Oroare… N-am mai văzut așa ceva. Fricoasă prin definiție, însă direct proporțional curioasă. Mi-e teamă de tot ce mișună la modul general. Nu voi simți niciodată moliciunea și parfumul ierbii, pentru că, paralizată la ideea că vreo mișcătoare cu multe picioare m-ar putea escalada, nu mă așez niciodată direct în iarbă.
Arătarea mă fascinează. Oare atacă? O fi veninoasă?
Fiecare milimetru de apropiere îl plătesc cu transpirații reci, dar nu rezist tentației. E atât de frumos! Mă apropii cu telefonul la modul nesimțit, în zona de confort a individului rotofei, cu o atât de fancy costumație. Dar poze, poze, poze. Și câte-un ochi aruncat cu frică: dacă mă mușcă?
Constatări: forme geometric armonioase, un desen abstract bine realizat, în culori elegant contrastante. Înzestrat anatomic cu tot ce trebuie, exemplar sănătos, talentat la țesut pânza, pe care o expune cu mândrie între niște frunze.
Concluzie: frumusețea nu e întotdeauna ușor de înțeles și acceptat.
Să scrii atât de AŞA (vezi celălalt comentariu :D) despre un păianjen… Vezi de ce mi-e greu să-mi revin? (vezi tot… celălalt) 😀
Argiope aurantia, 1-2 cm, nepericulos pentru om, teritorial.
🌹
LikeLiked by 1 person
No’ bine no’ și la cât era de fioros dânsul, argiope și cum l-o mai fi botezat mămica lui, tu crezi că io am știut să nu îmi fie frică? Am avut adrenalină mai ceva decât tine când ai sărit cu parașuta. 🙂
La cât era de gras eram sigură că a mai înghițit trei ca mine, așa că m-am simțit curajoasă cu majuscule. 😀
LikeLiked by 2 people
Unde vezi fioros… păi ce, se uita urât la tine? 😀
🌹
LikeLiked by 1 person
Sunt sigură că se uita urât.
Și, dacă aș fi știut unde-ș ține ochii, aș fi putut să văd, să fac poză. Plus că se încurcase în numărul de la picior (picioare). 😀
LikeLike
Dar ce goblenuri superbe stiu sa tricoteze, si nu au studiat la universitati engleze ! 🙂
LikeLiked by 1 person
Cred că era dantelă. Chiar mai complicat job decât la goblenuri. 😀
LikeLike
Posibil ! Oricum,eu nu tricotez nici goblenuri nici dantele, e o îndeletnicire exclusiva de …femele ! 🙂
LikeLike
De femele? Adică femeile care fac asta sunt… femele? Ouch! 🙂
LikeLike
Zic si io,ca sa rimeze ! No offence ! 🙂
LikeLike
🙂
LikeLike
wow… ce curajoasa esti…
sigur ca a méritât apropierea, chiar platita cumva cu transpiratii reci…
minuant ce face natura…
LikeLiked by 1 person
Da. Curaj mă cheamă. 😀
Așa este. Natura este cel mai cel artist. 🙂
LikeLike
Mie mi-e frică de tot ce e lung: râmă, omidă, şarpe. De cârnat, NU! O da, de şarpe mi-e frică de nu-mi place să-l văd nici în poză. Am fotografiat (eu, curajoasa) un şarpe la Vipereşti in judetul Buzău. Era pe sosea, şi am oprit să-l fotografiez, (din maşină, bineînteles) spre disperarea unor bucureşteni, grăbiţi. Pentru prima oară am admirat un şarpe. Era maro cu un model dantelat de culoare galbenă. Parcă era lucrat în filigran. Deşi se târa pe jos, era atâta de curat şi pielea-i strălucea în bătaia soarelei de dimineaţă. Am oprit şirul de maşini până l-am văzut în siguranţa ce i-o conferea iarba de pe marginea şoselei. Nu gratuit…. am fost răsplătită de patru maşini de Bucureşti, cu claxoanele şi înjurăturile din dotare.
Burtosul tău avea treabă. Ţesea pânză, nu evea grija ta. Ştiu, frica ta era tot atât de mare ca a mea de şarpe.
LikeLiked by 1 person
Cât poți fi de simpatică! 😀
Nici mie nu-mi plac deloc. Am și pățit o chestie tot în week-end. Eram la lac, unde am făcut pozele astea toate. Și eram în șlapi. Am simțit ceva că vibrează sub talpă. Era o râmă care ușor se putea confunda cu o frunză. Maronie și grasă și scurtă. Și avea o culoare opacă, asemănătoare cu frunzele uscate. Nu am văzut în viața mea așa ceva. Am dispărut de acolo în secunda doi. Nu am făcut poză, că mi s-a făcut o greață care m-a urmărit toată ziua. Nu a pățit nimic, așa era de solidă dânsa. 🙂
LikeLiked by 1 person
Omul s-a cam obișnuit să se ferească de multe frumuseți ale naturii, cum ar fi ciupercile viu colorate, șerpii sau insectele. Doar bărbații intră mereu în capcana întinsă de femeile prea atrăgătoare! 😉
LikeLiked by 1 person
Orice păianjen va muşca dacă se simte (într-un fel ştiut numai de el) ameninţat. De păianjeni am şi eu oroare, de când m-a înţepat unul cât un vârf de ac cu gămălie de coada ochiului, deşi nu îi făcusem nimic. Eram puştan, pe balcon. Locul muşcăturii s-a înroşit şi s-a umflat, dar mi-a trecut. Fierul rău nu piere uşor… De atunci sunt în război cu ei.
LikeLiked by 2 people
Deci pot fi periculoși.
Dacă te detașezi și faci abstracție că-s păienjeni, îți dai seama cât de armonioși sunt. Eu nu am mai văzut nici unul așa de colorat, așa că l-am stresat și eu cu prezența mea de umanoid curios. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ca pe orice fiinţă potenţial periculoasă, prefer să îi văd de departe. Sau deloc. Probabil am rămas cu arahnofobie? Dar de ce nu am devenit Spider Man dacă m-a muşcat? Nu era tratat cu ce trebuia. Ghinionul meu.
LikeLiked by 1 person
Ha, ha, ha!
Și eu. De la distanță sau în poze. Sau deloc, vorba ta. Dar sunt dependentă de culoare așa că spaima s-a luptat fascinația. Am scăpat neatacată și cu niște poze de arătat. 🙂
LikeLiked by 1 person
Well done, nu? Maybe next time…
LikeLiked by 1 person
:)))
LikeLike
E prea frumos ca să fie periculos. Sau tocmai de aia ar trebui păstrată distanţa?
LikeLiked by 2 people
Mărturisesc că nu am păstrat. M-am apropiat tot mai tare. Se vede după poză. Cred că el îmi auzea inima precum clopotele catedralei. Dar nu am rezistat ispitei. Sper că nu l-am speriat în aceeași măsură. 🙂
LikeLike
Ferice de noi că ai reuşit să învingi teama şi te-ai apropiat atât. Avem ce admira. 😉
LikeLiked by 1 person
Mă bucur tare mult. 🙂
LikeLiked by 1 person
Asa exemplare imi decorează gradina in ultima vreme. Mai pe la geamuri, mai pe langa plante. Ma scutur fricoasa dar curioasa, de la o distanta apreciabila, studiez arătarea. Cand ii zic sa il dea jos imi raspunde: la cata munca a depus, cu cata finețe si minuțiozitate a însăilăt pânza asta fabuloasa, chiar crezi ca o sa o distrug?! Asa ca nu imi ramane decat sa-i accept existența si sa tin degetele incrucisate sa nu se strecoare si-n casa.
LikeLiked by 1 person
Wow! Și la ce poze faci tu, cred că ai deja o colecție. Asta e genul de experiență: o singură dată. 🙂 L-am văzut. Știu că există. Mă simt bine cu mulți kilometri între noi. Cât despre pânză jos pălăria câtă muncă. Un Sisif burtos. 🙂
LikeLike
🙂 Sa stii ca nu prea. Nu am rabdare sa fac poze macro. E o pasiune asta si iti trebuie multa rabdare. Cred ca mie imi lipsesc. Pe cand tu ai înclinație. Si fluturii surprinși si acum paianjenul grasun. Iar descrierea aceasta fermecătoare a unui fapt banal (textul tau ce însoțeste imaginea), mai ca ajungi sa te miri (in speța eu) ca nu esti in stare sa vezi lumea asa cum o trăiește autoarea.
LikeLiked by 1 person
Să știi că eu m-am născut fără răbdare la modul general, însă la câteva îndeletniciri mi se oprește timpul. :)))
Sunt grăbită și în viteză, dar dacă pun mâna pe pensulă sau pe tastatură, ori decorez ceva s-a terminat. Nu am limită de timp. Uit și cum mă cheamă. 😀
LikeLiked by 2 people
Nu știu cat de periculos e,dar e prima oara când vad un paianjen colorat,o imagine de un colorit superb. Sa nu riști :)!
LikeLiked by 1 person
Și eu am văzut tot pentru prima oară așa ceva. În rest doar indivizi banali și gri/bej. Am mai făcut poze și ălora, dar acesta era îmbrăcat de sărbătoare. 🙂
LikeLiked by 1 person
:)) da,frumos ai spus.
LikeLiked by 1 person
:*
LikeLike
Asta e Arta! Și-a lui, și-a ta! Superb!
LikeLiked by 2 people
Poate și el îmi făcea poze. De aceea stătea nemișcat. Nu m-am gândit la asta. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sau te “prindea” in plasa lui, cum tu-l prindeai in poza, pentru reciprocitate artistică sa zicem!
LikeLiked by 2 people
Posibil. M-a cam prins, că mi-a rămas mintea la modelul de pe fracul lui. :)))
LikeLiked by 1 person
Am cunoscut candva un minunat critic de film. De la el am invatat ceva. Frumusetea este absolut subiectiva. Privit prin filtru mintii noastre frumosul devine o parte din noi. Un om minunat ca tine va gasi frumos in orice lucru. Pentru ca-l va privi cu sufletul lui.
LikeLiked by 1 person
Frumusețea stă în ochiul privitorului, așa este. Dovadă este că de multe ori ne fascinează oameni ori lucruri care nu sunt încadrate în criteriile general valabile de frumusețe. Dacă ar exista materia asta: să se predea în școală știința de a vedea lucrurile, răgazul de-a privi ceva mărunt, o petală de floare de exemplu, ori o furnică, sau o piatră… 🙂
Mulțumesc mult, Albert!
LikeLiked by 1 person