Cum poate fi un fluture altfel decât naiv? Se-ascunde. De toamnă se ascunde. În floare-și face casă.
Ori poate e confuz, crede c-aripile îi sunt petale, ori florile-s un soi de neamuri–fluturi?
Și-n fiecare an e pedepsit de iarnă. Îl arde. Înghețat îl arde iarna și-l înflorește-n fulgi de nea. Sau poate nu.
Naiv și fluture e omul. Aripile îi sunt cuvinte și se ascunde-n flori care sunt vorbe. Și-l arde. Vorba îl arde, când e doar vorbă. Îi cad petalele, că e minciună, nu e faptă. Înghețat îl arde adevărul și-l înflorește în fulgi de nea. Sau poate nu.
Minciuna trebuie iertată? Sau cine minte o dată minte și a doua și a cincea oară și e de neiertat?
Ori trebuie iertat, că a ierta e mai mult decât omenește, e chiar divin?
Ai fost mințit? Tu ai iertat?
(Întreb pentru un prieten 🙂 )
Este o intrebare dificila si nu cred ca exista un raspuns bun.
Da, eu iert, dar o fac pentru mine, nu pentru omul care a gresit.
A fi bun ar trebui sa ne defineasca pe noi, nu pe cel la care ne raportam.
Pe de alta parte, sincer, recunosc, o fac si pentru a nu-mi incarca sufletul cu mazga, pentru ca intunericul, daca-l lasi in tine, ajunge sa-ti faca mai mult rau tie decat celui care l-a provocat.
LikeLiked by 2 people
Hai să presupunem că vine de la Ana. Și e una mare. De tot. O ierți, sigur că o ierți. Tindem să iertăm mai ales pe cine iubim. Dar mai ai încredere ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată? Poți șterge cu buretele?
LikeLiked by 1 person
Stiu ca raspunsul ti se va parea naiv si imatur. Poate pentru ca asa sunt eu. Nu pot purta resentimente cuiva. Asa sunt eu. ranile raman, dar nu poti trai jelind acele rani. Mergi mai departe. Eu am o vorba. O spun mereu Anei. “Te iubesc pentru ca iubesc partea imperfecta din tine, nu cea perfecta. ” Toti suntem imperfecti. Daca ar trebui sa analizam cu adevarat greselile fiecaruia nu ar mai exista nici iubire, nici prietenie. Asta e. Invatam, iertam si mergem mai departe. Cand povara e prea grea renuntam. Dar nu putem trai doar bandajand rani.
LikeLiked by 1 person
Bineînţeles că am fost minţită, m-am înfuriat apoi am iertat dar n-am uitat. Am făcut-o pentru mine nu pentru persoana care m-a minţit. Ar fi fost risipă de energie să nu o fac pentru că eu trebuie să merg înainte, nu înapoi.
LikeLiked by 1 person
Ai iertat și nu ai uitat și din câte simt dintre rânduri te-ai îndepărtat. Nu i-ai dat ocazia să repete și te-ai împăcat tu cu tine. Ai iertat de dragul tău. Poți ierta persoana și să-i dăruiești la fel de mult capital? Mințită fiind grosolan, îi dăruiești încrederea ta pentru că ai iertat? (nu contează de dragul cui).
LikeLike
Da, minciuna m-a îndepărtat irevocabil. Capital nu mai am cum dărui fiindcă ea, minciuna, nu mă va lăsa niciodată să fac asta. Încredere, nici atât.
LikeLiked by 1 person
Asta nu înseamnă că nu ai iertat? Pentru că ai pedepsit prin plecare. Deci minciuna omoară încrederea iremediabil.
LikeLike
N-am închis puntea comunicării, chiar am mai vorbit o perioadă dar ceva s-a rupt în mine și nu cred că se mai poate repara. În plus, stabilisem să nu mințim niciodată. Eu mi-am respectat partea mea, țin foarte mult la sinceritate. Păcat, era o prietenie foarte frumoasă pe care o prețuiam tare mult.
LikeLiked by 1 person
Îmi pare rău pentru prietenia voastră, dar cred că ai procedat corect. Dacă ești integru cu tine, e cam greu să accepți mizeria. Și cine nu-ți oferă ce dai nu prea are ce să caute în viața ta. De acord.
LikeLike
Și mie îmi pare, fiindcă întâlnești rar oameni cu care rezonezi atât de bine. Dar, până la urmă, și astea sunt lecții de viață.
LikeLiked by 1 person
Așa este. Din păcate viața ne tot călește.
LikeLike
E greu tare de răspuns aşa, vorbind la modul general, despre minciună. Că are atâtea culori şi forme şi motive şi of, că nu am termina până când vor reîncepe fluturii să zboare.
LikeLiked by 1 person
Mă refer la minciuna sfruntată. Aia care te dă de pereți când afli. Nu minciunele ori omisiuni ci majoră. De-aia de nu mai știi cum te cheamă. 😀
LikeLike
Auoleuuu, asta e altceva. Nu, pe asta nu cred că o poţi trece cu vederea.
LikeLiked by 1 person
Da, greu digerabil. Și dacă te gândești că totuși uneori sunt iertate…
LikeLiked by 1 person
depinde cum definești minciuna. dacă ea are la bază o presupunere făcută de receptor, atunci e strict o presupunere (greșită și neclarificată) gen ahaaa, deci de-ăsta îmi ești, stai așa…
iert. da, iert. și uit. și când am terminat de iertat și de uitat, uneori plec… și, de cele mai multe ori mă întreb dacă nu cumva am așteptat eu greșit un adevăr care nu mai vine, un fluture alb, efemer.
LikeLiked by 1 person
Nu. Minciună, minciună. Grasă. Obeză. Pusă cortină unei realități. Constructivă, dacă poate fi numită așa o minciună, dar zgâriecioasă pentru că e acolo, în istorie. E pe model iert, dar nu uit, dar dacă se repetă?? Știi, drobu’ de sare. :)))
LikeLike
în principiu iert. și uit. și… dacă suferă de obezitate morbidă, plec. de tot. 🙂
LikeLiked by 1 person
Și eu. La fel.
LikeLiked by 1 person
Adevarul si minciuna nu pot convietui împreuna asa cum lumina nu este întuneric, iar un amestec (relatie) între cele doua aspecte este o forma nedefinita între alb si negru, o stare nefericita de mijloc, gri, o rutina artificiala, fortata, lipsita de profunzimea experientelor extreme, dureroase dar pline de învataturi, experiente, cunoastere si evolutie multidimensionala atemporala.
“Cum ai facut, asa ti se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tau.” – Obadia –
“Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri.”- Isus Hristos –
Un Week end minunat, draga Em !
LikeLike
Dar există om care nu minte?
LikeLike
Cu certitudine ! Omul autentic, adevarat, mort fata de sine, (re)nascut din nou, din apa si Spirit, întrupat si metamorfozat din, prin si pentru Cuvântul lui Dumnezeu.
Un Weekend magic, draga Em !
LikeLike
Exista oameni pentru care miciuna e un hobby. Nu am putut crede asa ceva pana nu am intalnit un astfel de specimen.
LikeLiked by 1 person
E de speriat ideea, pentru că cine are un hobby din asta, probabil că nici nu se poate opri.
LikeLike
Nu numai ca nu se poate opri dar, fiecare minciuna in parte, ii provoaca o nedescrisa placere.
LikeLiked by 1 person
Asta sună cam patologic.
LikeLike
Eu sunt destul de intransigentă în privința minciunii. În așa măsură încât am dezvoltat un fel de obsesie pentru asta. Știu că nu există om care să nu fi mințit niciodată (e și o întrebare de control la testele psihologice). Cu toate acestea, nu mai pot avea încredere în cineva care m-a mințit , fie chiar și o singură dată. Poate de aceea nu am încredere în oameni în general, sunt o fire solitară. Am senzația că minciuna e cea mai mare insultă adusă cuiva. Mințindu-mă, înseamnă că mă subestimezi într-atât încât crezi că nu îmi voi da seama. Și da, sunt oameni care mint așa cum respiră, nu pot trăi fără să mintă. Și sunt foarte mulți. E o formă de autoconfirmare. Am mai reușit să mint pe cineva. Deci îi sunt superior, îl controlez prin asta. Nu există minciuni grave și minciuni nevinovate. Sau de protecție. Există minciuni și atât 🙂 .
LikeLiked by 1 person
E foarte bine cum ești, de fapt un compromis mic deschide ușa unui compromis mare. Și minciuna asta e ca țuica, cu diferite grade. De la „și minciuna-i vorbă”, cum zicea bunica, o păcăleală ca pentru copil ca să mănânce și până la aceea care schimbă destine, e cale lungă. Cred că anumite adevăruri nu pot fi tranșant explicate oricând.
Sunt de acord cu tine, minciuna e insultă adusă inteligenței umane.
LikeLike
Depinde de minciună, de momentul în care a fost folosită, de motivul pentru care a fost folosită. Nu uit minciunile care lovesc, minciunile gratuite, cele care sunt folosite de dragul de a minți. O prietenă mi-a cerut odată o sumă de bani pentru un motiv pentru care, în acel moment, nu i i-aș fi dat. A speculat asta și m-a mințit. Când mi-a spus adevărul, nu doar că am iertat-o dar nici nu i-am luat banii înapoi. Eu cred că nu trebuie să fim atât de înverșunați în a nu accepta minciuna. Sunt minciuni care înalță. Eu mint aproape în fiecare zi spunându-le doamnelor cu perucă (mincinoase după citostatice- cum le numesc eu) – vă stă foarte bine cu această nuanță, doamnă! Mă cred oare,….. mă iartă oare?
LikeLiked by 1 person
Cât de dulce poți fi tu! Da, sunt miniciuni care sunt pe sistemul: scopul scuză mijloacele și atunci nu e deloc simplu. Și eu cred că trebuie analiată situația, pentru că sunt nuanțe.
Cât despre ceea ce spui tu doamnelor cu perucă e o minciună sublimă, o minciună care aduce fericire. Să minți mereu așa!
LikeLiked by 1 person