Uneori mă trezesc pe partea dreaptă
și atunci toți oamenii îmi plac.
le zâmbesc obligându-i zâmbet-oglindă.
Excepțiilor de la regulă le scot limba
și râd de trei ori mai mult, numai ca să-mi dea cu rest.
Uneori mă trezesc pe partea stângă
și atunci caut ploaie, să mă ascund eu cu mine.
Sap furtuni și mă ghemuiesc într-un colț de casă,
înghițită de vorbe și culoare, alergând pe ritm de stropi.
Nu știu dacă zâmbesc, ori plâng atunci,
pentru că mă înghit concomitent literele și nuanțele.
Și uit că exist pe pământ.
Uneori mă trezesc pe partea albastră
și atunci mă apuc să scormonesc norii.
E periculos ce fac, pentru că am rău de înălțime.
Mi-aduc aminte când sunt foarte sus.
Cad. Și-mi promit că eu niciodată nu mai.
Dar am carnea bună și memoria proastă. Mă vindec și uit.
E foarte dificil să trăiesc cu mine însămi,
dar n-am altă alegere, oricât de antipatică mi-aș fi uneori.
MmmDa! Cam asa mi te imaginam, dar mai putin colorata. In fine, te vad pe partea stinga, asa ca s-ar parea ca n-ai de cautat prea mult ploaia 😉
Diseara la petrecere 😉 pup
LikeLiked by 2 people
Sunt colorată. Cum nu?
Vezi că am avut dreptate cu partea stângă azi? 😀
Have fun!
LikeLike
Ce frumoss autoportretul tău din profil 😀 Depinde cum ne trezim cu fața spre soare sau cu…fața la cearșaf 🙂
LikeLiked by 2 people
Deci tu ai și alte variante. 😀
LikeLiked by 1 person
:))))
LikeLiked by 1 person
Daca privesti astazi spre lume si-ncerci sa-i întelegi menirea,
Observi în ce desartaciune,se zbate astazi omenirea.
Din zorii zilei pâna-n noapte,suntem cu totii angrenati,
De scopul supravietuirii si chiar visam sa fim bogati !
Iar în aceasta inertie,orbiti de-al lumii ideal,
Nu observam Lumina lumii,si nu vedem maretul har.
Timpul se scurge,anii zboara,îngrijorarile-s mai mari,
Si anii tineretii tale,de bucurii sunt tot mai rari !
Nu auzim si nu vedem Lumina,ce traverseaza piramida.
Suntem orbiti de aparente,de o perceptie învechita,
Involuata de milenii,de la stramosi ereditar primita,
Perceptie care ne tine-n moarte,ca frunza toamnei ruginita !
Exista în fiinta noastra,de când venim pe-acest pamânt
O lupta ne-ntrerupta,dureroasa,ce uneori te lasa frânt.
Noi nu ne întelegem existenta,caci viata e un paradox,
Enigma ei,e dezlegata,doar de un OM…ISUS HRISTOS !
LikeLiked by 3 people
Ai scris frumos, dar eu cred în oameni și lumina din ei, și cred că prin ei, de fapt ne găsim bucuria și împlinirea fiecărei zile.
LikeLike
Si eu cred în oameni si îi iubesc din suflet,neconditionat,
Sunt constient ca fiecare suflet, poarta în taina o comoara.
Dar nu ma-ncred în omul vechi,firesc si mort,nemetamorfozat,
Aceasta-ncredere e un blestem si este scris,ca ea… omoara !
LikeLiked by 1 person
Da, bine spus, fiecare om poartă în taină o comoară. Frumos mânuiești cuvântul, Iosif!
LikeLike
Sigur, cel mai greu e să “trăiesc cu mine însămi ” , că sunt zile în care nu suport nici măcar să mă aud.
Da nu-i bai, îmi imaginez că sunt “altcineva ” 😀
Despre… se numește imaginație bogata în poveste 😊
LikeLiked by 1 person
Daaa! Așa este Maria! Ce bine mă înțelegi. 🙂
LikeLiked by 1 person
😊
LikeLiked by 1 person
De cele mai multe ori ma trezesc pe dreapta si rad ca un copil catre soare.
Cand se intampla sa gresesc partea ma apuc cu mainile de ambii umeri ca intr-o imbratisare dar pret de o secunda numai cat sa simt ca cineva ma iubeste totusi si-asa posaca si nesuferita. Ma scutur bine si imi spun: ai vrea sa fii prietena cu un om care e asa ca tine? Si imi revin. Pai sigur! Si rad! Sunt minunata!
Minunata esti si tu indiferent de stare!
LikeLiked by 1 person
Ce frumos te trezești!
La mine e mai colorat, cu sinusoidale. 😀 Predomină partea dreaptă, e adevărat, dar uneori patul are două părți stângi, sau două albastre și nu am opțiune. 😀
LikeLike
Stai in pat! Simplu!
LikeLiked by 1 person
😀 Asta-i bună! Cum să stau în pat?
Îmi plac diminețile colorate, așa cum vin cu anotimpuri. Dacă ar fi doar soare mi s-ar face dor de ploaie. E bine așa. 🙂
Pentru că așa sunt eu.
LikeLike
E bine că alternezi părțile, că ai nevoie și de zâmbete, și de ploi, și de o tranziție între ele. Poate ți se pare greu uneori, dar, per ansamblu, te ajută ”carnea bună și memoria proastă”. 🙂
LikeLiked by 2 people
Cred că ai dreptate. E bine să nu te gândești la răni, așa că memoria trebuie să fie o ușă deschisă spre nou. :)))
LikeLiked by 1 person
Minunată poezie-autoportret! Mi-a mers la suflet. M-am amuzat tare când am citit cum ai scris despre „carnea bună și memoria proastă”. Cam la fel și la alții, să știi! Cât despre conviețuirea cu noi înșine… ceea ce ai spus este tare adevărat. Dar… alternăm părțile la trezire, iar spectacolul fiecărei zile este mereu altul!
O duminică frumoas îți doresc cu drag! 🙂
LikeLiked by 1 person
Sigur că suntem colorați, influențați fiind de mulți factori. Am desenat un portret pe care l-am vrut cât de cât realistic. 🙂
O duminică cu aer de primăvară! 🙂
LikeLike
Buna Em .!
Ma bucur ca te-am cunoscut virtual 🙂
chiar daca ai spus ( si nu te cert ) 🙂 ca nu-ti place POLITICA 😦
De ce ma bucur ? 🙂
Ca esti spirituala, imaginativa, glumeata,surprinzatoare, fermecatoare , inspirata si………………..,
faci OMUL sa plece din casuta- ti virtuala 🙂
incarcat DOAR cu energie pozitiva in organism ! 🙂
Multumesc frumos pentru toate astea ! 🙂
In alta ordine de idei, iti multumesc si pentru surprinzatorul ( vs.politica ) comentariul postat pe
http://aliosapopovici.wordpress.com/2017/02/25/
Cat priveste ” Autoportret stramb ” 🙂
EU il vad perfect DREPT si deosebit de frumos ! 🙂
Felicitari 🙂 si ……….,
o Duminica Binecuvantata , Em.! 🙂
Aliosa 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase, Alioșa! Să ai o dumincă minunată! 🙂
LikeLike
Uneori mă trezesc împărţit
între mîine şi ieri
şi nu rămîne nimic
din mine
ca să-i dau tribut
lui azi.
Ce dreaptă mi-e stînga!
Ce stîngă mi-e dreapta!
Durerea vine
de sus în jos,
întotdeauna,
şi se opreşte
în unghia degetului mic
de la piciorul cu care încerc
să păşesc.
Întotdeauna acela.
De jos în sus
doar urlet mut.
E dimineaţă.
Iar.
LikeLiked by 1 person
Ce minunat și trist curge poezia ta.
Mi-ai făcut ziua. 🙂
LikeLiked by 1 person
LikeLiked by 1 person