Mă răscolești, miez de furtună…
mă frângi și mă frâmânți
atingere nebună!
Privirea pălmii mă-nfioară,
cu foc alinți…
Atingere vioară!
29 Monday May 2017
Posted Fluturi și alte frunze...
inMă răscolești, miez de furtună…
mă frângi și mă frâmânți
atingere nebună!
Privirea pălmii mă-nfioară,
cu foc alinți…
Atingere vioară!
Ce sugestiv… și imaginea la fel.
LikeLiked by 1 person
E foarte puternică imaginea.
Și invită la poezie.
Te invit la vers. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sã fii tu arcusul,
Sã fiu eu vioara,
O simfonie de sentiment din zori si pânã seara.
Sã fii tu portativul
Si eu cheia sol
Sã am în stomac note, un stol. 🙂
Mersi de invitatie, nu m-am prins când am citit 😀
LikeLike
Wow!
Asa da. 😊
LikeLiked by 1 person
Dans nebun,
topeşte-n fum
furtuni
la capăt… de linie.
Superbă fotografie!
LikeLiked by 1 person
Fotografia e minunată. Tare mult mi-a plăcut.
La capăt de linie
e furtuna sau liniștea.
La capăt de linie
e marea sau muntele.
La capăt de linie
ne ascundem unul de altul
sau unul cu altul.
La capăt de linie se frânge muzica-n ploaie.
LikeLiked by 1 person
Duș sălbatic,
te vom domestici
într-un duel frenetic
cu bice cărnoase
din corpuri.
LikeLiked by 1 person
Vers alb, puternic. Frumos spus! Îmi place!
Norii se sparg cioburi.
Nasc cântec închegat
de dragoste necăutată
și găsită la ceas de seară.
Dama de roșu, sau dama de pică?
LikeLiked by 1 person
Neapărat de roșu! 🙂
LikeLiked by 1 person
😊
LikeLike
Doar…fara cuvinte
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLike
Versiunea mea e simplă și plină de suspans ! 🙂
-Îmi acorzi dragă Em.un VALS ??? 🙂 🙂 🙂
Aliosa 🙂 🙂 🙂
LikeLiked by 1 person
Cu drag un vals ți-aș acorda,
Dar pe uscat aș prefera
Să ne-nvârtim.
În cercuri largi alunecând
și vraja muzicii primind,
Pân’ ne oprim. 🙂
LikeLike
N-am agreat nicicând duetul,
trio-ul parca-i mai select.
Însa prefer mai mult quartet-ul,
chiar daca par mai …desuet ! 🙂
LikeLiked by 1 person
Duetul este mult mai classy…
desigur, după gustul meu.
Iar când o ploaie se întâmplă,
în doi aș vrea s-o simt mereu. 🙂
LikeLike
Nu cred ca ai prins întelesul
metaforelor de mai sus.
Cuvântul e o taina,însa versul,
e mai profund,si mult mai bine-ascuns !
LikeLike
Dintr-un tramvai ratacitor,
Ajuns la capatul de linie
Se vede-un dans rascolitor.
Un cuplu ce danseaza-n ploaie.
Un el cantand la saxofon.
Si ea vibrand in cheia sol,
Cantand, pasind la unison,
E vraja nu spectacol.
LikeLiked by 2 people
Un spectator de ploi și dans
Ținând binoclul în balans
Și-un saxofon mângâietor
Cântând viorii: îmi e dor!
Și ploi de vară în decor….
Mulțumesc mult, Mihai! Poezia ta întrece postarea. Mi-a plăcut mult fotografia și am sperat să am replici mai bune decât ce am scris eu. 🙂
LikeLiked by 1 person
Acum tu exagerezi,
Nu-i mai bun-a mea poezioara,
Iar tu vrei sa ma flatezi,
Dar inspira o solista, o vioara.
LikeLike
Dragostea ca un disc de vinil,
nu are “repeat”.
Atingere. Cadril.
LikeLiked by 1 person
Dragostea – disc de vinil?
E muzică în ploaie,
explozie cu… stil. :)))
LikeLike
Tu eşti madonă
Eu uimire
Un duo fără primadonă
Ne poartă-n ploaia de iubire… 😀
…aşa, pe fugă… 🙂
LikeLiked by 1 person
Eeeee!… pe fugă și pe ploaie frate!
Cuvintele-ți mă dau pe spate.
Iar muzica stă să asculte
culorile iubirii mute…
🙂
LikeLiked by 1 person
Foarte frumos acest dialog al versurilor, la această frumoasă postare! o încântare cum vă „duelați” în rime și metafore! 🙂
Cel mai mult îmi place ideea „femeia-vioară”: delicatețe, forme rotunjite, melodie măiastră, mângâierea sufletului…
LikeLiked by 1 person
Am pornit de la imagine. Am cerut-o de la cineva pentru că mi-a plăcut tare. 🙂
Zi frumoasă, Alex! 🙂
LikeLike
Sunt prea sarace cuvintele cu care imi doresc sa exprim cat de mult ma incanta ce superb ai “explicat” imaginea postata……imaginatia si profunzimea cu care gandesti …the sky is the limit for you my dear!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, draga mea! Imaginea m-a incitat. De fapt tu știi… 😀
LikeLike