Câte o imagine îți umple sufletul ca pe-o găleată cu apă de izvor. Și dai pe dinafară de fericire. Ai întâlnit frumusețea. Ochiul tău face plecăciune adâncă minunii, pentru că nevoia ta de frumos se întâlnește cu frumosul, iar ecuația e perfectă. Fără rest și virgulă. Te afli în creierii munților, la aproape 3000 de metri altitudine. Nu ești doar cu capul în nori, ci cu întreg corpul. Realizezi că ești sănătos și plin, iar în fața ta se derulează simplu și miraculos viața. Te înclini în fața divinității, pe care o simți cu tot sufletul. Sunt porțile larg deschise. Nu îndrăznești să o numești, dar mulțumești, așezând bucuria ta acolo, lângă cetina de brad curată…
Noi oamenii, cu bune și rele suntem doar niște furnici, cu trăiri gratuite și planuri pentru infinit, când infinite sunt doar pădurea și muntele și apa… și nici ele…
Miracolul din fața ta
10 Saturday Jun 2017
Posted Bucăți de gând, Imagini...
in
Ai zugrăvit în mod excepțional trăirile în astfel de momente, în care natura își expune întreaga sa măreție.
Aș fi vrut să spuin și eu ceva “inteliget”, dar m-ai lăsat fără vorbe, căci ai adunat tu întreaga esență.
LikeLike
Măreție, exact. Acesta e cuvântul. Minunea te copleșește uneori și e greu să exprimi nepământescul prin mijloacele noastre pământești: fotografii și cuvinte. Nu sunt de ajuns. Iar ceea ce mi-ai spus tu e extrem de frumos. 🙂
LikeLike
Pingback: Miracolul din fața ta | look around!
Acel miracol !
Acel moment în care am citit , asociind imaginea cu prezența cuvântului scris , m-a fascinant. Ai surprins cu sufletul momentul și locul .
Em, îmbrățișări! 😊 ❤
LikeLike
Sufletul meu s-a împrăștiat acolo, s-a unit cu cetina de brad, cu muntele, cu norii.
Te pup, Maria! 🙂
LikeLiked by 1 person
❤
LikeLiked by 1 person
Natura e frumoasă și liniștită păcat că nu știm să avem mai mult grijă de ea. Iubesc munții, pădurea, aerul curat!
LikeLike
Ar trebui să dăm mai multă atenție planetei, încă albastră. E un dar să ai capacitatea să primești ceea ce natura îți dă. Îl avem cu toții, însă uneori cotidianul ne pune obloane. :)))
LikeLiked by 1 person
Exact!
LikeLiked by 1 person
E bine să ne mulțumim doar cu un procent mic din infinit, partea cea mai frumoasă. Ca și cea descrisă de tine. 🙂
LikeLike
Frumusețea este generoasă. Întotdeauna. Nu o vedem mereu. Dar asta nu înseamnă că nu există. 🙂
LikeLiked by 1 person
Wow! Superb articol, minunata fotografie.
Da, natura te surprinde si te invaluie zi de zi. Trebuie doar sa te opresti pentru o secunda si vezi tot. De fapt… Traiesti. Pentru ca uitam asta in fiecare secunda a vietii noastre. Sa traim.
pup ❤
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Monica! Viața este frumoasă. Deci să ne scoatem ochelarii. Măcar uneori. 🙂 ❤
LikeLiked by 1 person
Ar fi bine sa-i scoatem mai des 🙂 ❤
LikeLiked by 1 person
Sufletele frumoase cauta sa se umple din frumuseti naturale, fara superficialitati multe. Frumoasa scriere!
LikeLike
Mulțumesc mult! Frumusețea ne invadează uneori. Fără invitație. 🙂
LikeLiked by 1 person
Când sufletul ti-e învaluit de elevarea absoluta
dincolo de perceptia primara, relativa,efemera,
în sferele înalte de unde Dumnezeu te-asculta,
traiesi un vis frumos,atemporal,ce parca e din alta era ! 🙂
Un Weekend de …vis !
LikeLike
Mulțumesc, Iosif! Așa este. Altă planetă, altă culoare, altceva…
LikeLike
Imaginea mi-a tăiat respiraţia. Şi apoi cuvintele…
Sentimentul pe care-l ai când eşti aproape de vârful lumii (căci asta simţi pe orice vârf ai fi) e unic. Şi da, atunci constaţi cât de mici suntem.
LikeLike
Mi-ar fi plăcut să pot să torn aici experiența cu totul. Planeta, pe care temporar o locuim, este măreață. Uneori ne trage de mânecă o cetină de brad și ne scoatem pălăria cu respect și dragoste. Și recunoștință. 🙂
LikeLiked by 1 person
Poți întîlni miracolul oriunde, dar pe munte ești în mijlocul lui,ești și tu parte din miracol.E visul devenit realitate.Ești parte din vis.
LikeLiked by 1 person
Chiar acesta a fost sentimentul. Că pășesc într-un vis, într-un tărâm perfect. Nu pot reda atmosfera, liniștea aceea și culorile stinse lăptos. Mulțumesc! 🙂
LikeLike
Minunate sentimente ai descris aici, pentru acele momente când rămânem „muți” de uimire și admirație în fața frumuseții pure a naturii, în locurile în care vedem pură și nealterată, în toată măreția ei, creația divină! Acolo ne simțim și noi ca o parte din acest miracol, căruia îi aparținem cu toată ființa. Și ne dăm seama cât de înstrăinați suntem de ceea ce ne este cu adevărat „acasă”…
Numai bine și o duminică frumoasă! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ai receptat perfect mesajul meu. Așa e uneori. Acel „acasă” îl simți brusc, cu toată ființa. Încercarea de a reda este săracă. O fotografie și un buzunar de vorbe sunt insuficiente. O duminică plină, Alex! 🙂
LikeLiked by 1 person
Superbă imagine! Și inspirațională, aș zice :)!
LikeLiked by 1 person
Așa este. 🙂 Dar decupată din peisaj e orfană cumva.
LikeLike
Cat adevar! Suntem marunti, preocupati de lucruri viitoare, uitand sa privim in jur sa sa facem prezentul…prezent. Dar..uite asa, cu cateva cuvinte si o imagine superba..ne reamintesti…pentru o clipa…
LikeLiked by 1 person
Suntem trăitori de clipe, ne hrănim cu ele. Și atât suntem și noi. O clipă. 🙂
LikeLiked by 1 person