E un articol egoist pe care-l scriu pentru mine.
Pentru cutia mea cu lucruri prețioase.
Pentru că vreau să-l păstrez.
Pentru că.
***
O bună parte din viață mi-a fost sete de cuvânt. Atât de sete…!
Mi se spunea că scriu frumos, stârneam reacții… aveam note bune la română… apoi în facultate… în viață…
Sigur că mă bucura efectul lor, dar o parte din mine dorea un răspuns pe măsură. Nu c-aș fi fost oropsită de iubire. Dimpotrivă.
Însă voiam mai mult.
Veneau aniversări, iubiri, evenimente frumoase, recompensate de fiecare dată cu vorbe dulci, din inimă. E drept, mă ungeau la suflet pe moment, dar nu-mi cutremurau neuronul.
Și-mi era foame și sete de ceva special. De CUVÂNT.
Nu de cuvintele-vorbe, bolborosite, rostogolite pașnic și sănătos prin sirop, vanilie și scorțișoară de toate zilele, ci de literă-cuvânt și gând.
De SĂRBĂTOARE.
Recunosc. Mă numesc S&S și sunt dependentă de cuvinte și de mere.
De mere acre și de cuvinte cu sâmbure.
La un moment dat ruga mi-a fost ascultată și au început să curgă. Tot mai intens. Mai tulburător. Foc și aer, apă și zbor… de-mi dădeau aripile pe dinafară de multe ori…
Apoi, am început blogul (septembrie 2014) și am întâlnit niște oameni, care m-au bulversat. Cum adică puteau trăi pe aceeași planetă cu mine, iar eu să aflu atât de târziu despre ei?
Dar mai bine mai târziu decât niciodată. 🙂
Cine n-o cunoaște pe Adriana e un om sărac. Eu o cunosc.
Poate e mult spus. Sau puțin spus.
Cum poți cunoaște un om doar virtual? Nu știu. Chiar nu am o explicație cum anumiți oameni se pot înșuruba atât de adânc în ființa ta, deși nu îi cunoști fizic.
Sau poate că îi cunoști mai bine, străbătându-le cuvântul. Inima. Sufletul. Caracterul.
Se produce, poate, același efect ca în cazul orbilor. Toate simțurile se concentrează și străbat până în miez de zicere.
De câte ori îmi scrie Adriana se aprinde lumină în sufletul meu. Aș înșira mărgăritarele ei și le-aș purta la gât mereu.
Pentru că ea așa este: un fel de alchimist ce produce mărgăritare. ❤
Frumoase versuri! O prietenie de apreciat..! 😊
LikeLiked by 2 people
Da, m-a topit. Mi-e tare dragă. 🙂
LikeLiked by 2 people
Se vede… din tot ce ai scris aici… 😊
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Ce bine e când se întâlnesc astfel de oameni! Cuvintele vibrează cu o intensitate înzecită, iar prietenia devine o temelie pentru frumosul în toate. 🙂
LikeLiked by 2 people
Așa este. Citeam undeva că nici un om nu e întâlnit întâmplător: e lecție, ori binecuvântare…. E mult adevăr aici. 🙂
LikeLiked by 2 people
Cine zice că nu poţi cunoaşte oameni virtual şi nu poţi simţi suflete online nu vă cunoaşte pe voi două. Şi nu ştie ce simt eu pentru amândouă.
LikeLiked by 2 people
Ești în același cerc mic, strâns. Dar tu știi asta. 🙂
LikeLiked by 1 person
O simt şi îți mulțumesc!
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLike
Dacă nu-s pe poteci, inseamnă că nu sunt deloc. Asa m-as traduce.., te imbratisez, potecuta..
LikeLiked by 1 person
Şi eu pe tine, draga mea!
LikeLike
Cuvintele nasc prietenii frumoase, indiferent de distanta dintre persoane 🙂
LikeLiked by 2 people
Sâmburele cuvintelor. Pentru că sunt cuvinte goale, care nu rodesc. Acelea nu nasc nimic. Sunt ca apa care trece, în timp ce pietrele rămân. 🙂
LikeLiked by 2 people
Ce cuvinte frumoase și adevărate 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc. Miez dulce…illusion. 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLiked by 1 person
Bag samă că-i “ca-ntre fete” aşa că mă înclin şi mă retrag. 🙂
LikeLiked by 2 people
E între suflete, între oameni. Dar… cum ți-e voia. 🙂
LikeLiked by 2 people
LikeLike
Se pare că este posibil să cunoști un om virtual, poate pe bloguri mai profund, mai lipsit de artificii și mai veridic decât pe alte site-uri de socializare.
LikeLiked by 2 people
Da. Cred că ai perfectă dreptate. 🙂
LikeLiked by 2 people
Dependenta de cuvinte este buna,mai cu seama când acestea sunt hranitoare si ofera viata,pace si fericire ! Cât despre “mere acre”,cred ca,la Adriana n-ai sa gasesti decât “mere de aur” dulci,savuroase,aromate,cu sâmburi pretiosi,ce pot fi pastrati pentru generatiile ce urmeaza sa cultive “pomi de viata”si “hrana sufleteasca” atât de necesara în lumea sufletelor,golite de valori autentice,alimentate cu imitatii,artificiale, otravitoare,ce produc moartea sufleteasca !
Un Weekend binecuvântat si fericit !
LikeLiked by 1 person
Merele acre sunt dragostea mea. Mică fiind mâncam la bunica niște mere pe care doar porcii le mâncau. Un fel de pădurețe… Merele mere, nu metafore.
Cât despre Adriana am spus: e alchimist de mărgăritare.
Week-end cu soare!:)
LikeLiked by 1 person
Iosif, cum spuneam, fără metafore, iubesc doar merele acre, iar pe celelalte mai deloc, dar n-as refuza niciodata o bucatica de prajitura cu mere făcuta cu dragoste de oricare din prietenii mei, dar mai ales de Em. Cat despre mine, nu știu, mă straduiesc de ani buni sa fiu doar ceea ce pot fi; fără artificii suplimentare ..cred ca in clipa in care am inceput sa ma iubesc mai mult și lumea cuvintelor mele a devenit mai luminoasa. Asta simt acum. Multumesc pentru aprecieri.
LikeLike
Gusturile,cu sau fara metafore,nu se discuta,draga Adriana ! Eu le prefer dulci-acrisoare si suculente ! 🙂
LikeLike
Superb! Cine se asemana se aduna. 🙂
LikeLiked by 2 people
Afinitățile și firile asemănătoare curg în aceeași direcție. Așa este. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunteți doua doamne tare dragi mie. Mai întâi ai fost tu, s&s, în viața mea. Și am sorbit fiecare cuvințel scris în aceasta carte virtuala.
Apoi am gasit-o pe Adriana………
Sunteți doua surse de inspirație. 😍😍😍😍
LikeLiked by 2 people
Și tu îmi ești dragă, cu toate culorile de cuib fericit pe care le desenezi aici și pe fb. 🙂
LikeLiked by 2 people
Din literă-cuvânt și gând nu poate iesi decat un amalgam interesant. Și uită-ne fațete ale unui caleidoscop virtual, cu tare multe de oferit. Carmen, tu ai o energie molipsitoare, te imbrățișez..
LikeLiked by 1 person
Ce frumos scrie Adriana….și ce frumos te-a(i) oglindit în sufletul ei!
Și s-ar putea chiar așa să fie, cum spui tu…virtual cunoscându-ne, să se ascută toate celelalte simțuri, și să ajungem a ne “citi” chiar mai bine decât în…real. Prin tresărirea inimii.
LikeLiked by 2 people
Scrie minunat. Da, am senzația de multe ori că mă regăsesc în anumite persoane, parcă îmi scriu gândurile, ori dau răspunsuri la întrebări pe care nici măcar nu știu că mi le pun. Și atunci nu e minunat să cunoști sufletul omului, fără să forțezi o realitate, care cine știe cum schimbă lucrurile?
LikeLiked by 1 person
Te îmbrățișez, Oana! Cu bucurie…
LikeLiked by 1 person
Tare mi-a placut emotia din spatele cuvintelor. Stiu sigur ca poti vibra cu oameni fara sa ii fi întâlnit vreodată, doar din interacțiunile virtuale. Citind-o, Adriana iti ajunge la suflet. Adevarat.
LikeLiked by 2 people
Da, oamenii… unii oameni în special, sunt daruri minunate de la viață. 🙂
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc, Monik, pentru azi și pentru fiecare popas făcut pe blogul meu..
LikeLiked by 1 person
Adriana, a fost efectiv un voiaj al trairilor la tine pe blog. Regret doar ca nu am avut timp de mai mult. Sigur voi poposi mai des de acum inainte. Ii multumesc lui Em ca mi-a amintit ca exiști si scrii cu har.
LikeLiked by 1 person
Buna Em.!
Ai vorbit asa de frumos despre TINE ,CUVANT si ADRIANA ,incat ,
nu-ti pot adresa decat SINCERE FFELICITARI 🙂 si promisiunea ca o s-o vizitez
pe Adriana ! 🙂
Toate cele bune ! 🙂
Aliosa.
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc, Alioșa!
O să îți placă tare mult. 🙂
Week-end frumos!
LikeLiked by 1 person
Alioșa, tu ai mai trecut pe blogul meu, cândva, când linkul blogului meu era altul, semn ca nici nu a fost nevoie, azi, de aprobarea primului comentariu.Cu adevarat..Em e o fiinta minunata, iar azi mă bucur ca i-am fost in gand. Multumesc..
LikeLike
În sfârșit..în fața unui calculator. Mioapă cum sunt, nu știu ce aș fi putut scrie de pe telefon, astfel încât să fie inteligibil. Doar că, acum, am cam rămas în fața textului tău, citind și recitind de parcă mi-aș fi dorit să-mi intre cuvintele tale adanc in mine și sa ramana acolo pentru totdeauna. Sigur vor ramane, mă alint nițel, așa cum mi-au rămas multe din textele tale simbol pe care le traduc cu intensități de care nu mă știam capabilă.
Virtualul păcălește de multe ori, dar cum azi scriam despre oameni-simbol pe care-i transformi in stea cand pleaca de langa tine voit, am uitat sa amintesc și de cei care stralucesc oricum și care reusesc, firesc, cum îmi place mie, să lege fire fantastice, de parcă, aici, împreună am reuși astfel să facem povestea povestilor continuata cu fiecare blog in parte. Mi-aduc aminte de provocarile Dianei – Illusion a noastra, care ne lasa o farîmă de text pe care noi o continuam voit. Asta imi dai tu mie și nu doar tu și, poate, azi, ai mai reusit ceva – sa pui apa vie la radacina scrisului meu pe care l-am cam abandonat, de cand mi-am mutat blogul.
Iar dacă azi ai ales să pui în cutia bucuriilor tale și cuvintele mele, eu nu pot decat sa fiu fericita, asa cum sunt fericita sa citesc cuvintele frumoase a celor care azi mi-au transmis și mie gând bun. Vă mulțumesc. Sunt onorata sa va cunosc pe fiecare-n parte. Em, draga mea, fata fluturilor albastri și a gândurilor mov, ador DOAR merele acre …și oamenii asemeni ție. Sa te bucuri de tot ce trăiești și să ne hrănesti totdeauna cu literă și cuvânt și gând. Te îmbrățișez, fericită…mulțumind…
LikeLiked by 2 people
Am scris, am șters, am scris, am șters… Îți spun doar atât: și eu. ❤
LikeLiked by 1 person
..perfect…
LikeLiked by 1 person
E mare lucru să găseşti asemenea oameni care să rezoneze perfect cu tine şi sufletul tău. Adriana lasă cuvinte calde, lumină, bucurie şi parfum de poveste pe oriunde ar trece. Mă bucur că am cunoscut asemenea oameni dragi ca voi şi asta doar mulţumită unei pagini virtuale. Parcă am nimerit într-o altă lume şi am pierdut atât de mult timp, inutil, înainte de asta. 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, sunt de acord cu tine. Și eu mă pierd în scriitura ta. Uimită de multe ori cât de plastice, muzicale și elastice sunt literele tale. Și știi? Am așa o satisfacție fantastică atunci când dau de un filon de scriitură pe câmpul acesta atât de aglomerat al blogosferei. Ce bine că sunteți! 🙂
LikeLiked by 1 person