Am călimara plină-ochi. Gând și răspuns la întrebări necunoscute. Mie.
Fluturi și molii, amintiri și țeluri neștiute.
Amestecate vâscos-așteptânde. Lăsate în sertar pe mâine.
Stropi dulci-sărați sărind… pătând. Buline născocind.
Îmi plac bulinele. Sunt feminine, dulci și grăitoare. Rotindu-și ciclic rotunjimile, reinventând infinitul, începutul dar și sfârșitul.
Viața și moartea…
Mi-e poftă ca de mere, să scriu. Penița se descarcă satisfăcută pe hârtia nevinovată, pură, inocent desfărșurată. Dorința mea să fiu: negru pe alb.
Nonculori împletite de mintea mea vesel-colorată. Amestecată-n furtuni de soare și fluturi nebuni.
Amenințați cu pedepse forțate, cu insectare serioase și inginerește clasate, cu nume latinești, greoaie și cifre pe care le arunc nepăsătoare peste gard. Coji de semințe ale adevărurilor mele personale, ard.
Fac parte din zodia broaștei țestoase, născută sub semnul lui ȘI CE DACĂ?
Ating penița și curge. Pare-se din călimară sare direct peste gard și-o ia pe câmpii, printre căprioare și veverițe. Și iar ard în așteptare.
Ori căutare. Ori… nerăbdare.
Muza e așezată pe-o bancă-n parc, iar visul l-am uitat pe-un colț de trotuar…
Sunt atât de sweet și atât de salty, dar iubirea mea e gustul acru, ori amarul cafelei negre. Iar călimara mea e plină-ochi.
Pericol să inunde, să mă scufunde…
Să strig ajutor?
Poteci de dor said:
Se poate striga şi negru pe alb, nu?
LikeLiked by 2 people
sweet & salty said:
Cred că cerneala fiind neagră și foaia albă se traduce în negru pe alb. Dar strigătuul, ori hohotul de râs, ori povestea tind să se curcubiteeze (ooops, de la curcubeu mi se trage). 🙂
LikeLiked by 1 person
iosif, said:
Se simte-n gândurile exprimate în cuvinte,
Un strigat surd acumulat în suflet peste timp.
E strigatul ‘copilului’,pierdut de-al sau Parinte,
Ce simte spaima abandonului si-al iernii frig !
Nu-i necesar sa strigi dupa ajutor cu disperare,
Nici sa te-ngrijorezi de-a ta singuratate mare.
Hristos mai bate azi la usi,si-asteapta cu rabdare,
Sa intre-n “odaita”ta,sa-ti dea pe veci …Eliberare !
LikeLike
sweet & salty said:
Nu ai înțeles de data asta mesajul meu. 😀
Poate e gândul meu prea în-bulinat. 😀
LikeLike
iosif, said:
Posibil . 🙂
LikeLike
A thorn in your side said:
Ai îmbulinat călimara! XD
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Dap. Am. :))))
LikeLiked by 1 person
iosif, said:
“Errare humanum est…” 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
🙂 Suntem subiectivi și supuși interpretării. Trecem totul prin prisma gândirii și sufletului nostru. 🙂
LikeLike
iosif, said:
Pai da,eu sunt …extraterestru ! 🙂 🙂
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Fiecare om e diferit. 🙂
Ești extraterestru? 😀
LikeLike
iosif, said:
De fapt,eu suntem NOI,deoarece 1+1=2 gemeni batausi,(binele si raul) care se lupta în interiorul meu pentru suprematia absoluta.Pâna acum,balanta este înclinata spre ‘bine’,chiar daca ‘raul’ sta pe picioare …bine ! 🙂
LikeLike
Mugur said:
Pe bancă-n parc ți-ai scris poemul dorului de scris, iar visul nu este uitat, ci doar contemplat în așezarea sa firească, pe acel colț de trotuar, în calea vieții. Să fie primăvara cea care te îndeamnă la scris? Ca doar de acolo ai furat bulinele, de pe veșmântul gargărițelor ieșite la soare, să-și încălzească aripile.
În alb și negru ai voit să scrii, dar tare colorate ți-au ieșit cuvintele, la fel ca si florile de primăvară ce abia așteaptă să înflorească.
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Veșmântul gărgărițelor ieșite la soare… minunat… Îmi plac bulinele, nu știu de ce. Poate le-am furat de la gărgărițe. 😀
Așa de frumos ai scris că mi-e greu să răspund la fel. Îți pun un mare mulțumesc și să îți fie primăvară!
LikeLiked by 1 person
racoltapetru6 said:
Ăsta-i sindromul premergător asteniei de primăvară. 😉
LikeLiked by 1 person
sweet & salty said:
Să ne bucurăm de primăvară. Ne-a fost dor de ea. Că vine la pachet cu astenia… Cine e perfect? 😀
LikeLiked by 1 person