La început a fost găina babei și mărgica ei roșie.
Apoi o ușă deschisă. Cu toarte. Un soi de clepsidră unde puteai juca șotron.
La capăt erai tu cu mâinile întinse ca eu să pot sări gardul. M-ai prins.
Zborul și timpul mi le-ai făcut cuib.

Aer și apă și foc câteodată. Și cer, mult cer pe care se dau de-a lungul și de-a latul avioane. Un gard trezit brusc din somn când puii de dor însetați și zăluzi își pun în minte să îl sară. De fapt departele e-atât de-aproape. Doar să sari gardul.

O idee apare și se împrăștie neîngrădită peste mări și țări și peste fuse orare și pune într-o singură fotografie Castelul Bran, Tower of London, Statuia lui Eminescu, La Tour Eiffel și CN Tower. Când nu e gard. Căci nu e gard  când scriem românește. (definiție) 

***

Ideea Danielei a încolțit în noi, niște noi care iubim litera și literatura. Am pornit cu dreptul și am luat-o la pas hotărât fără să ținem cont de gardurile văzute și nevăzute, simțite sau nesimțite 🙂 care sunt sau ar putea fi.

Cuvântul ne e și armă și mărunțiș de buzunar pentru cafea, și mângâiere, și umbrelă. Am pornit la drum cu scop (zicem unii), fără scop (zicem alții) să ne plantăm cuvântul. Azi e aniversarea blogului meu și îl lamulțănesc urându-i bun venit unui blog nou  cu aripi largi, deschis pentru voi toți, unde scriem mai mulți autori.

Când m-a notificat wordpressul că au trecut patru ani, am avut un moment de uimire, pentru că eu am o problemă cu numerele. Le uit. Dar blogul e parte foarte importantă din viața mea. Practic, a însemnat revenirea mea la scris și la limba română. Și am făcut un mic bilanț canadian și m-a pufnit râsul. Când Dumnezeu te face român, degeaba îți faci casă în Canada. Am visat să fiu profesoară de română și asta am devenit. Am fost profa de română din liceu. 🙂
Vântul m-a adus în Canada și aici am predat la Școala de limba română (am scos și o mică publicație în românește pentru copii),  am publicat o carte în limba română și o povestire într-un volum colectiv. Sunt corector la ITACA (Dublin), revistă de limba română a scriitorilor români din diaspora, unde public și eu, am rubrică permanentă în ziarul OBSERVATOR de Toronto, scriu la publicația LA REVISTA din Statele Unite și la CATCHY din București. Adică… really?
Păi, Happy Anniversary with WordPress să fie!