M-am trezit de dimineață pe partea stângă. Am uitat să închid jaluzelele, iar soarele, ca o pisică obraznică m-a tropăit și-a intrat pe sub pleoape la ora opt. Cum azi-noapte pe la două mă perpeleam ca o clătită în tigaie, nu-mi era deloc în plan să mă trezesc așa devreme. Mi-am verificat telefonul. Alt motiv de: Mrrr! Am închis ochii, hotărâtă să mai adorm, însă brusc mi-a crescut o cafea pe noptieră. Fierbinte și aromată…. hmmm. După o scurtă negociere cu mine însămi, am decis să nu o las să se răcească, așa că un pic de laptop, un pic de net, un pic de ce mai e prin lume…
Apoi, tot cu cafeaua am ieșit în grădină. Un soare catifea mângâia timid, cu dragoste de părinte, pomii înfloriți. Era un peisaj… japonez. Na! Asta mi-a sugerat delicatețea și fragilitatea petalelor abundent înșirate pe fiecare crenguță, culorile pastelate, cerul fără nori și briza ușoară. Iarba era prea mare, deja trebuia tunsă. Leușteanul și mărarul, în tufe generoase, se ițeau mândre, stăpânind deocamdată teritoriul destinat ierburilor aromatice. Aici grădina se plantează abia din mai, așa că cele apărute peste noapte sunt generoasele și nepretențioasele, care fără mofturi se trezesc în grădina mea an de an. După zece minute mi-am încărcat complet bateriile, uitând că mă trezisem pe invers. Și, cu toate că doar vreo două zile nu călcasem în grădina din spate, se petrecuse în lipsa mea o adevărată invazie vegetală: mulțime de muguri împrăștiați peste tot, o producție serioasă de lalele, abia îmbobocite, liliac pregătit de scandal, prunul, cireșul, mărul și gutuiul cu frunzulițe noi, lucioase, gata de expoziție florală.
O să pun fotografii și știu, o să mi se spună că sunt ca găina babei care se laudă cu o mărgică, pentru că în inventarul meu la ora actuală e o singură floare. Un toporaș. Promit că revin în câteva zile cu nebunia. Asta dacă nu vine iarna.
Dar grădina e în dispoziție de sărbătoare, pe cuvânt. Hostasul e cu țepișorii verzi în sus, hotărât să cucerească teritoriul, iar florile acelea, pe care mama le numește ca pe mine pentru că acasă înfloresc de ziua mea, au apărut și aici primele. Complotează, cred, să mă surprindă, că nu mai e mult până atunci.
M-am apucat de grădinărit, și, în timp ce extrăgeam niște fire de iarbă rătăcite în rondoul de flori din fața casei m-am trezit cu niște musafiri simpatici: o fetiță, un băiețel și o bunică. Dintr-un motiv necunoscut atrag copiii și animalele. Îmi și plac. Deși sunt jenant de fricoasă în ceea ce privește necuvântătoarele și recunosc, aș fi în stare să mă tem și de o veveriță dacă s-ar îndrepta hotărâtă spre mine.
Cum ziceam, au venit la mine și au început să-mi vorbească râzând într-o păsăreasco-engleză. Băiețelul, ceva mai mare, încerca să-mi câștige simpatia în pofida soră-sii care era păpușă haioasă, îmbrăcată tradițional. Mi-a râs știrb și arătându-mi-o cu degetul: sistăăăăăăă. Și am înțeles din vocea serioasă că el, marele bărbat are cinci ani, că se trag din Pakistan și unicul motiv pentru care trăiesc în Canada e pentru că aici poți să faci oameni de zăpadă. Aveau cu ei o bunică. Simpatică și ea, știrbă și ea, deși părea să aibă mai mult de cinci ani și care nu vorbea boabă de engleză. A bolborosit ceva cu un zâmbet cald ca o pâine de casă și m-a atins cu blândețe pe umăr, apoi pe frunte. Nu îmi place să fiu atinsă de străini, însă mângâierea ei a fost ca o binecuvântare. Avea o față de om bun și un cercel foarte frumos în nas. I-am spus și cu vorbe, dar mai ales cu gesturi că-mi place cercelul ei. A râs gâdilată de compliment, cu cochetărie de fată mare. Și mi-am amintit cum în vară ieșisem în fața casei. Era una din acele zile cu soare nebun. Ea stătea liniștită pe un scaun, peste drum de mine. M-a atenționat prin gesturi să intru imediat. Și-mi arăta agitată soarele și pielea și îmi făcea semn să plec din arșiță. Probabil se gândea că pielea mea albă nu e la fel de îndurătoare cu focul soarelui, pentru că ea nu avea nici o intenție să se adăpostească la umbră…
M-am jucat un pic cu copiii. Le-am făcut poze cu telefonul și am râs. Bunica a râs. Soarele a râs și el. Grădina a râs și ea. Doar păpădiile smulse din gazon și firele de iarbă crescute aiurea stăteau într-un sac de hârtie, bosumflate.
Ce frumoși sunt oamenii!
O mărgică?! As zice un șirag de perle! În această lume cenușie, e un noroc si-o fericire sa ai o gradina! Lauda-te că ai cu ce!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! E simpatică grădina mea, am tot scris despre ea. 🙂 Nu e mare, însă se pare că e foarte populară, că am mereu vizitatori (veverițe, iepuri, ratoni, chiar și un… sconcs). Ratonii fură strugurii, veverițele-și îngroapă alune în peluză, iepurii rod rădăcini, sconcșii nu știu ce fac exact, dar o singură dată m-am întâlnit cu unul brrrr – nu am pățit nimic. Și firește că am cuiburi de păsări pe unde au ele chef să se instaleze. Suntem o mare familie fericită. 😀
LikeLiked by 2 people
Un vis! Jur că voi avea una Intr-o zi! Pt moment, multe flori, leuștean și mărar in balcon. Și în mijloc Snifi, pisica noastră, la soare! Te îmbrățișez cu drag!
LikeLiked by 1 person
Sigur vei avea. Atunci când îți dorești se întâmplă. Cred că e superb balconul tău.
Am tot felul de postări cu grădina. Că ba m-au invadat strugurii, ba că nu-mi permitea un robin să stau și eu în grădină… ți-am spus că e extrem de locuită. Uneori trebuie să îmi cer voie să stau acolo.
Ai foto cu Snifi pe blog? 🙂
LikeLiked by 1 person
Sigur iti voi vizita gradina! Nu am poze cu Snifi pe blog, că mi-e un pic dificil s-o leg de tematicile blogului, ca sa zic așa, si-apoi sunt noua in aceasta lume, abia fac primi pași…multumesc, pt că stii sa-i faci pe ceilalți să se simtă bine Intr-o lume noua. Pe mine m-ai făcut!
LikeLiked by 1 person
Mă bucur tare mult. Bine ai venit în această lume și bine ai venit la mine de asemenea! 🙂
LikeLiked by 1 person
Îți dai seama că nu am cuvinte spre a comenta un astfel de text. Doar admirație pentru buna înțelegere dintre oameni, oameni și… grădina ce-și cheamă primăvara.
LikeLiked by 1 person
Să nu-ți imaginezi că toată lumea se înțelege cu toată lumea… aceeași tipologie umană se regăsește peste tot. Dar știi cum e, ți se întâmplă câte un om fain pe care-l simți bun și ți-e drag așa, pe gratis, chiar dacă te înțelegi cu el prin semne. 🙂
Cât despre grădină, e frumos să o vezi cum se trezește ea somnoroasă la căldură, cât de ghiduș răsar tot felul, cresc vizibil aproape. 🙂
LikeLike
Totul este un paradox SUPREM,însa totul este perfect creat,pentru ca noi credem invers de ceea ce este cu adevarat.
https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/139
LikeLike
Îmi vine să-l citez pe Eminescu: „Deși vorbești pe înțeles/ Eu nu te pot pricepe…” Chiar nu știu ce-ai vrut să zici.
LikeLiked by 3 people
Suntem constiinte (gânduri gânditoare,constiinte constiente de sine) asezate într-o sala de cinema care asistam la un film virtual.Bobina filmului se gaseste în capul nostru,iar prin gândirea noastra realizam filmul vietii pe masura ce acesta se deruleaza.Suntem deci,creatorii,realizatorii propriului scenariu,în care alegerea scenariului ne apartine (liberul arbitru) între rau-bine.
Avem cu totii libertatea de a alege cel mai frumos scenariu virtual IUBIND NECONDITIONAT…
LikeLike
Dacă a iubi necondiţionat, cum spui tu, e un scenariu virtual, atunci mai bine nu face efortul. Ori iubeşti ori nu iubeşti, sfinţia ta, virtualul şi realul nu mai există în momentul în care iubeşti, verstehen Sie?
LikeLike
Iosif, să mă tai şi nu pricep ce naiba vrei tu să spui în comentariul tău.
Care-i legătura cu grădina?
Luminează-mă (-ne pe toţi) pentru că eşti uşor eliptic…
LikeLiked by 1 person
“Cât sunt în lume,sunt Lumina lumii.”(Ioan 9:5) Doar Lumina lumineaza ! 🙂
LikeLike
A, şi încă ceva: nu intră nimeni pe link-urile tale…
Nasol, ai?
LikeLike
🙂 🙂 …esti simpatic,dragul meu …”axel”
LikeLike
Cunoşti definiţia paradoxului, Iosif? (da, ştiu că acum vei deschide dex-ul…)
Unde-i paradoxul în tot ceea ce ai spus? Defineşte-l, te rog.
LikeLike
Tu esti un paradox,nu crezi ? 🙂
LikeLike
E bine ca dai atenție tuturor acestor lucruri “marunte” de a căror frumusețe adesea uitam sa ne bucuram. Reiau și eu gândul lui Cicero: gradina, biblioteca și prietenii îi asigura omului fericirea.
LikeLiked by 2 people
Minunat gândul lui Cicero. 🙂
Aceste lucruri mărunte, aflate la îndemâna noastră, ne construiesc frumos ziua. Sunt mici miracole. Doar să deschidem ochii, e simplu. 🙂
LikeLike
Semne bune ai primit din partea naturii şi a oamenilor. Florile de la noi au fost acoperite cu o pătură de zăpadă, în plină primăvară.
LikeLiked by 2 people
Da, știu. Din păcate primăvara se mai întâmplă surprize de genul acesta. Aici se cultivă grădinile doar din mai, de frica uneor eventuale caprcii.
LikeLiked by 1 person
Ma “tropaie” gandul ca primavara asta e foarte capricioasa. Dar pot spune ca o iubesc asa cum este 🙂
Mo-hugs and kisses ❤
LikeLiked by 1 person
Nu e menirea ei să fie capricioasă? :)))
Te pup
LikeLiked by 1 person
Ai dreptate 😀
LikeLiked by 1 person
Ce vecini simpatici ai!
Sunt sigura ca gradina ta e mic colt de Rai….😊
LikeLiked by 1 person
Am vecini foarte simpatici, e drept. E un mozaic colorat strada mea.
Grădina nu e pe mâini de grădinari pricepuți. Oare ți-am spus că am crescut mare o buruiană pentru că nimeni nu m-a putut convinge că nu e floare? Avea nișe frunze cerate perfecte. Mă străduiesc să o păstrez ok și mi-e dragă, însă nu-i dau timpul pe care probabil l-ar merita. Vecinii mei își petrec fiecare moment în grădină și unii sunt adevărați artiști.
LikeLiked by 1 person
Pai si cu gradinaritul asta e dupa cum ai vreme si cat te poti dedica. Restul se invata din mers, cum se spuns. Si pana la urma si buruiana este o planta si in felul ei si ea este frumoasa si buna la ceva ☺
LikeLiked by 1 person
Asa am zis si eu. 😊
LikeLiked by 1 person
Și uite-așa, primăvara a năvălit în universul tău, minunat povestită dimineața, florile…
Pffff, asta este Em !
Inconfundabilă ! 😊❤
LikeLiked by 1 person
Da, Maria, e o primăvară jucăușă și timidă, care se așează inclusiv în ochi de copii jucăuși. Iar vegetația se ia la întrecere prin grădini și parcuri. Magnoliile acum se deschid. E o nebunie. 🙂 ❤
LikeLiked by 1 person
Se “răzvrătesc ” clipele uitate în frigul iernii trecute, e timpul trezirii culorilor adormite,aromelor ațipite în frig..
Da Em, primăvara surâde către tine ! 😊❤
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLiked by 1 person
Parcă am fost acolo, atât de bine ai reuşit să aduci povestea aici. Sunt puţin invidioasă pe grădinuţa ta dar atât timp cât o împarţi cu noi aici, e bine, mă liniştesc şi eu 😀
Copila e o dulcică, sunt convinsă că şi ea a fost vrăjită de tine, ca şi bunicuţa cu cercel şi cu grijă faţă de pielea ta. Mai vrem aşa poveşti!
LikeLiked by 1 person
O împart bucuroasă cu tine grădina. Știi că vobeam noi două despre un eventual grădinar. 😀 Îmi place rezultatul final, dar grăinăritul îmi cam dă cu virgulă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Jur ca m-am trezit de dimineata si aveam in gand sa scriu despre mine lenesa intr-o zi de duminica savurandu-mi cafeaua in balcon, admirand zambilica si leusteanul dar mi-ai luat vorba din gura si citind postarea ta m-am regasit pas cu pas. Tu chiar scrii cu vorbele si gandurile mele? Ntz, ntz, ntz…
LikeLiked by 1 person
Logic. Nu știai? Mă strecor când tu dormi și mă autoservesc cu ce vreau. :))) Noi cam vedem în aceleași culori viața și țara asta și oamenii și cam tot. :)))
LikeLiked by 1 person
Tare asemanator! Ma amuza cum ne-am clonat noi doua. Acu nu stiu care e mai mare dintre noi doua ca sa imi dau seama care este originalul :))))))))
LikeLiked by 1 person
Eu citisem pe undeva că dacă te trezeşti, adică dacă te dai jos din pat, pe stânga îţi merge mult mai bine în ziua respectivă, ceva legat de creier şi începerea activităţii mai rapid decât dacă ar fi fost pe dreapta… Frumoase promisiuni îţi face primăvara printre flori… şi printre vecini, ce-i drept. Să ai o zi minunată, ca tine, Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
Am dormit puțin, iar eu sunt zombie dacă nu dorm. E singurul loc unde sunt sensibilă. Însă jur că mi-a trecut în cinci minute, că a fost o zi din aceea, perfectă. Iar vecinii aceștia așa de exotici au însorit și mai mult ziua. Auzi la el. Cică stă în Canada pentru că poate să facă oameni de zăpadă. Delicioși. :)))
Zi frumoasă și ție fată curcubeu! 🙂
LikeLiked by 1 person
Felul de a fi al copiilor, sinceri şi drăgălaşi, atrage pe oricine, iar perlele ce le făuresc prin cuvinte sunt fără egal. 🙂
LikeLiked by 1 person
Și seriozitatea cu care o spun. 🙂 Nu se vede prea bine în foto, dar fetița era îmbrăcată în costumația lor tradițională.
ideea e că eu nici nu i-am observat inițial, eram ocupată cu stratul de flori, când băiatul a venit la mine „să vorbim”. 🙂
LikeLiked by 1 person
simpatica foc, cu suras minunat copilita…
tot de minuatii de astea sa ai parte…
duminica plina cu drag iti doresc…
LikeLiked by 1 person
Să vezi ce drăgălașă era în mișcare, că nu avea stare. Iar frățiorul o completa. Bunica, era ca Sfânta Vinere din poveste.
O duminică frumoasă, Ovi! 🙂
LikeLike
Fericirea se invata in fiecare zi 🙂 O seara de poveste!
LikeLiked by 1 person
La fel si tie, draga mea. De acord. Fericirea e o lecție. 😊
LikeLike
Iosif, nu sunt un paradox.
Spun ceea ce gândesc, zic ce-am de zis adică.
Unde-i paradoxul aici?
LikeLike
Axel dragule,fiecare individ de pe Terra este un paradox. Viata este în sine o perceptie personala,unica si sublima,în care fiecare individ o priveste dintr-un unghi diferit,prin perspective diferite asupra sensului si scopului existentei,în calatoria spatio-temporala relativa,efemera si scurta a materiei,din care suntem facuti entitati rational-sentimentale complexe,mai mult sau mai putin constiente si/sau inconstiente de Absolut,de atemporalitatea Celui Ce Este VERBUL *ÊTRE* conjugat la toate timpurile si persoanele,nascute vreodata pe Terra .
Sa auzim numai de bine.
LikeLike
Ce frumoasa este viata traita in armonie cu tine, cu ceilalti si cu natura! 🙂
LikeLiked by 1 person
Exact. De fapt viața este simplă și frumoasă, luată zi cu zi, așa, pe bucățele. E drept că noi avem un talent fantastic să ne-o complicăm. 🙂 Iar natura e un continuu spectacol, extrem de bine regizat și culmea… gratuit. 🙂
LikeLiked by 2 people
Ai o putere aparte sa aduni oameni, lucruri, frunze, stari și emoții la un loc astfel incat sa ne porti pe la fiecare cu un buna ziua. Apoi, te lăfăi în amănunte care mai de care mai ispititoare, astfel incat, desi stau la casa și stiu ca tufa de leustean nu ar rezista decat daca o urc pe casa,și poate doar asa cateilor nu o li se mai para atractiva, tare mi-as dori sa infloreasca si ea in mine cum o face la tine, propria-ti gradina. Cat despre dormit, trezit și partea stanga, pfui…mare problema. Musai sa dorm și numai pe dreapta, stanga fiindu-mi doar descantec de amortire- dezamortire. Copiilor sa le trimiti toate zambetele noastre adunate, caci parca-i vedem aievea. Si eu te-as vizita „sa vorbim” daca as avea sase ani. Acum mare, sunt fericita ca-ti vorbesc pe aici, chiar daca mai raman repetenta printre vorbele tale.
LikeLiked by 1 person
Să știi, Adriana că eu am o altă acceptare a plantelor decât cei care se pricep la grădinărit. îmi place, fără discuție să fie îngrijit în jurul meu, mă obosește haosul (dezordinea) însă am foooarte multe excepții de la regulă. De exemplu casa din K (unde am locuit înainte) era pe trei nivele, bucătăria era la mijloc și se ieșea într-o terasă. Imaginează-ți că am lăsat leușteanul să crească în grădină până la nivelul terasei. Cum nu prea există leuștean pe aici, lumea credea că e plantă decorativă (e cam țigan, crește în orice condiții – minus condiții de câine). Era așa de frumos și înalt, de cartea recordurilor. Când au venit ai mei s-au crucit și primul lucru pe care l-au făcut a fost să-mi taie leușteanul, că-i rușine, au zis ei să-l lași așa de nebun. :))) Îmi plac lucururile nu neapărat dictate de regula generală, însă acceptate de ochiul meu. Și ne asemănăm mult. Știu pentru că am văzut multe foto de la tine și știu cât de frumos personalizezi fiecare colțițor.
De vorbit… sunt fericită că vorbim, că trăim în epoca virtualului care face imposibilul posibil și putem comunica, chiar și așa. Te pup! 🙂
LikeLike
Buna Em !
Ce FRUMOS ai scris ! 🙂
O saptamana EDENICA ! 🙂
Aliosa 🙂
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Alioșa! O super săptămână și ție, cu multă floare! 🙂
LikeLike