Te-aș invita la o cafea
ai vrea?
da, știu că nu e potrivit
de-aceea m-am oprit…
aș vrea să râd o săptămână
iar tu îl ții ascuns în mână…
râsul.
oprește timpul cât vorbim!
Cât bem cafeaua să-l oprim,
să-l potolim, să-l ostoim
să-l priponim,să-l domolim.
să-l adormim!?
Te bagi?
Cine nu ar vrea sa cafeleasca fara oprire,
sa nu mai simta adormire,
cu gandul aromat sa simta?
Ma bag, cafeau m-a convins!
LikeLiked by 2 people
Cafeaua… cam dizolvă timpul.
Iar când o bei cu cine-ți place
aroma este delicioasă
dă dependență, n-ai ce face. 🙂
LikeLiked by 2 people
Comentariul 2:
m-am si gandit sa tiparesc poza
dar, nu ma ajuta
cafeaua aceea nu ma trezeste
iar timpul ideal nu se opreste
pentru ca sta in loc
sau nu exista…
LikeLiked by 2 people
Timpul mai stă din drumul lui.
De obicei când tu aștepți
așteapt-alăturea cu tine… 🙂
și stai, și stai, și stai,și stai
și ce aștepți parcă nu vine.
LikeLiked by 1 person
Eu m-aș băga, dacă ai vrea,
Împreună să berm cafea,
Timpul să-l facem să dispară,
De-acuma și până spre seară.
Te bagi în jocul de cuvinte
Și-n cel de aduceri-aminte,
Când tinerețea era-n viață
Iar noi gustam a ei dulceață?
LikeLiked by 2 people
Cu drag aș vrea să bem cafea.
ar fi cafeaua de poveste
și timpul s-ar muia de drag
și ar zbura fără de veste. 🙂
LikeLiked by 1 person
De-ar fi să bem cândva cafeaua împreună,
Sub cerul însorit, sau chiar sub clar de lună,
Precum într-o poveste timpul ar sta în loc,
Iar noi ne-am bucura de poezii “ad-hoc”.
LikeLiked by 2 people
Ar fi poveste-n rimă nesfârșită
un șir de vorbe-ntinse, colorate
puse cuminți pe sfori la soare
felii de timp în ceștile-aromate.
LikeLiked by 1 person
P. S.
De râs, cum vezi, nimic nu zic,
Că râsu-i mic și e peltic,
Te amăgește, șuguiește,
Și niciodată nu mai crește.
Dar râsul, mic, de e-n cărare,
O să răstoarne carul mare.
LikeLiked by 3 people
De râs încerc să mă ocup
să pun lângă cafea ca… dulce
și sigur vei intra în joc
că „vorba dulce mult aduce”. :)))
LikeLiked by 1 person
Frunză verde de lalea,
Primăvara e a mea,
C-am luat-o făr de plată
De la Sweet, că-i mândră fată.
Primăvara și-o cafea,
Mi le-a dat că-i miercurea,
Să mă țină ziua toată,
Duminica înc-o dată.
Floare albă de dai n-ai,
Dă-mi și-o floare de susai,
Și o flore de răsură,
Și un trandafir de gură.
Strigături de-aș fi voit,
Așa n-aș fi nimerit!
LikeLiked by 2 people
Veni joia cea cuminte
Mugur să mă țină minte
ce cafea i-am pregătit
somnul i l-am pedepsit
l-am ascuns intr-un ibric
pân-a devenit… nimic.
Frunză verede de mălin
Haide ca să boierim
cu cafea și prăjitură
timpul să se facă… zgură.
LikeLiked by 2 people
Cafeaua îmi aduce somnul
Precum Moș Ene pe la pruncul
Ce doarme-adânc în patul lui
Pe aripa visului.
Dacă vrei să mă ții treaz,
Cu cafeaua fă-mi necaz
Și să nu-mi dai nici o gură,
Și-atunci vezi tu tevatură.
Vrei ca să ne boierim
Și-n taifas mereu să fim?
Dă-mi cafeaua cu măsură,
Pune-mă să dau din gură,
Să ne ținem de povești
Printre pahare și cești.
LikeLiked by 2 people
Cafeaua deci ți-e somnifer?
Păi tu ești special, mon cher!
Dar crede-mă, de-ncep a-ți spune
ce vreau și ce gândesc anume
uita-vei somn și oboseală
vei zice „Ce mare scofală!”
să dorm? la anul viitor…
acum poveștile au spor. :)))
LikeLiked by 1 person
Vzut-am, povestești frumos,
Le-ntorci pe față si pe dos,
Apoi te-ntorci de la-nceput
Și spui ce-ai vrut, ce-ai fi făcut…
Mai bine dorm, căci am băut cafea,
Mi-e noaptea scurtă, mâine-i ziua grea.
LikeLiked by 2 people
Ești norocos! Aș vrea și eu
să beau cafea drept somnifer. :)))
LikeLike
Un ceai de tei îți ia drept somnifer
Și-ai să adormi în noaptea de mister
Și visele ți-or sta-n alăturare
Din seară, cât va fi noaptea de mare.
LikeLiked by 2 people
Am somnul bun, adânc și fără vise…
însă iubesc cafeaua cu păcat
și-aș bea chiar și la ore interzise.
Și de se-ntâmplă, somnul e-anulat. :)))
LikeLiked by 1 person
Atunci, sunt norocos, precum ai zis,
Căci beau cafea, de somn nu sunt dezis,
Ci cum am spus, ca pruncu-s adormit,
Iar până-n zori nu pot să fiu trezit.
LikeLiked by 2 people
Și ce noroc! :)))
LikeLike
Cu vorba-ți dulce-aromitoare
Și parfumată ca o floare,
Ne vom trezi că, dintr-un joc,
Timp n-o mai fi, căci stă în loc,
Să te asculte ca pe-un zeu,
Și azi, și mâine, și… mereu.
LikeLiked by 2 people
Înmugurești cu vorba-ți dulce.
Aroma, timpul și cafeaua
devin un cocktail de simțuri
și vorbele ating ca neaua.
LikeLiked by 1 person
Ca mierea vorbe și cuvinte
În dulce-ți casă virtuală.
Dacă mă mai lauzi fierbinte,
Îmi va rămâne mintea goală.
Ca neaua sunt a mele vorbe,
Ușoare, fără pic de miez,
Și ca să nu rămână “surde”,
Le-ar trebui câte-un diez.
Micuțul accident la cheie
Le va mai înălța puțin,
Să poată și ele să deie
Ceva arome, nu pelin.
LikeLiked by 2 people
Tu altă șansă nu-mi dai,
te laud că ești priceput.
De ce în rime zic aicea?
Pentru că tu ai început
pe blgul tău, unde timidă
n-am îndrăznit a viersui.
Însă acum mi se întâmplă
chiar să nu pot a mă opri. 🙂
LikeLiked by 1 person
Dar cine începu cu versul?
Te uită sus, la provocare,
Oferi cafea pentru pretinsul
Ce-ți sfrie vers. O încântare
Către a timpului derută,
Mișcarea lui ca să se rupă,
Să stea în loc, în adulare,
Pentru poeme pe cărare.
Pe blogul meu eu doar am copiat
Sărmane comentarii ce-aicea le-am lăsat,
Iar tu, acuma, te potrivești să-mi spui
Că n-ai curaj să versuiești hai-hui?
LikeLiked by 2 people
La început veneam la tine
Și versuri jucăușe se-ntreceau
iar eu fugeam speriată de cuvinte
că parcă ale mele nu se… potriveau.
Încet am prins și eu a zice rime
apoi m-am aruncat în apă cu curaj
știam vorbă după vorbă vine…
Nu mă mai tem de-a vorbelor sevraj. 🙂
LikeLiked by 1 person
Făr’ de cuvinte, iata, m-ai lăsat,
Căci drogul din cuvinte n-am că’tat,
Ci doar vorbit-am, ce e drept, cam prea rimat,
Și de sevrajul tău acum sunt acuzat.
Mi-aduci aminte cum, acum o vreme,
Când stam fără cuvinte, în dileme,
Voiam și eu să las ceva în scris,
Dar mă temeam ca să nu fiu proscris.
LikeLiked by 2 people
Vorbind de vreme și cafea
eu cred că-n litere e alftel timpul
căci blogul meu e tânăr, nici trei ani
însă al scrisului e veșnic anotimpul.
LikeLiked by 1 person
Al meu are un anișor mai mult,
Nu are barbă albă, nu-i cărunt,
Decdi la cuvinte ne putem împerechea,
În jocuri dulci, în timp ce bem cafea,
Iar despre timp și timpuri vom vorbi
Atunci când vremea se va potrivi,
În anotimpuri mai puțin frumoase,
Sau în sezoane foarte friguroase.
LikeLiked by 2 people
Cuvintele se joacă între ele
Cafeaua în ibric bolborosește
La masă ne-așezăm, noi, buni prieteni
Iar ceasul în minute povestește…
LikeLiked by 1 person
Cafeaua, râsul și opritul timpului sunt activitățile mele preferate. Cât de fain le-ai combinat!
LikeLiked by 1 person
Îți mulțumesc și te invit să partcipi la joc. 🙂
LikeLike
Ahh…ce m-as baga…
LikeLiked by 1 person
Păi cine te oprește? 😀
LikeLike
Cuvinte dulci nu ma pricep a scrie,
Tare mi-e teama c-as face vreo prostie 🙂
LikeLiked by 3 people
Cuvintele se asortează cu cafeaua
Iar rimele nu sunt chiar… poezie
e super cum ai spus mai sus
vezi? vorbele vin pe felie… 😀
LikeLiked by 1 person
Aduc cafeaua? 😁
LikeLiked by 1 person
Adu cafeaua, dacă vrei
sau vino doar ca să o bei
pe cea de-aici. Te așteptăm. :))
LikeLiked by 3 people
😊😚
LikeLiked by 1 person
Eu, da! Şi tare l-aş mai opri uneori, închiyându-l pur şi simplu într-o clepsidră pe care aş uita să o mai întorc… 🙂
LikeLiked by 1 person
Bună idee ți-a venit!
Oare păstrând așa clepsidra
adoarme timpul amorțit?
Să încercăm! :)))
LikeLiked by 3 people
Vom încerca
Lăsându-i timp
Timpului de-a zbura
În contratimp… 😀
LikeLiked by 2 people
În contratimp suntem cu timpul
de multe ori. E-adevărat.
El vine, noi plecăm, sau invers
Ghici? Cine e cel supărat?
LikeLiked by 2 people
Eu am venit la o cafea,
n-aş refuza şi n-aş rata
când am pus şi timpul în ibric
s-a dizolvat şi s-a oprit
din goană.
LikeLiked by 3 people
Așa e. Fac la fel și eu.
deci ai rețeta ca și mine.
La o cafea noi două… zău
nici timpul nu se mai reține
din a gusta așa cafea.
Cu noi să stea mereu îi vine.
Îl păcălim? 🙂
LikeLiked by 3 people
Abia aştept ocazia! 😉
LikeLiked by 1 person
Și eu! 🙂
LikeLiked by 1 person
Cafea cu abur de ne-timp
topind minute de-anotimp?
Și cu aromă de culoare,
cu galben pentru sărbătoare,
cu roșu pentru bucurie
și-albastru pentru nostalgie?…
Un curcubeu uitat de ceasuri,
peste mult zâmbet și taifasuri?
LikeLiked by 3 people
Aroma neagră a cafelei
respiră dimineața-n poezie
cu-n eu și-un tu și un minut,
căci timpul nu-i decât o fantezie:
un sâmbure de primăvară,
ori o cireașă coaptă vara,
un fulg de nea uitat afară,
ori toamna greierind vioara.
LikeLiked by 3 people
Pingback: Inspirat de Sweet & Salty – Incercari
Daca ma bag ma-ntrebi?
Da, tuuuuu…
Ca ai mereu cate-un alibi
Sa nu!
LikeLiked by 2 people
Nici nu-ndrăznesc să zic nimic
când ai dreptate… ai dreptate
cafeaua aia va fi bună 😀
iar timpul va cădea… pe spate. 😀
LikeLiked by 3 people
Cafea ziceai ca-i zice?
E buna, mamaita!
Proteza, maica, uite!
Pica in cafeluta!
Ca eram tinerica
Si mintea inca toata
Cand o cafea chiar mica
Era tot… altadata!
LikeLiked by 3 people
Tu iarăși faci prea mult deodată…
Oglinda s-o privești, mai știi?
Ia vezi ce chip frumos se-arată!
cafea să te trezești… deții???
Eu râd cu drag acum, firește
Că știu cât ești de jucăușă
auzi la ea, proteză, vârstă…
când ea dansează după ușă. 😀
(de ce după ușă? de rimă. :))))
LikeLiked by 3 people
Hai că m-ai convins și-acum
Să opresc timpul din drum,
Pentru că, doar la cafea,
Eternitatea-i a mea;
Ce-i drept, cât ține-o țigară,
Apoi simt cum mă trec iară.
LikeLiked by 3 people
Bine ai venit, amice!
mi-era dor să povestim.
La povești să le dăm bice,
timpul să nu-l drămuim.
O țigară, o cafea?
Și vremea te-o asculta
dacă zici din Maramu’
Vino și începe amu’!
LikeLiked by 3 people
Ce bine ar fi să putem adormi timpul :)!
LikeLiked by 1 person
Ar fi minunat. Ne putem amăgi că o facem. :))
LikeLiked by 1 person
Da :).
LikeLiked by 1 person
Lipsa inspiratiei poetice ma face sa sorb cafeaua si sa meditez la nemarginirea Timpului. 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu dizolv timpul în cafea. Uneori doar. Și câte puțin. 🙂 E o rețetă care nu dă greș. E drept că se lasă păcălit numai când vrea el. 🙂
LikeLike
Ma bagggg !!!! 🙂 🙂 🙂 🙂
dar cum nu am avut pana acum VIZA nici de CANADA si nici de SUA 😦
tre’s- ASTEPT pan’ la 1 DECEMBRIE a.c. sa pot OCEANUL traversa 🙂
ca impreuna sa putem DESCANTA ,cafeaua ! 🙂
Aliosa 🙂
LikeLiked by 1 person
Super!!! :)))))
LikeLike
🙂 ❤ 🙂
LikeLike
Deși nu beau de obicei cafea
O vorbă bună, la o ceașcă, nu m-ar deranja,
Să fie și ceai negru sau o limonadă,
Poveștile vor curge ca într-o cascadă,
Ce drag îmi e să văd cum se deșiră versul
Și cum croiește fără opreliști sensul,
Un minunat popas făcui aici,
Și când e treaba bună n-ai cum s-o contrazici,
Ea își urmează mersul ei agale
Într-o retorică-mpletită cu urale,
Vă mulțumesc pentru călătoria cea rimată
Și voi să fiu alăturea și altă dată.
LikeLiked by 2 people