Mi-a scris cineva la postarea anterioară un comentariu scurt, în care-mi spune că Toronto e urât și că ar pleca dacă ar putea. Se spune că frumusețea stă în ochiul privitorului și chiar așa e, dar m-am întrebat ce anume a determinat acea persoană să intre și să pună un comentariu negativ la cele câteva rânduri, care sunt de fapt o introducere la un grup de fotografii ce surprind fabuloasa noapte toronteză.
Nu știu dacă persoana respectivă mă citește, ori a nimerit cumva accidental pe blogul meu. Știu doar că e un/o cineva care afirmă hotărât că Toronto e urât și își dorește ca eu să-i cunosc opinia.
Eu nu procedez niciodată așa. Că de gustibus non est disputandum și cu siguranță nu voi putea eu să schimb gusturile nimănui și nici să-i explic că cifra șase din partea mea se vede nouă.
Dar mi-a amintit de o întâmplare ce mi-a schimbat într-un minut tot registru de valori despre un cartier, un oraș, o țară. Eram acum doi ani la Rio de Janeiro. Fabulos. Copacabana. Mă trezeam cu zâmbetul zugrăvit pe față și admiram culori, oameni, clădiri, exotic, muzică, forme, neobișnuit.
Am iubit primul contact cu Brazilia și după Foz do Iguacu, Rio de Janeiro mi-a arătat o altă față a brazilienilor.
Filmul s-a rupt brusc în ultima seară când am fost atacați pe plajă de un grup hidos de personaje întunecate cu o privire inumană și cuțite. Să vezi lama de oțel strălucind în lumina lunii pe plajă, la buza oceanului și să știi că niște indivizi pot să-ți ia totul, chiar și viața, nu e ușor de trăit. Nimeni, absolut nimeni nu poate înțelege, decât cei care au trecut prin asta.
Acel moment a însemnat pentru mine spargerea bulei roz în care trăiam. Am văzut dintr-o dată mizeria și cerșetorii și faptul că nu te puteai înțelege cu ei în altă limbă, pentru că ei chiar nu vorbesc nici o limbă străină. Am înțeles catastrofala diferență între bogați și săraci și am văzut, după fiecare colț de stradă și de clădire, pândind pericolul.
Cele aproape douăzeci și patru de ore care au trecut până la revenirea noastră în Toronto au fost un coșmar trăit în iad în care am fost bolnavă fizic, pentru că din cauza șocului m-am îmbolnăvit. Nesiguranța și frica, urâtul și animalicul celor care vânau turiștii ca pe niște păsări grase de pus în ciorbă, m-au făcut să-mi fie oribil totul: gust și miros și sunet și imagini.
Așa că dragul meu, ori draga mea, îți respect opinia. Și cred că în ochii tăi Toronto poate fi urât. Depinde de oamenii care-ți marchează viața, de experiențele trăite, de zona în care locuiești și de alți mulți factori pe care eu nu îi cunosc, dar pe care tu îi știi.
Viața e scurtă și orice se poate atâta timp cât omul dorește. E o vorbă, că Dumnezeu te ajută, dar nu-ți pune în straiță. Schimbă o realitate care te apasă și du-te într-un loc unde să respiri cu plăcere dimineața aerul. Pentru că e chimie nu doar între oameni, ci și între oameni și locuri.
Chestie de perspectivă, da. Ştii, e ca desenul cu naufragiatul pe o insulă pustie care când vede o barcă urlă “Barcăăă!!” iar cel din barcă urlă “Pămâââânt!!”
Îmi place maxim faza cu 6 care de la tine se vede 9. Am reținut-o! 😊😊
LikeLiked by 1 person
Ce mi-a plăcut! Foarte bun exemplul tău. Noi oamenii suntem extrem de diferiți și asta nu însemnă că e musai să avem și dreptate. Avem, în curtea noastră. Și uneori nici acolo. :))))
LikeLiked by 1 person
SO true
😊
Dreptatea asta… 😁
LikeLiked by 1 person
Chimia si alchimia organica/anorganica exprima prin catene ! 🙂
LikeLike
Wow, it was an honest but innocent little comment. It certainly didn’t merit a whole blog post. Here is a challenge for you: meet me next spring or summer and show me some of the most beautiful parts of the city. The ones that bring joy and sparkle in your eyes. I’d love to see this concrete citadel with different eyes. I’m a girl and don’t bite. Toodles!
LikeLike
Sigur. Așa am și luat comentariul, ca pe unul inocent și onest. De aceea l-am și postat, pentru că în prima fază orice comentariu este în moderare. Și răspunsul meu este în aceeași manieră. Eu îți voi răspunde în românește, pentru că blogul meu e unul de limbă română. Provocare acceptată! 🙂
LikeLike
Nu locurile ci oamenii le pot face urâte sau frumoase. Am fost in Dom.Rep. este raiul din care oamenii au făcut iad!
LikeLiked by 1 person
De unde și zicala: omul sfințește locul. 🙂 Avem gusturi și opinii diferite. E firesc până la urmă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi se pare un pic prea generalizat sa spui imi place sau nu Toronto! Cred ca trebuie specificat ce anume din Toronto. Apoi mai este ce ai remarcat tu f. important: siguranță. Mie nu mi-a placut orășelul in care stau de 25 de ani. Față de Sibiu nu are personalitate, istorie, arhitectura.In schimb este mai linistit, curat, organizat. M-am simțit bine în el ca si in Germania pana acum câțiva ani cand a inceput invazia. Acum nu ma mai simt bine pentru ca nu ma mai simt sigur! Și totuși nus-a schimbat nimic nu au crescut vizibil delictele nu am trăit personal vreunul.Nu-mi mai place Germania pot spune! De fapt nu-mi place faptul că se aduc milioane de oameni care prin cultura lor urăsc tot ce nu e islamic nu vad om in femeie samd.
LikeLiked by 1 person
Iarăși sunt perfect de acord cu tine. Eu nu am afirmat că Toronto este frumos ori urât. Da, din tonul meu cred că se simte că îmi place. Și îmi este într-adevăr drag, fără să afirm că e perfect. Dar îl iau la pachet cu rush hour, cu distanțele, cu tot felul de inconveniente pe care absolut orice metropolă a lumii le are. Am mai multe postări care descriu aspecte concrete. Am o grămadă de articole din parc de exemplu, ori de la diferite evenimente, ori anumite zone de atracție. Cu fotografii și detalii. Am locuit și într-un oraș mai mic, la o sută de kilometri unde a fost ok, ne-am simțit bine dar l-am simțit net inferior din foarte multe puncte de vedere Clujului ori Sibiului (că tot de acolo venim și noi). Însă Toronto e altceva. 🙂
LikeLike
Îmi amintesc și eu de experiența dureroasă pe care ai trăit-o atunci, în Brazilia. Mulți rămân profund marcați de un asemenea incident, dar sunt și oameni care pot să treacă peste asta.
Astăzi, România e mai frumoasă decât în oricare altă zi, pentru că e ziua ei. La mulți ani și ție, româncă mândră, care ține tricolorul ridicat, pe oriunde o duc pașii! 🙂
LikeLiked by 2 people
Am crezut pe moment că niciodată nu voi trece peste incidentul cu pricina. Și acum tresar când văd anumite fizionomii, însă timpul așează cu înțelepciune totul și am rămas cu amintirea frumuseții acelei țări, atât de binecuvântate în culoare, atât de blestemată din alte puncte de vedere. Viața pune ca un meșter Manole cărămizi în jurul tău – amintirile. Unele sunt luminoase, altele mai puțin. Viața…
LikeLiked by 1 person
Fiecare loc – la fel cu oamenii – are bunele si relele lui. Depinde de tine daca poti accepta lucrurile rele cu detasare, in asa fel incat sa te poti bucura de lucrurile bune.
LikeLiked by 1 person
Sigur că așa este. Totul e filtrat prin noi. Se spune că albastrul meu nu este ca albastrul tău. Îl vedem diferit.
Și apoi eu încă nu am întâlnit loc, om sau lucru, care să fie iubit de toată lumea. 🙂
LikeLiked by 1 person
Bine ai spus şi îmi amintesc de încercarea aceea de groază prin care ai trecut.
LikeLiked by 1 person
A fost cumplit și un motiv să văd fața urâtă a orașului respectiv. Nimic nu e mai urât decât frica și nesiguranța.
LikeLiked by 1 person
Cred că depinde mult şi de cum simţi, ce simţi faţă de un anume loc. Uneori contează doar omul sau oamenii lângă care eşti şi acel loc devine o parte de rai.
LikeLiked by 1 person
Mi-e greu să pricep cum cineva poate să vadă urât orașul. Nu știu cu ce anume îl compară. Peisajul central are o arhiterctură modernă, maiestoasă și bine conturată, dar în același timp e copleșit de verdeața parcurilor și pădurilor, așa cum cum noi în Ro nici măcar nu ne putem imagina. În fine, aș putea să mă extind mult, însă, așa cum am zis, e chestie de percepție personală. 🙂
LikeLike