Am plecat amândouă la o seră în Breslau, că D. voia un pui de lămâi. Ați observat că fiecare drum și fiecare loc e încărcat cu mici surprize, care pot genera schimbări de situații? De-a lungul zilei am întâlnit personaje haioase, aflate întâmplător pe traseul nostru: cel mai plictisit Golden Retriever pe care l-am văzut vreodată, un papagal delicios, cu care am povestit și, dacă nu mi-ar fi rușine, aș pune un filmuleț să vedeți ce se întâmplă când te îndrăgostești de un papagal. Că papagalu’ ca papagalu’ se dă peste cap pentru a-ți face pe plac.

Apoi personaje dovlecești ori plușate dar cu mesaj. Iar am luat poze cu nemiluita din cauză de toamnă și de culoare și de ciudățenii ori hidoșenii.

Aș fi luat acasă papagalul, așa o dragoste și-a pornit motorașele între noi doi. Am conversat și ne-am imitat reciproc. Frumos rău și expresiv. Și zău că aș mai face încă o dată peste o sută de kilometri ca să-l revăd.  Nici măcar nu am întrebat cum îl cheamă.  Nici nu știu ce căuta în sera aceea fabuloasă. Mai era o colivie cu încă doi, dar mi s-au părut două mini-găini, fără personalitate. Și câinele zăcea plictisit, fără legătură cu locul, la fel cu haiosul cu pene.

Și ca să am o încheiere și pentru că mi-a plăcut ce era scris în seră:
Plants and People need each other.