roz, așa că în tava mea încap toate problemele lor. Mi-e greu tare să fac fel. Dacă nu imposibil.
LikeLiked by 1 person
Îmi amintesc, eu chiar credeam că ești psiholog 😆 și încă nu sunt 100% convinsă că nu ești 😆 și mie îmi e greu să fac destăinuri, deci te înțeleg!
LikeLiked by 1 person
Vezi? De fapt e mult mai complicat decât pare.
LikeLiked by 1 person
daaa 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt omul dialogului, iar adesea vorbesc chiar prea mult. Așadar, nu m-aș putea răbda să nu dau în vileag ceea ce gândesc. Așa cu pretind să facă și alții cu mine.
LikeLiked by 1 person
Sunt la fel, omul dialogului și a lucrurilor clare. Doar că de data asta lucrurile sunt complicate rău. O discuție s-ar putea să repare sau să distrugă și mai rău. Chiar nu știu cum e mai bine.
LikeLiked by 1 person
Cred că lucrurile depind de natura exactă a situației conflictuale, o vorbă, o întreagă situație creată, o idee, un complex de împrejurări, etc.
Cred că cel mai adesea aș alege (am ales) calea discutării, cu riscurile de rigoare. Spre exemplu, în trei situații petrecute în spațiul virtual, la care am acționat prin discutare, la una s-a terminat printr-o răcire a relației, în două relația a continuat pentru că s-a dovedit că elementele nu au fost premeditate și că eu am fost prea sensibil. Exemplele sunt în mintea mea și n-am să le expun pe larg.
Cred că, dacă rămâi încrâncenat, lăsarea timpului să curgă nu poate aduce beneficii. Iar varianta spusă și de katherinemaruta, dacă lasă în suflet o răceală (cum spui tu), de asemenea nu cred că aduce beneficii finale.
Dar, este doar părerea mea, nu un adevăr universal valabil.
LikeLiked by 1 person
Moral, etic și cum vrei tu așa e. Dialog.
Însă pentru a-i explica ce a greșit, ar trebui să îi dau niște detalii (mult prea personale) pe care nu doresc să le dau.
Să zicem că aș ajunge aici și aș ajunge la confesiune.
Există posibilitatea ca persoana să fie așa cum o ghicesc, să reacționeze oarecum ca mine și totul să fie ok.
Dar tot la fel de bine, poate să nu. Și atunci „buba” care deja e, nu va fi mult mai mare? Nu știu. E tare complicat. Și mi-e complicat tocmai pentru că sunt la modul general omul dialogului. Cel mai greu mi-e să tac.
LikeLike
Discutând pe general, nu putem să-ți dăm sfat/părere pertinent(ă) și direct aplicabil(ă). Sunt conștient că detalii personale nu se pot da oricui/oricum.
Zic eu, cred că se poate găsi și o cale intermediară, astfel încât să nu fie nevoie de detalii personale. Doar zic, pentru că nu știu natura “greșelii”.
Sper să găsești calea cea bună.
LikeLiked by 1 person
Da, ai dreptate. Și eu sper să găsesc calea cea bună și mulțumesc mult… Nici nu știu de ce am postat asta. Poate în speranța de-a face un pas către ea, dacă va citi (deși nu știu dacă mă mai citește). Poate ca să îmi adun eu gânduri și argumente… habar nu am.
LikeLike
Mi-ai dat deja un indiciu. Vrei ca ea să afle de frământările tale și ai vrea să afle că nu-i poți da detalii personale. De ce nu-i spui exact așa, că te-a rănit, dar că nu-i poți explica de ce și cum?
Știu, va trebui totuși să-i spui ce anume a deranjat, iar asta ar putea duce la o intuire a detaliilor personale. Este și ăsta un risc.
LikeLiked by 1 person
Să știi că am realizat asta, abia când ți-am răspuns. Am scris postarea într-un impuls, fără să mă gândesc dacă am un scop.
Exact. E un risc. Pe care nu pot să mi-l asum. Cel puțin acum clar nu.
LikeLike
Iată că discuțiile duc la ceva bun. Ai realizat ceva ce nu știai/realizai înainte.
Sper să găsești calea.
Și sper ca, dacă persoana este cu adevărat de bună-credință, să nu se producă o ruptură.
LikeLiked by 1 person
Da, sper și eu. La ora asta nu cunosc rezolvarea.
Ceea ce îmi doresc din tot sufletul să nu se simtă aiurea, pentru că mi-e dragă.
De fapt retragerea mea a fost doar pentru mine, nu împotriva ei. M-am retras ca melcul în cochilie, pentru că am fost afectată de ce s-a întâmplat. A fost o reacție de apărare, nu de respingere. Însă ea necunoscând detaliile, se poate simți ofensată. Că totul e interpretabil până la urmă.
LikeLiked by 1 person
Buna Em. !
Din toata ❤ mea de pensionar trecut prin multe pana acum , iti marturisesc cu toata sinceritatea ca m-am CONFRUNTAT recent,
cu o situatie exact ca cea magistral EXPUSA de tine aici ! 🙂
Ca sa nu te plictisec cu prea multe detalii, dar si sa te convingi ca spun ADEVARUL ,te rog frumos sa INTRI cand ai timp pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2017/02/05/
sa citesti raspunsul meu la ultimul comentariu postat chiar AZI, 8 februarie ,
si vei intelege perfect despre PROBLEMA care a facut obiectul acelei discutii virtuale dar si modul ei de rezolvare ! 🙂
Eludeaza aspectele cu tenta politica si urmareste doar problema expusa acolo ! 🙂
Ca sa revin la intrebarea ta, EU am aplicat SFATURILE date de tine la puncrul 1 iar acum, totul este ca la INCEPUT 🙂
daca nu cumva chiar mai BINE ca la INCEPUT ! 🙂
Si tot sincer iti marturisesc ca ai o pe zi ce trece o INSPIRATIE tot mai bogata 🙂 ceea ce ma determina sa-ti repet INTREBAREA :
– Pe cand o CARTE in care sa scrii tot ce-ai scris pana acum pe BLOGUL tau interesant si insructiv ??? 🙂 🙂 🙂
Cu simpatie,
Aliosa 🙂 🙂 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, am fost la tine și am citit… probabil că așa se va întâmpla în final, dar am nevoie de o perioadă… nu știu.
Mulțumesc de îndemn pentru carte. Să dea Domnul, să fie!
O zi frumoasă!
LikeLike
Și eu sunt de părere că punctul 1. este cel corect. Dpmdv nu există niciun risc și este mai fair decât punctul 2.
Aici mai este un indiciu interesant pe care eu l-am exersat și analizat atent la mine, dealungul anilor: doar egoul se poate simți rănit. Omul din spatele lui are înțelegere necondiționată față de semeni și față de el însuși.
LikeLiked by 2 people
Este risc. Mare. Știi? Uneori viața e mai telenovelistică decât o telenovelă. Am pățit să mă deschid față de altă persoană, dar ca să demonstrez că am încredere. Nu sunt genul care-și expune viața pe tapet. Pur și simplu nu sunt. Și am făcut asta forțat ca să-i demonstrez că am încredere. Nu mi-a plăcut. Ar fi o forțare și aici.
Cel puțin în acest moment asta simt. Și nu știu dacă ea ar avea sau va avea răbdare să ajungă la mine timpul în care să știu cum să procedez.
LikeLiked by 1 person
Hmm, e greu. Dar dacă-l simţi aproape copie la indigo, “omul acesta minunat” poate are aceleaşi frământări ca tine. Poate simte distanţarea dar nu ştie şi nu înţelege ce anume a cauzat-o. Ar întreba dar îi e frică de o reacţie care-ar putea răni. Pe el. Ar spune dar se gândeşte că poate doar i se pare, că tu nu bănuieşti sau nu simţi asta. Ar sta departe dar se gândeşte că astfel poate pierde un om minunat, un prieten de suflet.
Nu ştiu cum aş face. Dacă e musai cu o confesiune şi eu n-aş fi dispusă să fac asta, poate n-aş face-o. Dar în cazul ăsta m-aş gândi dacă e bine să păstrez distanţa în continuare. Dar atât de rău a fost, nu poţi “şterge” să mai dai o şansă fără să fie nevoie de lămuriri? Nu cer detalii, vorbim ipotetic şi la modul general. Nu despre tine. Despre x şi y.
LikeLiked by 2 people
Când am simțit că am greșit față de cineva, am întrebat. Drept este că nu totdeauna se ajunge la consens, dar măcar se înlătură acea îndoială. Eu n-am aflat în întregime ce a “durut”, dar cealaltă persoană a înțeles că nu a fost nimic intenționat și a renunțat la reacțiile reci, distante. Tot a fost un câștig, chiar dacă parțial. Deci merită.
LikeLike
Merită când simţi tu că ai greşit. Dar aici ea se simte rănită pe când celălalt e posibil să nu îşi dea seama de asta.
LikeLiked by 1 person
Am simțit că am greșit tocmai datorită răcelii brusc apărute. A fost un semnal de alarmă pentru mine. Dacă nu era dat acest semnal, probabil că nu aveam cum să realizez că am greșit cu ceva.
Deci, acțiunea tot de la cel “rănit” pleacă, prin semnalul lansat sau printr-o abordare directă. Trebuie ca și cel “vinovat” să recepționeze semnalul sau… Oare toți răspund pozitiv la o abordare directă cu privire la o greșeală/eroare?
LikeLike
Eu mă gândesc că e posibilă şi varianta ca cel care a greşit, tocmai pentru că n-a făcut-o intenţionat, să interpreteze altfel răceala. Să se considere el victimă, să fie el cel care să se simtă rănit prin ţinere la distanţă fără explicaţie. Pentru că simte răceala, vede schimbarea dar nu ştie de unde a plecat. Dacă lui X i s-a pus pur şi simplu pata pe mine din senin? Sweety zice că nu sunt prieteni, nu se cunosc atât de bine încât să-şi citească comportamentul foarte clar. Şi aici poate fi loc de interpretare de ambele părţi.
Dacă nu a fost intenţionat, nu văd motive ca răspunsul să nu fie pozitiv. Aşa cred. Hmm, îmi dai temă de casă.
LikeLiked by 1 person
Da, poate fi temă pentru acasă.
Dacă spune că-l simțea aproape, că aveau foarte multe în comun, înseamnă că măcar pentru scurt timp a avut reacții apropiate față de acea persoană. În cazul acesta, “greșitorul” are cum să sesizeze răceala apărută deodată.
Oricum, discutăm doar principiul, căci nu avem tema complet enunțată, dar si așa se pot trage unele concluzii, chiar dacă generale, zic eu.
LikeLike
Da, e destul de complicat neavând măcar un fir.
Dar, luând un exemplu banal, la întâmplare, tot ipotetic. În real life, un om apropiat, un prieten, îmi poate spune că “ştii, părerea mea e că rochia asta te dezavantajează”. Dacă îl cunosc bine, ştiu că o face sincer, fără motive ascunse, fără intenţia de a mă supăra. Dacă nu-l cunosc atât de bine, aş putea interpreta că m-a făcut grasă şi m-a jignit gratuit şi normal că asta supără.
No. Eu nu vreau să mă contrazic cu tine, noi discutăm. Dar m-am pus în pielea greşitorului.
Dacă tu, Mugur, dintr-o dată nu-mi mai răspunzi la comentarii sau o faci cu “ok”, “bine”, “fain”, eu voi simţi că te-ai răcit. Dar cum mă ştiu, nu voi avea curaj să te întreb de ce. Poate nu ai chef de mine, poate nu ai timp, poate te deranjez. Şi eu habar nu am că de fapt eu, fără să vreau, am lăsat loc de interpretări la un comentariu şi tu l-ai înţeles greşit şi consideri că te-am jignit. Pentru că nu vreau să deranjez sau să insist unde simt că nu-s primită, voi veni tot mai rar la tine sau nu voi mai comenta. Tu vei rămâne cu ideea că eu te-am jignit intenţionat şi faptul că m-am retras îţi va confirma asta deşi iată că şi eu voi suferi gândindu-mă de ce tu te porţi aşa.
Na, eu despre asta zic. Că dacă şi greşitotul e mai sensibil, poate că şi el acum suferă că e ţinut mai la distanţă şi nu îndrăzneşte să întrebe.
LikeLiked by 1 person
Ești nemaipomenită, Potecuță! 🙂
Iaca pentru ce-i bine să lăsăm timiditatea deoparte, că nu mereu este bună. S-au inventat căsuțele de e-mail, unde nu știu decât eu și cu tine ce discutăm. Acolo ne putem “plânge” unul altuia și putem spune ce ne doare. Sunt timid, dar m-am folosit de această cale, atunci când am avut îndoieli, asta tocmai pentru ca îmi place să am relații bune cu toți cei din jurul meu. Tocmai am spus că de undeva trebuie să pornească imboldul și acțiunea. Trebuie să se lase deoparte timiditatea și sensibilitatea, dacă vrem să ne înțelegem bine unii cu alții și nu dorim să lăsăm în suspensie un asemenea eveniment. Altfel înseamnă că nu ne pasă? Este o interpretare posibilă și aceasta.
LikeLiked by 1 person
P.S. Răspunsul a fost pentru cazul ipotetic în care eu și tu am avea de împărțit o greșeala făcută de unul dintre noi. Apropo, dacă n-am chef nu comentez deloc, pentru că nu intreu pe bloguri, dacă nu am timp nu comentez dar este posibil să dau like. Dacă nu scriu și nu cometez la mine și nici nu comentez la alții, înseamnă că am ceva cu mine sau timpul are ceva cu mine.
LikeLike
Stai liniştit, Mugur! A fost un exemplu, să îmi fie mai uşor să descriu cum văd lucrurile. Acum să nu te stresezi cu comentariile ca să nu creadă nebuna de mine că ai ceva cu ea 😀 😀
LikeLike
Stai și tu liniștită, știu și am interpretat ca un simplu exemplu pentru o discuție, cumva “la obiect”. Dacă ar fi ceva suspiciuni, știu să folosesc adresa de e-mail. Dar, cel puțin deocamdată, nu este cazul.
LikeLiked by 1 person
Potecuță, ce bine mă înțelegi! Exact de aici frământările mele. Nu vreau să rănesc și dacă e ca mine persoana, e clar că o fac să se simtă aiurea. Pe de altă parte chiar nu se poate să-i explic niște chestii… că nu se poate.
Dacă e ca mine se simte nedreptățită… Însă nu am cum să-i spun niște chestii pentru că nu suntem suficient de apropiate. Și logic că nici aici nu am pus esențialul datelor problemei, iar din avion pare așa: dialog sau tăcere. Păi clar că dialog că fiecare om merită o a doua șansă. Mulți oameni merită nu una, ci zece șanse, însă dacă te pui pe tine în bătaia focului pistolului? (Că nu-i pistol cu apă. 🙂 )
LikeLiked by 2 people
Dacă l-aș simți aproape de sufletul meu, aș încerc să am o discuție…. Dacă simți că acel om merită, nu te mai gândești la ce s-ar putea întâmpla rău.
LikeLiked by 1 person
Da, o discuție… uneori o discuție e mai ușoară decât tăcerea. E tare complicat. Cu siguranță că omul merită. E o femeie deosebită din toate punctele de vedere. Timpul e un sfetnic bun. O să văd ce e next. E greu oricum în anumite situații: și să taci și să vorbești.
LikeLiked by 1 person
Da, parcă te simți rupt în două…
LikeLiked by 1 person
Exact. E simplu când o faci cu un prieten bun, pentru că vă cunoașteți reciproc. Dar când e un potențial prieten, pe care nu îl cunoști, e riscant rău.
LikeLike
…Ascultăți inima, ea știe mai bine sau intuiția feminină că tot ne lăudăm noi cu ea :))
LikeLiked by 1 person
Da, funcționează bine amândouă. Și ele îmi spun să aștept. 🙂
LikeLiked by 1 person
Întareste-te si îmbarbateaza-te ! 🙂
LikeLike
În ce sens?
LikeLike
În duh si ADEVAR ! Nu te uita nici la dreapta nici la stânga ci drept înainte la Hristos Isus ! 🙂
LikeLike
Eu,un nimeni ne-nsemnat,venit poate,din neant,
Din suflet sincer,curat,îmi permit sa-ti dau un sfat.
Asculta-ti sufletul tau,inima si ratiunea,
Întreaba-L pe Dumnezeu,El ti-a dat întelepciunea,
NU LUA ÎN SEAMA LUMEA ! 🙂
O zi frumoasa în trup,suflet si duh !
LikeLike
Mulțumesc! De fapt acolo sunt toate răspunsurile.
LikeLike
Pffff… am pierdut o persoană specială și dragă mie tocmai pentru că am ales întotdeauna dialogul sincer. Nu puteam s-o mint, deși eram conștientă că o voi pierde. M a durut? Daaa. Am bocit o săptămână. Am simțit că s-a rupt o bucată din sufletul meu. Pe undeva încă o mai simt lipsă. Încă îmi mai e dor de ea. Dar… cum aș fi putut continua dacă nu alegeam dialogul? Nu e ușor, dar așa e cel mai corect. La momentul potrivit vei ști cum să acționezi. O să vezi. Și oricum va fi, o să fie bine. Pe cuvânt.
LikeLiked by 1 person
Teoretic sunt de acord cu tine. Practic, dacă deschid gura trebuie să spun mai mult decât doresc. Ironia situației este că probabil că am supărat-o prin așa zisa răceală, deși eu am fost afectată. E ca în telenovele cretine în care îți vine să spargi televizorul și strigi: Dar spune-i!!! Pentru că tu vezi ambele personaje.
E posibil însă ca doar eu să fiu afectată și ea să nu aibă nici o problemă. Și atunci ar fi ok, pentru că eu mi-am asumat situația, însă nu vreau să lezez pe nimeni. Cred că te-am zăpăcit. 😀
Dar nu mai șterg. 🙂
LikeLiked by 1 person
Gresala se iarta, mai dai o sansa. Daca te simti ranit,atunci e mai greu.
LikeLiked by 1 person
Are toate șansele. E un om minunat. Serios. Însă da, nu mă simt deloc ok. 😦
LikeLike
Mereu v-a lipsi ceva… dar un lucru este important ❤
LikeLiked by 1 person
Exact. Esențial. 🙂
LikeLike
Daca pastrezi distanta, o vei pierde pt ca ea va sfarsi prin a nu mai intelege nimic si a fi ofensata la randul ei iar tu, probabil, vei ramane cu acest gust amar.
Daca vorbesti exista riscul de-a o pierde si-atunci, neintelegandu-te, inseamna ca nu este omul care credeai ca este asa ca mergi mai departe impacata.
In acelasi timp exista si varianta bucuriei de-a castiga un prieten care, in timp, te va intelege perfect pentru ca asa se cizeleaza prieteniile, incetisor, cu bune si cu rele. Nici nu sunt necesare explicatii amanuntite si detalii pe care nu vrei sa le oferi. Ea deja te iubea si aprecia asa cum esti tu, misterioasa. Era de-ajuns un ghiont in coaste si un ras zdravan impreuna si ar fi fost evitata toata agonia asta.
Ti-am mai spus ca nu ma cunosti dar am mereu senzatia ca scrii despre mine… Da, mi-ai spus ca multe femei se regasesc in scrierile tale. Scrii minunat! Inca te citesc doar ca m-am retras putin.
LikeLiked by 1 person
Sunt de acord cu tine. Știi cum? La milimetru. Aș fi răspuns identic. 🙂
Da, știu toate acestea. Și nu îmi plac situațiile neclare, nici tăcerile, nici amânările, nici scenarita…
No! Ce să zic? Timpul le rezolvă pe toate. Eu sunt optimistă. 🙂
Poate că uneori mai ardeleancă în reacții, că mi-e în genă. 😀
LikeLike
Eu am ales gresit. Dar in situatia mea data. Tu in schimb stii mai bine care e riscul minim, in situatia ta. In general as sugera sa iti asculti instinctul. Aici am ezitat eu si am reacționat impulsiv, sub imperiul dezamăgirii (ce intre noi fie vorba a fost disproporționată, nefiind fundamental decat o neînțelegere). Care putea fi remediata daca exista un dialog.
LikeLiked by 1 person
Dacă e un om adevărat și e să fie pentru tine lucrurile nu sunt pierdute. Trebuie să îți mai dea o șansă. Pentru că tu suferi.
Însă de multe ori noi judecăm prin prisma sensibilității fără să avem tabloul întreg.
LikeLiked by 1 person
A ramas undeva in urma povestea. Au trecut cativa ani de atunci. Cred ca amandoura ne-a ramas sufletul trunchiat. Dar am invatat sa traim asa cu el. Am ramas fiecare o amintire frumoasa pentru cealalta. Si asta inseamna ceva.
LikeLiked by 1 person
Atunci poate că e mai bine așa. Sigur, amintirea e neprețuită. Întotdeauna. Știi, uneori mai bine o amintire frumoasă, decât o relație forțată. 🙂
LikeLiked by 1 person
Si eu cred ca discutia eleganta e cea mai buna solutie. Uneori a lasa timpul sa treaca, inseamna a adanci ranile si a le transforma in pareri si atitudini nedorite. De aceea,oricat ar fi de incomoda, o comunicare deschisa, o expunere corecta a situatiei si emotiilor dezvoltate este mult mai sanatoasa. Poate ca o lectie are fiecare de invatat. Si cel care a gresit, mai mult sau mai putin fara sa vrea, dar si cel care se simte frustrat si nu poate trece peste…
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc pentru sfat și bine ai venit!
Da, așa este. Comunicarea e cheia care deschide multe uși. 🙂
LikeLiked by 1 person