E greu să scrii. De fapt să scrii nu e greu. Personajele își fac drum și loc pe pagina ta de caiet cu foi albe. Metaforic caiet, că nu mai știu să scriu cu mâna. Pixul scrie urât. Nu eu. Degetele își găsesc locul pe tastatură. Magnetic. Să scrii e ușor. Curge de la sine. Mental vreau să zic. Personajele se dau de-a tumba în mintea ta și cad spectaculos în text. Și le iubești, sau le pedepsești. Ori renunți la ele când expiră. Sunt prietenele tale. Îți populează rândurile fără nici o problemă.

E greu să le găsești nume. Mie mi-e greu să le găsesc nume. Pași e o poveste de dragoste între un el și o ea. Nu vă spun mai mult. Sunt multe furtuni și răsturnări de situații și… shhhh. Eterna poveste curge și el e El și ea e Ea. Scriitura se adună grămezi tot mai mari și ai nevoie de nume. Te atașezi de eroii tăi. Dar nu au nume. I-am tot numit provizoriu.
Am nevoie de nume pentru protagoniști. Nu mă mulțumește nimic. Am nevoie de ajutorul vostru. Spuneți-mi un nume masculin și unul feminin, care vă place.

Cine îmi dă numele acelea pe care eu le caut primește cartea din partea mea. Pași. Promit. Mă ajutați?