E pojghiță subțire,
dar te iubesc de mor,
pășesc în poante astăzi
în viață și-n amor…
Iar am gafat, iubite,
acum ești supărat.
Aș vrea să fug de tine,
să vin când m-ai iertat.
Îmi place așa de mult ideea lui Papa cu ale lui invitații la poezie în rubrica lui celebră Privește-mă-n versuri, că vă invit la același joc. (Papa, sper că nu te superi.)
Ce versuri vă inspiră fotografia de mai sus? 🙂
Sweet & Salty 
“Aș vrea să fug de tine,
să vin când m-ai iertat” dar ” E pojghita subtire de gheata” 🙂 Balerina.
LikeLiked by 2 people
E un joc în versuri. Eu propun o fotografie și scriu niște versuri, iar cei care răspund scriu două trei versuri pornind de la imagine. Nu am explicat cum e. :)))
LikeLike
Si au permis sa se joace si ei cu versurile tale .
LikeLiked by 1 person
Sigur. Asta e ideea. Un dialog versificat pornind de la imaginea propusă. Te invit și pe tine! 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu m-am jucat! 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Nu ma supar, nici de-as vrea,
Dar cum inimi calci in poante,
Calca-ti pe inima-odata,
Nu-i lasa spatii vacante. 😉
LikeLiked by 3 people
E în gheață desenată
inima. S-o țin rotundă
nu-i vacantă, dimpotrivă
ea ar vrea să stea o rundă. 😀
Cred că nimeni nu a priceput ce vreau, iar cei care îți știu rubrica au călcat în poante și nu au zis nimic, ca să nu te supere. 😀
LikeLiked by 1 person
De calci în poante pe ghețuș,
Ți-oi pierde inima-n zăpadă.
Îți cheamă deci un spiriduș
Să ți-o păstreze mereu caldă.
Iar cine nu a priceput
A jocului chemare,
O va lua de la-nceput
Cu versuri pe cărare.
LikeLiked by 2 people
Viața-i rău alunecoasă
Balet e musai să înveți
când situația e… groasă
pășești pe vârfuri
și-ai scăpat. 😀
LikeLiked by 1 person
De-ar fi alunecoas-a noastră viață,
Ar trebui să-nvăț a patina,
Iar baletul, ar fi atunci pe gheață,
Și am zbura, la joc, cu inima.
LikeLiked by 1 person
Nu e un dans întreaga viață?
N-alunecâm visând mereu?
N-avem speranțe dis de dimineață?
Nu credem că răzbim, deși e greu?
LikeLiked by 2 people
Îmi dai îndemn la vers și glăsuire
Și mă inciți tăcerea să o las,
Tot aruncând cu ace-a ta rostire
Fără să-mi lași făgaș de “bun rămas”.
Că-i viața dans și-n poante vrei s-o treci,
Sau poate-n poante vrei să îți petreci
Un călduț ceas de azi după-amiază,
Dar Mugur nu stă-n noapte și veghează.
Deci te-oi lăsa, cu gând la versul tău
Voi adormi, cercând răspuns să-ți dau
În vis, căci nu vreau ca să iau
Din timpul somnului, deși ți-l dau cadou.
LikeLiked by 1 person
Să dormi ușor, ca mugurii din floare
(nume frumos știi a purta)
La tine luna e stăpână, nu e soare…
Și mâine iar în vers vei cuvânta.
(trebuie să-ți spun că mă uitam la jocurile voastre de cuvinte, la tine pe blog și nu puteam lipi două cu două, iar prima dată când am scris ritmat, a fost ca răspuns la o poezie a ta. 🙂 )
LikeLike
Știi că m-ai făcut curios?
Care, unde și când a fost acea primă versificare rimată/ritmată a ta? Și care erau acele jocuri de cuvinte de pe blogul meu?
Eu totdeauna mi-am spus că blogul meu, spre deosebire de al tău spre exemplu, dar nu numai, este fad, lipsit de consistență. Încă nu mi-am schimbat această părere.
LikeLike
Nu mai țin minte exact care a fost postarea. Că am scris mult și unul și altul și eram pe la început (blogul meu are doi ani și jumătate). Însă voi toți vă jucați și mă simțeam complexată că nu puteam răspunde la fel. La o postare de-a mea ai scris ceva foarte frumos și am simțit eu că trebuie să răspund tot cu versuri și am îndrăznit. Eu eram doar cu proza la ora respectivă… O să caut mai exact și spun când găsesc. Cred că majoritatea dintre noi avem sentimentul acesta. Eu am emoții de fieacare dată când postez ceva și îmi vine să șterg. 🙂 La fel sunt și cu articolele pe care le public, am o teamă și o timiditate… că până la urmă ce se poate întâmpla chiar dacă public ceva total șchiop, orb și surd? 😀
LikeLike
Cred că majoritatea dintre noi avem emoții atunci când publicăm un text. Și eu am avut niște emoții teribile atunci când am versificat prima oară pe blog (cred că se întâmpla pe “ciufulici”), apoi au venit o serie de comentarii versificate, la care interlocutori mi-au fost LaFee și Bursucel, dacă îmi amintesc bine. Abia mai târziu mi-a pierit tracul, astfel încât azi comentez frecvent rimat, chiar dacă place sau nu interlocutorilor.
Să știi că acest “joc” al tău cu versificări este foarte nostim, dar si stimulativ, mai ales că prezinți o temă de poetizare. Este și pentru tine util, căci te ajută să scapi de emoția scrisului rimat/ritmat.
Și chiar conteaz ă dacă este șchiop, orb si surd? Nu vei avea like, nu vei avea comentarii. Chiar contează? Următorul va fi mai altfel, vei avea vreo două like-uri, la următorul vor fi vreo patru și așa mai departe. Doar încercând vom evolua, iar fără semnale asupra reușitei, nu vei putea afla dacă faci bine sau nu ceea ce faci.
Oricum, de emoții nu cred să scăpăm niciodată.
LikeLiked by 1 person
Păi e mult mai greu ritmat, așa că nu văd cine ar putea fi nemulțumit?
Mă bucur mult că îți place. Nici eu nu cred că scăpăm de emoții, pentru că ține și de natura noastră interioară. Îmi lipsește Bursurcel, eu am prins-o extrem de puțin. Știu că mi-e oarecum vecină. Somn ușor! 🙂
LikeLike
Dacă nu-mi plăcea, nu marșam la el.
Mulțumesc!
Seară frumoasă si ție!
LikeLiked by 1 person
Da-i ragaz, de zici ca-ti place,
Dar de o vrei temperata,
Si-i refuzi ce isi doreste,
Risti s-o vezi pietrificata 😉
*
Au priceput ei, sunt sigur
Si nu io i-am speriat,
Dar decit sa-si bata capul,
Baga-un “like” si au scapat. 😆
LikeLiked by 1 person
E pictată pe zăpadă
locul ei e la-nghețat. :)))
Nu e doar o teorie:
Căldura e de speriat…
Că te-neci și pierzi conturul
dacă gheața se topește.
inima devine cercuri
de puțin se răcorește…
*
Nu-mi plac like-urile goale
când e joacă-n rimă dulce.
cred că lumea nu citește
doar bifează și se duce.
LikeLiked by 1 person
O inima schitata în zapada cu o poanta,
Pe un strat de pojghita lucios de gheata,
Are nevoie de lumina si temperatura elevata
Sa poa(n)ta fi resuscitata,readusa la viata !
LikeLiked by 1 person
De soarele obraznic se topește,
se-afundă-n ape și își pierde forma.
Mai bine frigul să îi fie prieten
Și-n ghețuri ceasul se-oprește.
LikeLike
Când faci balet pe gheata si zapada,
Schitând simboluri de iubiri desarte,
Poti simplu si usor sa devii ‘prada’,
‘Vampirilor’ ce stau ascunsi în noapte.
LikeLiked by 1 person
Viața e un dans pe gheață,
chiar de pretindem că o stăpânim.
iubirea nu-i deșartă, e căldura
venită-n dar, dac-o primim…
Nimic ce-i om, ori suflet nu-i de șagă
sau de disprețuit, ori de-aruncat
căci omu-n sine e-o comoară
trăiește, râde, plânge… nu-i păcat
să nu-l iubim (așa defect cum e)?
LikeLike
Nu cred ca-i buna inima’nghetata
Când gerul e napraznic si afara-i frig.
Prefer o inima topita,chiar evaporata,
Cu dragoste dorinta sa mi-o sting !
LikeLiked by 1 person
E ardere, văpaie și iubire
În pieptul omului, de când răsare pe pământ.
E suflet, dor și dăruire
E vis, speranță… dizolvate-n cânt.
Căci omul cântă, fiecare clipă
chiar dacă muzica lipsește din decor
El cântă viața, anii, clipa și durerea
pe note trece viața, chiar fără… sonor. 🙂
LikeLike
Se pare ca dansam în doi pe poante
Sincronizati de al iubirii gând.
Daca rezisti,putem continua pâna la noapte,
Dar nu insist,ca sunt timid si …blând.
În plus,nu ma împac cu gerul,
Cu inimile reci si înghetate.
Prefer caldura blânda,cerul
Si apa, în care sa înot în LIBERTATE !
LikeLiked by 1 person
Dogoarea inimii revarsă
ca soarele, iubire și căldură.
Dar fără frig nu am cunoaște sensul.
Totul ar fi la fel… un fel de umplutură.
LikeLike
Eu am dat un like în fugă
căci mi-erau poantele grele
şi-am lăsat un semn la umbră
să mă-ntorc când scap de ele
Sper să-mi ierţi acuma gestul
că n-am lăsat nicio rimă
mă voi revanşa cu restul
ca să-mi spăl urma de vină.
LikeLiked by 2 people
Care vină Potecuță?
Tu de fapt ești înflorită,
colorată și … dorită. 🙂
Ai o vină, da, e drept:
dacă blogu-mi azi există
e și vina ta să știi.
Prietenă mi-ai fost alături
te-am citit și admirat
te-am simțit în gând și vorbe
foarte aproape de urmat.
îmi ești dragă. Nu pot spune…
Mi-ești oglindă… de speriat
cum mă văd în potecuțe
parcă-s eu în alt format. 😀
LikeLiked by 1 person
Vină c-am citit postarea
în grabă, din telefon
şi am fugit apoi pe vârfuri
s-ajung la job, pe “peron”
N-am lăsat un cuvinţel
că smartfonu-i cam tâmpit
şi oricât mă rog de el
eu scriu şi el dă delete.
Aşa c-am lăsat un semn
dar ştiam c-am să mă-ntorc
să îţi răspund la îndemn
de-a face cu versuri troc.
Nu mai am rime şi chiar vreau să îţi mulţumesc mult de tot pentru tot ce mi-ai zis şi să te asigur că e reciproc. Sper că ştii cât de dragă îmi eşti! Te pup!
P.S Poate vă gândiţi la o rubrică gen Em&Papa că tare bine vă prinde când vă “duelaţi” în versuri. 😉
LikeLiked by 2 people
Telefonul e problemă
că se crede prea deștept
vrea să scrie-n locul nostru
doar ce crede că e drept.
Tu n-ai vină niciodată
și mi-e drag să-mi fii aici
ori de unde-mi vii, nu-mi pasă
chiar de scrii de la servici.
Ai cuvântul în potecă
scrii cu har și cu lipici
că de-acasă ori de-aiurea
ori (și mă repet) servici.
Eu nu-s bună ca și tine
ori ca Papa la rimat
vă ajung cu greu cu pana
și mi-e greu la-armonizat.
🙂 ❤
LikeLiked by 2 people
eu calc in poante linistit
Iubirea sa n-o sperii;
Mai sus prin curbe lamurit,
Albimea sa ti-o perii
Ca locul ce il cald stingher
Nu-i lamurit de ganduri,
Se poate insa sa ma-nsel
Cand ce privesc sunt turturi
LikeLiked by 2 people
Iubirea nu se sperie-ușor
E prinsă-n gheare strânse
se rotunjește după om
și-atinge vorbe-aprinse.
Nu țurțuri sunt prin pomi și-n gând
petale sunt de floare,
sunt pomi cântând înfiorați
sub razele de soare.
LikeLiked by 1 person
De la lume adunate,
Si la lume ‘napoi date.
Tu te tii de poante
Si ne dai versuri rimate.
Ne arati inima frumoasa
In fotografia aleasa.
De e bine sau necaz
Toti ne adptam la caz,
Si umblam usor in poante
Sau mai tropotim in ghete.
Toti cei purtatori de inimi
Mai alunecam in strachini,
Dar eu cred ca tu dansezi
Si n-ai ce sa corijezi.
LikeLiked by 1 person
Ești drăguț ca de-obicei
și le duci bine-n condei.
Este drept c-alunecâm
când cu inimi ne jucăm
însă la balet se știe
ne mișcăm în poezie
și în poante de călcăm
sigur nu mai supărăm. 🙂
LikeLike
Chiar azi privind oglinda inghetata
Am incercat sa regasesc
Caldura inimii de altadata
Cand a iubi era firesc.
Iuhuuuu, ce zici? Fac versuri!
LikeLiked by 2 people
Bine ai venit la joacă!
e haios cum le-nvârtim
cum vorbim în ritm și rime
și cum ne… poeziim. :))))
Da, faci versuri, că ești bună
la cuvinte și tu știi.
Doar să atingi tastatura
și cu rimă vei vorbi. 😀
LikeLike
pe margine de dor
sculptăm în pași de dans,
în poante și în versuri,
al inimii balans…
imagine frumoasă,
prilej de joc, cu drag,
pășind ușor, pe vârfuri
ritmat, în al tău prag 🙂
dând sufletului pană
și gândului creion,
cuvinte multe vin
contraste sau în ton
(cum o fi bine oare,
cu ritm și rimă vie?
sau doar umbre și vis
din dor de poezie?
iar frunzele, culoarea,
petalele, parfumul,
și primăvara, vara…
apar, dispar ca fumul?)
pe margine de inimă,
doar dragostea plutește
și printre pași de nor
în fulgi de nea șoptește
LikeLiked by 4 people
Aici ești balerină
te miști ușor, ca-n vis,
căci muza ți-e în mână
culoarea paradis.
În poante-aluneci lină,
în versuri și culoare
și când ești fericită
și-atuncea când te doare.
Dansezi cu flori și frunze
cu nori și cu priviri,
pictezi în poezie.
Culoarea o înșiri
ca pe-un șirag de perle,
de-aceea blogul tău
culoare e și rimă,
cuvinte curcubeu.
LikeLiked by 2 people
La plutirile pe poante,
Ce ignoră rațiunea,
Se stârnesc gânduri galante,
Se ridică tensiunea.
LikeLiked by 2 people
Rațiunea și iubirea
nu prea par să se împace.
Mintea vrea viață cuminte,
inima vrea să se joace… 🙂
LikeLiked by 2 people
Pășim cu toții-n poante
Și ne jucăm cu versuri
Pe-acorduri de romanțe
Din alte universuri.
Altceva mai bun nu iese :)) Te pup 🙂
LikeLiked by 1 person
Balet facem prin viață
Ne arcuim, jonglăm
Parcă am fi la piață:
alegem, măsurăm…
Te pup și eu!
LikeLiked by 1 person
De n-ar fi fost de gheaţă
Inima ce-o schiţezi
Pe poante sau în braţă
Te-aş lua să nu te vezi… :))
LikeLiked by 1 person
Asta e cea mai bună!
Dar gheața se topește,
că primăvara vine
nimic nu o oprește. 😀
LikeLiked by 1 person
cu poantele călcând pe poante
cu grație ne salutăm
în piruete briliante
încercăm să ne jucăm…
🙂
LikeLiked by 1 person
Jucăm, valsăm, călcăm în poante
suntem copii, indiferent de ani
și mai cădem, ne mai zdrelim…
dar fără zâmbet, viața nu face doi bani. :)))
LikeLiked by 1 person
:(((
E frumoasa propunere, da io nu știu să scriu versuri!
No, e bine și așa, vă citesc pe voi ! 😀
LikeLiked by 1 person
Pariu că știi? E joca de copil.
Te înțeleg că așa am fost și eu la început. Eram la Mugur pe blog și mă simțeam cu două mâini stângi. E un joc ritmat/rimat pe care eu nu l-aș numi poezie. Un fel de exerciuțiu vesel.
LikeLiked by 1 person
Nu promit nimic! Studiez și poate încerc! 😊😀
LikeLiked by 1 person
Nu e nimic de studiat. Doar să-ți dai drumul. 🙂
LikeLiked by 1 person
Un vârf subțire -alunecă
Pe gheața imaculată,
Și – n vers el decupează
O inimă curată.
LikeLiked by 1 person
Jucăușă cum ești tu,
cu penița și cuvântul
în poante te învârți. Pe loc
un, doi și trei… și-ți iei avântul!
LikeLiked by 1 person
Avântu-mi iau spre vise,
Și -adorm încetișor.
E cam târziu și -i noapte,
La tine-acum sunt zori..
PS Em , râd cu lacrimi!
Scriu aiurea , da îmi plac provocările!
Zi faină la tine! 😊 ❤
LikeLiked by 1 person
Somn ușor, fată frumoasă!
Ai văzut că e ușor?
E o glumă, e o joacă
e distracție… umor. :)))
LikeLike
Scumpo, nu păşi în poante
Chiar de crezi că-s supărat,
Umblă hotărâtă-ncoace,
C-un pupic ne-am împăcat.
Ştii, eu nu ţin supărare
Când e vorba despre tine
Şi când te văd amărâtă,
Să-mi trag palme, mai că-mi vine.
Pam-pam…
😀 😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
Mi-a plăcut cum ai pam pam.
și, cum nu ții supărare
cu-n pupic îți bat în geam
și te-ajut să faci mâncare. 😀
LikeLiked by 1 person
De-mi baţi în geam cu un pupic
Cedând imboldului din tine,
Să ştii că geamul e deschis
Şi mă vei nimeri pe mine.
Şi împreună de-om găti
Las garnitura-n seama ta,
Iar eu m-apuc să prăjesc carnea,
Şi împreun-o vom mânca.
Cu un pahar de roşu vin
Şi cu o bere între feluri,
Să fie un festin intim,
Să nu vorbim doar bagateluri.
Pam…
😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
Mă pui la treabă așadar?
mă supăr eu de data asta.
Îmi iau pupicul înapoi
și îți închid în nas fereastra.
Să te ajut? Eu doar cu sfatul
Și cu privirea, plănuiam.
C-un pic de râs, o poantă bună…
Și acum e rândul meu: pam-pam.
LikeLiked by 1 person
Geamul îl închid doar eu,
Se deschide-n interior 🙂
Cel mai bine, vino-ncoace,
Păşeşte pe prag uşor,
“Şi-mpreună DE-OM găti”
Fuse doar o rugăminte.
De nu vrei, stai jos pe-un scaun,
Priveşte şi ia aminte…
LikeLiked by 1 person
Deci tu știi să faci de toate.
Mă înveți CHIAR și bucate
cum să fac? Să iau aminte?
Biine. Hai fie ca tine!
doar pentru că-s eu cuminte
vin și stau, mănânc și beau
și-om vedea de iau, sau dau…
pam, pam 😀 😀 😀
LikeLiked by 1 person
Să începem aşadar,
Treaba prin bucătărie.
La salată vrei mărar,
Sau ai altă fantezie?
De nu vrei să faci salata,
Las’ atunci, că o fac eu.
Da’ poate deschizi o bere.
Vinul roş ţi-l servesc eu.
Până când e gata papa,
Să aşezăm şerveţele,
Să ne tragem mai aproape.
Punem de două cafele?
LikeLiked by 1 person
Hmm. Aș pune busuioc
dacă nu ai alergie.
e parfum, e delicios
lângă vin e-o nebunie.
Deschid bere pentru tine.
Mie îmi place doar vinul:
mai o vorbă, mai o gură,
până începe festinul.
Da. Cafeaua o ador
e poveste, e magie
e prim pas de multe ori
când începe-o… poezie.
LikeLiked by 1 person
Think… think… think…
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc pentru duel. A fost super funny. 😀
LikeLiked by 1 person
😀 😀 😀
LikeLike