Îmi încep ziua ca de obicei, cu o cană de apă călduță și zeama de la o jumătate de lămâie. Mă uit pe net să văd ce mai e nou prin virtual. Care, cine, ce și mai ales cum. Mă uit în e-mail. Am peste optzeci și mi-e lene să le deschid. Trec fugar. Nu am nimic de la el. Tace. Nici nu știu de ce mă aștept să-mi scrie, pentru că am tăcut cu încăpățânare mai mult de două luni, ori de câte ori a încercat să îmi vorbească. Și a încercat pe toate căile. Poate că a obosit. Și eu. Nici nu mai contează. Să creadă ce vrea… Să tacă! Să tacă???
Mi-e dor de clasica scrisoare. Adusă de poștaș. De tremurul literei, de ezitarea peniței, de gândul din spatele vorbei. Nu am nici o scrisoare de la el. Da, zeci de mii de mesaje, sute de e-mailuri. Dar nici o scrisoare. Dacă m-ar fi iubit s-ar fi gândit… dar nu… El tace. De ce tace? Și ce dacă eu tac? El e bărbat. Să nu tacă! Să nu tacă?
Ies la jogging. E dimineață, umed, două trei grade cu plus…
M-am dat cu o umbră de ruj. Poate mă voi întâlni cu el. Sigur va ieși. Mă vede de obicei când trec pe lângă casa lui și mă ajunge de fiecare dată. Ca din întâmplare. E mult mai sportiv decât mine și mă ajunge cu ușurință. Știe că am venit din vacanță. Am postat pe fb. O fi văzut? Nu-mi pasă. Să creadă ce vrea… Oricum nu îl mai interesează. Nici pe mine. Punct. Oare chiar să nu-l mai intereseze?
Dar dacă nu vine? Dacă l-am convins că nu-mi pasă? Dacă m-a crezut? Încerc să nu mă gândesc. Am ajuns deja pe strada lui. Aș putea ocoli, aș putea să-mi schimb traseul. Dar îmi urmez rutina cu încăpățânare, ca și cum mintea și picioarele ar fi într-un divorț perfect. Trec, uitându-mă cu coada ochiului. Nu văd nici o mișcare. Trag aer în piept. Nu-mi pasă! Nu vreau să mă gândesc la el. Și nu mă gândesc… câteva secunde. Ajung aproape de parc, dar nu aud zgomotul familiar al pașilor lui. Mai merg o vreme. Nimic. Chiar nu vine. Brusc îmi piere vlaga. Nu mai am chef să alerg. Chiar nu vine. Cum să nu vină?
De mâine îmi voi schimba ruta, de mâine voi evita strada lui. De mâine merg la sală… Intru în casă, dar înainte să fug la duș arunc o privire pe computer. Au mai venit mesaje, e-mailuri… Din partea lui nimic. Tăcere. Ce bine știe să tacă… De ce tace? Verific. Nu a intrat pe fb de două ore. Oare e ok?
Nu-mi pasă. Nu-mi pasă? Eu sunt hotărâtă. Sunt?
Dacă m-ar iubi mi-ar vorbi. Ce dacă eu nu vorbesc? Cum să tacă? Doar pentru că eu nu răspund? Doar pentru că eu tac? Chiar e și ăsta un motiv serios? Nu e logic să tacă. 😀
Veșnicul joc între “Dacă m-a crezut?” și “Nu-mi pasă.”, cu trecere printre semne de întrebare, unele retorice, căci răspunsurile sunt chiar în interiorul… Oare chiar sunt? Logica feminină descrisă de chiar femeia. Logică? “Nu e logic să tacă.”
Mi-a plăcut acest dialog interior. Dialog?
LikeLiked by 1 person
Super, Mugur! Este exact ceea ce am dorit să redau. Oare asta am dorit? 😀
LikeLiked by 1 person
Uneori și noi, bărbații, avem același gen de incertitudini-capcană, aceeași nehotărâre hotărâtă, poate altfel pusă în practică.
LikeLiked by 1 person
Posibil. Dar cred totuși că noi suntem campioane. 😀
LikeLike
Și încă absolute! 😀
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLike
Și bărbații obosesc până la urmă. Și tac… fără tic.
LikeLiked by 2 people
Dacă obosesc înainte de vreme, înseamnă că e tic-tac-ul nepotrivit. Și atunci e mai bine așa.
LikeLiked by 2 people
Acum nu știu dacă asta e o trăsătură a bărbaților, o răbufnire a unui orgoliu înfundat, dar mai cunosc bărbați care tac… tac și atunci când au sentimente…
și asta din vina voastră, a femeilor. :)))) ce fel sună!
De câte ori nu am auzit,” gata, de azi nu mai avem ce vorbi, nu mă mai cauți, nu mă mai suni!” – apoi o întâlnire întâmplătoare (după câteva luni și enșpe zile) și veșnicul reproș… ”nu ai mai dat un semn…” păi, la naiba, n-ai spus că… ”nu contează ce am spus, de azi nu mai avem ce vorbi!” și iar tăcere…
eu ca bărbat sunt dezorientat, mă tot gândesc: dacă mă alungi înseamnă că… nu mai vrei, nu mă mai vrei… sau de fapt vrei să fiu un Hercule ce trebuie să facă față încercărilor…???
Draga mea, eu sunt comfuz… ultimii ani, au trecut sub semnul întrebării cu nervi și… jurăminte că nu mai caut niciodată… dar am mai călcat și pe lângă…. jurământ și a ieșit prost (după câteva zile… (și sunt mai bine de 4 ani… de când trăiesc asta!)
LikeLiked by 3 people
Așa e. Se spune că femeia te ridică, femeia te coboară… știi continuarea. :))
Sunt situații și situații. Una e un joc nevinovat al cărui deznodământ e bucuria împăcării și alta un chin de-a viețui în doi. Dacă ți-e mai bine așa, înseamnă că nu era persoana potrivită. Uneori se întâmplă să iubești pe cineva total nepotrivit, care nu poate intra nicicum în ecuație cu tine. Nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu se potrivește și nu poate. Ceea ce verifică un adevăr: dragostea nu este de ajuns.
LikeLike
Băutură, băutură și manele… și femei de 7 stele 🙂
LikeLiked by 1 person
Exact. De 7 stele. :)))
LikeLiked by 1 person
Eu am noroc numai de femei mătitate :))))
LikeLiked by 1 person
E o vorbă: bărbatul care nu are noroc la femei, nu știe ce noroc are. :)))
LikeLiked by 2 people
Am noroc la pește… dar nici pe acolo nu merg :))))
LikeLiked by 1 person
Eeee! Ai tu noroc peste tot. Știu (un secret: sunt cititoare în rânduri shhht 😀 )
LikeLiked by 1 person
:))) nu cred!!!!! știi tu cine e…?
LikeLiked by 1 person
Ei și tu! Vrei să spun acum tot? Culoarea părului, înălțime, greutate… 😀
LikeLike
da:) să fie grăsuță, cu pistrui, creață, roșcată, cu ochelari 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu am zis că-s ghicitoare, nu pețitoare. 😀
LikeLiked by 1 person
păi ghicește-o pe cea care trebuie. ia să te văd. dă cu banul și spune tu cine mă iubește
LikeLiked by 1 person
Una frumoooooaaaaasă și deșteeeeaaaaptă și extrem de devreme acasă.
LikeLiked by 1 person
nuuuu, una care să muncească muuult, 2 schimburi să nu observe că întârzii…. să mă cicălească
LikeLiked by 1 person
Nop. Asta vrei tu, însă una e ce vrei, alta ce ți-e ursit. 😀
LikeLiked by 1 person
ursu și ursita 😀 sună bine… n-ai vreo canadiancă dornică de menestreli? ranger mă fac 😛
LikeLiked by 1 person
😀
LikeLiked by 1 person
hai hai…. acuș fac bagaju și ieri sunt acolo!
LikeLiked by 1 person
Când ajungi te așteaptă fetili pentru casting. 🙂
LikeLiked by 1 person
Să nu caute bărbați, că în rest mă descurc
LikeLiked by 1 person
Deal! 🙂
LikeLiked by 1 person
Buna Em !
Imi place ” FEMEIA hotarata ” ! 🙂
Chiar daca NU te-am vazut niciodata in viata mea 😦 sunt sigur ca esti NU numai ” o femeie hotarata ” 🙂
ci si o FEMEIE frumoasa, inteligenta, generoasa, talentata , curajoasa , demna de URMAT 🙂 de sexul frumos !!! 🙂 🙂 🙂
Vizita ta de ieri pe My Blog
https://amintiriamintiri.wordpress.com/
mi-a produs o mare bucurie 🙂 si indemnat MUZA sa-ti SPUN ce nu poate fi repetat AICI ! 🙂 Vei afla despre ce este vorba cand vei citi RASPUNSUL pe care ti l-am lasat ACOLO ! 🙂
Pana ce vei ajunge insa acolo, da-mi voie sa
Iti multumesc
din toata ❤ pentru CE postezi AICI , la tine dar si ce postezi la mine ! 🙂
Aliosa 🙂
LikeLiked by 1 person
Mă bucur că ți-a plăcut postarea și mă bucur și mai mult că ai apreciat vizita mea la tine. O zi cu soare și bucurie!
LikeLike
Tactic tac femeile – bărbaţii doar tac. 🙂
Apă cu lămîie? Sigur nu eşti tu. Poate e… Ella. 😉
LikeLike
Pot să o iau ca un compliment la adresa femeii în general? Asta cu tactica, eventual diplomația, aș adăuga. 😀
Apă cu lămâie? Ella? O fi și ea și majoritatea femeilor de genul feminin. 😀
LikeLiked by 1 person
Ştiu şi eu… Ar putea fi şi un compliment. 😛 😀
Unele femei de genul feminin mai pun şi-un deget-două de gin peste apa aia (tonică), aşa, “de control”. XD
LikeLiked by 1 person
Nu am priceput ce e cu gin/apă?
Am spus femei de genul feminin, pentru că unele nu sunt. Există femei de genul neutru și unele chiar masculine. Sigur că marea noastră majoritate suntem de genul feminin. Dar, no! Nu am vrut să fac discriminări. 😀
LikeLiked by 1 person
Fii bărbată, Zoe! 🙂
Cum naiba să bei apă chioară cu lămîie?! Pui gin în ea, să-i dea gust. 😀
LikeLiked by 1 person
Câhhhh! Cum să stric apa cu lămâie, punând gin??
Tu știi ce bună e?
LikeLiked by 1 person
Cum doreşti. Trimite-mi mie sticla cu gin, în cazul ăsta, oi găsi aici un strop de apă şi-o lămîie să-l botez. 😀
LikeLiked by 1 person
Ok. :)))
LikeLiked by 1 person
Fata , da’ nehotarata mai esti….
LikeLiked by 1 person
Ce? Tu ești mai hotărâtă? 😀
LikeLiked by 1 person
Ayyy, cât mi-a plăăăcut!
“voiam să pleci, voiam şi să rămâi…”
Ştii cum mă regăsesc? În totalitaaate.
LikeLiked by 1 person
Te cred. Noi, simple ca o carte deschisă. O carte de fizică cuantică scrisă în coreeană. 😀
LikeLiked by 1 person
Logica, bat-o vina! 😉
LikeLiked by 1 person
Păi nu? Păi da. 😀
LikeLiked by 1 person
Asta chiar a fost misto si sa stii ca ti le citesc pe toate. 😉
Comentez mai tirziu, de la serviciu.
LikeLike
Ce bine ai redat zbuciumiul interior, parcă eram și eu în tensiune lângă tine 😀
LikeLiked by 1 person
Cam așa suntem noi. Colorate rău 😀
LikeLiked by 1 person
Paseaza-l!
Daca vrei o femeie, incerci s-o cuceresti cu vrajeala, nu cu figuri de barbat fatal. Cel putin asta-i crezul meu. Dar cum nu sunt vreun fatal, n-am de unde sa stiu cum as fi procedat dac-as fi fost.
Probabil ca respectivul alergator s-a prins ca esti halita, ca esti, si prefera sa-i cazi ca musca-n lapte, decit sa alerge cu pliciul dupa tine, prin Toronto 😉
Pe de alta parte, mai sunt si barbati, poate tot din regnul “Fatal”, care nu inghit mofturile de Camin Cultural. “Nu vrei? Bun, alta, ca doar nu esti singura femeie buna de … prietena in Toronto”
Asa ca din locatia unde ma aflu, as zice ca pasatul e cea mai buna decizie in situatia de fata.
Si inca ceva. Cind te simti atrasa si halita, nu te repezi in refuzuri categorice. Da de-nteles ca nu ti-ar displace dar … Punctele de suspensie le poti completa singura, ca doar esti femeie … libera 😉
LikeLiked by 1 person
Păi nu e așa de simplu cum spui tu. Pentru că protagonista noastră e la fel de „hotărâtă”și atunci când el (fatalul 😀 ) e pe „da”. Când el o place, ea nu prea știe ce vrea. Se aprinde fitilul doar când el nu o bagă în seamă. (după principiul: vreau ce nu pot avea.) Este un detaliu care ți-a scăpat: „am tăcut cu încăpățânare mai mult de două luni, ori de câte ori el a vrut să-mi vorbească.” E foarte important.
Deci cad doi pioni:
1.ea halită? Hmmm. Și poate ea, așa halită fiind să îl ignore atât de mult?
2. pentru un „fatal” două luni e o veșnicie populată de o grămadă de feminine. De ce ar pierde atât de mult timp, când vorba ta, nu e singura femeie bună de… prietenă. 😀
Nooo! Logica feminină confundă un pic stânga cu dreapta. Psihologia feminină funcționează diferit, iar o relație resuscitată e mult mai valoroasă, dacă femeia reușește performanța de a o trezi.
Bine, că după ce o trezește, iar se plictisește, iar nu știe ce vrea, iar e da când e ba și e nu știu când e da…
Femeia e… hotărâtă. Așa cum ziceam. 😀
LikeLike
Nu stiu cit e de hotarita, ca din ce spune, e cu curu-n doua luntre. In privinta tipului, daca-i fatal, poate interveni si-o chestie de orgoliu, intrucit nu admite refuzuri. Dar ea e sigur bagata ca prea nu-si poate lua gindul de la fatal.
Dar daca-i fatal doar in ochii ei, in timp ce realitatea-l descrie ca pe un oarecare, atunci ar trebui sa o sufle-n cur pina-si atinge scopul, whatever that scope may be. 😉
LikeLiked by 1 person
Cum să fie în două luntri? Dimpotrivă. Pare a fi cam paralelă cu… luntrea. Ea doar… nu știe ce vrea. Sau știe? 😀
Nu se poate hotărî. E atât de sigură că el va acționa în ciuda tăcerii ei (perfect justificată ar zice un bărbat), încât se supără pe absența lui, deși ea îl alungase cu drag și spor „mai mult de două luni”.
Hotărâtă? Da, pe moment. La 11 și 15. Apoi?………………..
LikeLike
Prea complicat pentru mine, la nivelul meu.
Da’ eu cred că toată pelteaua asta cu psihologia masculină vs. psihologia feminină sunt doar pretexte ca să lungeşti boala sau să te bucuri de suspense-ul ăla care te face să simţi familiarul (şi pentru unii, atât de plăcutul) gol în stomac, însoţit de un flux semnificativ de adrenalină.
În fond, se şi spune că la vânătoare, cele mai plăcute sunt luatul urmei şi hăituiala; momentul crimei propriu-zise e banal, primitiv, previzibil şi frustrant de efemer.
My 2 cents, as usual.
LikeLiked by 1 person
Complicat dară, că ești bărbat. Ghici cine a inventat spusa asta cu vânătoarea bla-bla-bla? Ai ghicit. Un bărbat.
E sigur interesantă faza de „vânătoare,” dacă tot ai folosit termenul, însă nici „crima” nu-i de 2 cents. 🙂
By the way, ești pasionat sau lucrezi în domeniul culinar? Nu de alta, dar peltea, sirop?!?! 😀
LikeLiked by 1 person
De unde ştii că un bărbat a spus-o? E documentat pe undeva? Nu de alta, dar mi-ar plăcea o garanţie a afirmaţiei respective… 😈
Acuma, n-o fi crima de 2 cents – nu e, ai dreptate – dar valoarea ei intrinsecă e direct proporţională cu durata hăituielii, zic eu.
Dansul erotic e un fenomen comun vertebratelor, indiferent de poziţia speciei în lanţul trofic; diferenţa e dată de particularităţile speciilor dar la Homo sapiens intervine, ce să vezi,.ceea ce numim noi “raţiune”, adică ceea ce numesc eu “metoda perfectă de a ne complica, uneori, existenţa, până dincolo de limitele suportabilului”… cu nuanţele şi interpretările metaforice implicite.
Nope… lucrez ca şofer de tir.
Da’ îmi place dulceaţa de vişine. 😀
LikeLiked by 1 person
Cine-mi spune? Intuiția mea feminină 😀
https://savatoronto.com/2016/03/12/seminte-de-pastai/
LikeLiked by 1 person
Of, ce ți-e și cu „logica feminină”… Trebuie să recunoaștem, noi, bărbații, că nu mereu o înțelegem. Sau nu ne străduim de-ajuns!?
Mi-a plăcut foarte mult cum ai scris. Numai bine și o zi frumoasă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Alex! E frumoasă diversitatea. Ar fi tare plictisitoare planeta albastră dacă am fi la fel.
Seară frumoasă! 🙂
LikeLike
Ok, asta este!
Nu vine ,să fie sănătos!
Vine altu’ 😂😀
Em e prea frumoasa să aștepte. 😊
❤
LikeLiked by 1 person
Oh, trebuie să te dezamăgesc. Îmi place să scriu la persoana întâi, dar nu sunt eu protagonista. :))) Scriu mult la persoana întâi, pentru că îmi place tehnica. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu mă poți dezamăgi, am înțeles. Este o “tehnica ” pe care o folosesc și eu uneori.
Ex: Necunoscut în noapte 😀😊
LikeLiked by 1 person
Ce bine că mi-ai dat trimitere. Abia aștept să citesc. 🙂
LikeLiked by 1 person
Cam subţire…
Te foloseşti de un concept cam îndoielnic pentru a argumenta un fapt ce nu a fost dovedit. Intuiţia feminină de care vorbeşti nu cred că există, la fel cum nu cred că există nici intuiţia masculină. Procesul intuitiv, aşa cum îl văd eu, diferă de la individ la individ şi nu e diferenţiat de sexul acestuia.
În definitiv, ce altceva e intuiţia decât procesul în care mentalul individual, configurat pe o matrice specifică – şi unică, la fel ca amprentele, dacă vrei – conferă valori unor variabile, valori bazate pe suma experienţelor personale (educaţie, mediu) precum şi pe suma celor transmise de către alţi indivizi… iar variabilele alea sunt crâncen de… variabile, so to speak aşa că intuiţia nu se bazează, de fapt, pe nimic concret şi/sau stabil.
A argumenta că un bărbat a spus că “vânătoarea bla-bla” te trimite uşor pe panta preconcepţiilor şi a asocierilor automate: vânătoare-mascul, de exemplu, dar nu există nici o dovadă că un bărbat a spus-o. Până şi asocierea e discutabilă: Artemis, Diana… ambele au fost femei – şi ce femei! 😀 – şi erau zeiţele vânătorii.
…şi da, am citit textul la care faci referire în link şi cred că nu face altceva decât să accentueze caracterul pur individual al acestui concept pe care îl numim “intuiţie”.
🙂
LikeLiked by 1 person
Eu: posesoare de intuiție feminină, pot să-ți spun că am antene dezvoltate. Uneori simt anumite lucruri/oameni fără să folosesc raționamente/calcule/sau alți factori menționați de tine. Se întâmplă de multe ori în ciuda lor, pentru că, cumva în ordinea matematică a vieții intervine… neprevăzutul. Chestie verificată. Nu am o argumentație solidă, nici o teorie în spate care să susțină cele spuse de mine. E drept.
Iar cele două superbe exemplare feminine de care aminteai ar putea fi chiar excepția de la regulă. 😀
LikeLiked by 1 person
Chapeau.
🙂
LikeLiked by 2 people
Ironie! 😀
LikeLiked by 1 person
😂
LikeLiked by 1 person