Orașul paște cuminte la picioarele mele. E obosit de-atâta zi.
Înghite soarele cuminte. Docil. Ca un copil ce vrea să crească mare.
Orașul strigă. Cu toate felinarele înalt crescute, păzind Gardiner Expressway. Prozaic.
Orașul- poezie și balcoane. Poveste la fiecare geam. Poveste?
Un râs strident și-o lacrimă tăcută. Orașul râde-n CN Tower și varsă tot ce-i lacrimă în lac.
Eu sunt în fața ta. Aproape și departe. Îți sunt nălucă.
Orașu-ascultă muzică. Apoi apune adunând tăceri și liniști într-un buchet de noapte bună. Cum altfel oare s-ar naște dimineața?
Orașul s-a închis pe sine însuși în zăbrele și-adulmecă cuminte cadența pantofilor mei roșii. Se-ntinde preș. Orașul mă iubește.
Orașul e lumini și umbre. Și-ascunde căutări în spate de cuvinte. De-a v-ați ascunselea. Și crește în fiecare dimineață zgârie nori. Beton și sticlă.
E iunie-n orașul meu. Luminile se sting.
Orașul s-a închis în sine. Tăcerea-nvârte cheia de două ori.
Zece și zece. Ceasul s-a stricat.
Mi-e taină orașul. Mi-e dragoste orașul. Mi-e dor. Mi-e întrebare. Și mi-e răspuns.
Tu mi-ești orașul. Îmi ești acasă.
Orașul s-a trezit în somn. Visează cadența pașilor mei roșii.
Absolut splendid!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! 🙂
LikeLike
Fascinant oraşul tău! Tu l-ai făcut să fie aşa.
LikeLiked by 1 person
E fascinant. Are personalitatea lui proprie. Și talentul să-mi fie acasă. Și nu-i e ușor să-mi dea sentimentul acesta. 🙂
LikeLiked by 1 person
Foarte frumos. Si orasul, dar mai ales ce ai scris. Si mie imi place sa-mi imaginez povestea cate unui balcon :).
LikeLiked by 1 person
Poveștile cresc peste tot. Doar că unele nu ies niciodată din umbră. 🙂
LikeLiked by 1 person
🙂
LikeLiked by 1 person
E fascinant orașului tău, lumini și umbre, tăcerea ușilor închise, în noapte doar tu și orașul în care luminile se sting încet ..
Minune în noapte! 😊 ❤
LikeLiked by 1 person
Are o față ziua și alta noaptea. Și-ți povestește, dacă vrei să îl asculți. 🙂 ❤
LikeLiked by 1 person
Și desigur, tu asculți muzica lui..
Duminică faină! 😊 ❤
LikeLiked by 1 person
Desigur. 🙂 Mă vrăjește și alintă muzica lui.
O săptămână frumoasă! XOXO
LikeLiked by 1 person
Lumini si umbre se succed,peste orasul sufletului nostru,într-un balans atemporal si inerent,ce uneori ne înspaimânta ca un monstru.
Calatorim cu o viteza ametitoare, în goana vietii înspre nicaieri,lipsiti de Steaua calauzitoare si de la Soare,pierduti pe-al lumii ocean întunecat ,rebeli crabieri…
LikeLiked by 1 person
Frumos, Iosif! Orașul: lumini și umbre…
LikeLike
Superb!Si orasul,si tu😍
LikeLiked by 1 person
Este un spectacol. Mulțumesc! 🙂
LikeLike
Orasul e frumos…descris de tine. Inalt din sticle si betoane, pare impunator, dar e ca o statuie fara viata. Tu i-ai dat suflet si i-ai facut inima sa-i bata. Si daca n-a facut-o inca, l-as sfatui sa iti ofere cheia lui.
LikeLiked by 1 person
Am fost și sunt un simplu spectator. Orașul e uneori ceea ce trebuie. 🙂
Dacă mi-ar oferi cheia lui, nu sunt sigură că aș avea forța sau dorința să o păstrez. 🙂
LikeLike
“Se-ntinde pres. Orasul ma iubeste.” Cheia lui nu-i oferita oricui, e ceva de valoare.
Dupa munca si rasplata, insa uneori ce avem mai de valoare, primim in dar.
Pastrez, sau nu pastrez, acceasta-i intrebarea.
LikeLiked by 1 person
Și eu cred la fel. Ce avem mai de preț e ceea ce primim de la alții. Și nu mă refer la valorile materiale. Dacă orașul îmi va dărui cheia da… voi vedea atunci. Oricum întrebarea rămâne. 🙂
LikeLike
Am rămas descumpănit, neștiind ce să admir mai întâi. Orașul… imaginile… cuvintele…
Abia apoi am înțeles că trebuie să le iau pe toate împreună, să alcătuiesc un tot, abia mai apoi să încerc să fac o apreciere.
Magna cum laude?
LikeLiked by 1 person
Acum eu nu știu ce să spun. Magna cum laude? Wow! Eu… copleșită. Mulțumesc, Mugur! 🙂
LikeLike
Se vede că vă iubiți – tu și orașul -, că sunteți frumoși, că vă potriviți și vă completați unul pe altul. De parcă ați fi un cuplu ideal. 🙂
LikeLiked by 1 person
Nu poți să nu iubești orașul. Când e orașul-acasă e completare, așa cum spui. 🙂
LikeLiked by 1 person
Oraşul tău e misterios, dezvăluind din când în când câte o poveste şoptită sau o urmă de surâs. O săptămână magică, asemeni cuvintelor tale, să ai, Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
Orașul este într-adevăr misterios. Dar când luminile se-aprind îți scoate tainele pe tarabe. 🙂
O săptămână frumoasă și ție! 🙂
LikeLiked by 1 person
Ceasul nu se strică niciodată. Uneori pare că stă, însă întotdeauna se mută, încet, spre.
LikeLiked by 1 person
Depinde de calitatea ceasului. 😀
Ceasul orașului se presupune că nu se strică. E drept. Se mută, încet, spre.
LikeLiked by 1 person
Nu se strică niciodată.
LikeLiked by 1 person
Lumina sau umbra : bine sau rau. Foarte bun articolul.Felicitari!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! 🙂
LikeLike
mult beton, fier și sticlă în orașul tău…
LikeLiked by 1 person
Așa pare de la înălțimea respectivă, însă chiar dacă nu se vede, Toronto e foarte verde. Neașteptat. Centrul are o arhitectură impresionantă.
LikeLiked by 1 person
splendide imagini ce-mi sunt dragi, familiare… ❤ voi reveni "acolo" luna-viitoare, pentru a-3-a oara… 🙂
LikeLiked by 1 person
Mă bucur că ți-am trezit amintiri. Zbor plăcut încoace! 🙂
LikeLike
Orasul … vise in balcoane,
aroma de cafea,
jazz in surdina si trilurile disperate ale i-Phonului
la prima ora a diminetii 😉
LikeLiked by 1 person
Cât de frumos poți visa într-un balcon, în decorul descris de tine…. Iar dimineața are ea ceva aparte, când orașul se trezește la viață și vezi primele mișcări, oameni cu energie pornindu-i mecanismul. 🙂
LikeLiked by 1 person
..orasul te stie, tu il simti din colt de inima si-l porti pe talpi, lasandu-i urmele in fiecare pas pe care-l faci. Apoi, ni-l povestesti, lasand urme in noi…
LikeLiked by 1 person
Dacă ajunge la voi sunt fericită, pentru că îmi doresc să îi dăruiesc frumusețea interioară, măreția. Magia nopții care-l face misterios, dar și lumina zilei care-l dezbracă și se întinde cu zgârie-norii îndrăzneț, spre nori. Mi-aș dori mult ca într-o zi să-mi cunoști orașul. 🙂
LikeLiked by 2 people