Valentine’s day – o felie de Double-chocolate cake bine însiropat.
Toronto, frig cu clopoței, iar în casă miere cu scorțișoară. Dormitorul alb-mov-însorit se prelinge în jurul meu, ca un tablou impresionist, împletit în aceeași poezie: tu și eu, eu și tu, tu și eu.
Deschid ochii. Te văd. Zâmbești și mă privești. Mi-ai pus deja cafeaua pe noptieră. Hmmmm. E 8: 27. E cam dimineață! Nu crezi?
Îmi dezlipesc cu greu pleoapele și mă bucur că e week-end, că e ziua îndrăgostiților (nu că ar conta prea tare la ora asta) și avem timp de lenevit împreună.
Mă iei în brațe și-mi spui: „Sunt fericit că ești a mea”. Mă uit la tine printre gene adormite, încă mirată. Oare cum am reușit să te păcălesc să mă iubești toți anii aceștia?
Nu am nimic special. Nici mare, nici mică, nici grasă, nici slabă. Șatenă, ochi căprui. Hlizită și nebună, gafistă la superlativ uneori. Mofturoasă cât cuprinde. Adică, la fel ca trei sferturi (cel puțin) din locuitoarele planetei. Puteai alege pe oricare alta din turma de catralioane de femei, care arată mai mult, sau mai puțin ca mine. Sunt un om obișnuit. Doar ochii tăi mă încondeiază drept frumoasă, specială. Mă uit în ei pe principiul: oglindă oglinjoară… iar ei îmi răspund de fiecare dată: ești cea mai frumoasă din țară.
În brațele tale mi-e bine. Mi-e cel mai bine.

Știi? Pasărea aceea speriată din sufletul meu, care-și zbate necontenit aripile, se liniștește și toarce ca o pisicuță în căldura ta.

Duminică dimineața. Ora 8: 27 și bine. Pentru că Ne suntem.
Valentine’s day, ori Dragobete? Nu știu. Nu contează. E doar… Noi. Atât.
Perfect suficienți unul altuia. O fi bine? O fi rău? N-avem timp de întrebări.
Noi râdem. Împreună. În multe feluri. Cu ochii, cu mâinile, cu trupurile.
Cu sărutări, sau cu vorbe. Cu o inflexiune vibrantă, ori o atingere abia șoptită.
Cu puterea miracolului de-a fi lângă.
Ființele noastre se bucură deodată în acest Acum. E o concomitență a râsului împreună în realitatea sărbătorii din dormitorul nostru, din casa noastră, de pe strada noastră.
Nu am pus inimioare roșii prin casă și nu am gătit nimic special. E duminică dimineața în dormitorul alb-mov-însorit, care se prelinge în jurul nostru, ca un tablou impresionist, împletit în aceeași poezie: tu și eu, eu și tu, tu și eu, în jurul secretului că doar Noi avem majusculă în sărbătoarea valentinilor și dragobeților.