Iubesc floarea, iubesc frunza, iubesc apa, nisipul, lemnul și piatra. Tot ce are viață și adevăr și poveste. Și eu sunt, ori am fost, ori am vrut să fiu rând pe rând floare, frunză, piatră sau lemn.
Plasticul e minciună. E compromis. E imitație. Dar… pentru că există un dar pe post de conjuncție, cineva într-o zi a imitat floarea și pomul și iarba. Și unii oameni au ales scurtătura și-n loc de natură au îmbrățișat imitația ei comodă, pe care o poți spăla de praf cu detergent și n-are nevoie de clorofilă să fie verde.
La un punct al vieții mele, cândva am gustat gheața iernii și am înțeles fiecare literă din substantivul abstract VIAȚA.
Am îngenuncheat în fața florii și i-am promis viață. Am îngenuncheat în fața pomului și i-am promis viață. Am îngenuncheat în fața firului de iarbă și i-am promis viață.
Și atunci rotițele din capul meu, din inima mea și din ambele palme s-au unit într-un mecanism care a declanșat hotărârea de-a alege un membru permanent al iernilor noastre. Cu cetina tot verde. Și l-am ales pe el. Greu l-am ales, pentru că fiecare brăduț ce intra în casa noastră venea cu propria-i poveste și, chiar dacă mă dureau acele pe care le măturam zilnic, chiar dacă îmi luam greu rămas bun și eram tristă, văzându-l umilit, aruncat la gunoi, despovărat de splendoarea globurilor și luminițelor, iubeam momentul intrării lui în casă și scurta noastră conviețuire.
Dar undeva s-a născut nevoia mea de-a lăsa brazii în pace, în casa lor pădure. Nevoia de a-i lăsa să trăiască. De a-mi pune egoismul într-un sertar.
De atunci dânsul îmi zâmbește perfect verde în fiecare iarnă. Nu sacrifică de dragul meu nici un ac, iar la sfârșit de sezon merge să hiberneze liniștit în cutia lui, cu un la revedere senin, nu un adio ofilit.
Nu-mi oferă surprize. Ci bucurie. Știu exact la ce să mă aștept din partea lui, iar el cred că e mulțumit cu existența lui pașnică. Îl surprind, pentru că aleg culori diferite an de an, iar anul ăsta l-am așezat în altă cameră. Dar nu sunt șocuri majore. Mă suportă și nici măcar nu e curios ce cadouri se așază la baza lui. E ocupat să fie frumos și cuminte. L-am îndrăgit, așa cum iubești un ursuleț de pluș. Cum nu? Așa imitație cum e, are putere de super-erou, căci an de an un brădulean tăiește datorită lui.
Undeva, cândva am decis că locul brazilor e în pădure. Și uite-așa cetina rămâne cetină și verdele verde și toată lumea e mulțumită. E win-win, dacă vreți.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa.
Tema săptămânii: Undeva, cândva – Em – articol apărut inițial aici.
Plantele simt durerea. Pentru câteva zile în care, de fapt, e posibil să sufere, câți brazi sunt tăiați apoi azvârliți la gunoi? Păi nu e păcat?
LikeLiked by 1 person
Este. Atâta viață, atâta timp, atâta verde. De aceea mi-e drag dânsul. Deși, dacă m-aș întâlni cu mine de acum niște ani, cred că așa avea o discuție contradictorie. Extrem. 😀 Compromisul vieții însă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, vezi, ăsta face parte din genul de compromis care ar trebui făcut de mai multă lume.
😊
LikeLiked by 1 person
Da, dar trebuie să devii înțelept 😀 (?!). Nu concepeam brad de plastic, așa cum acum nu concep brad tăiat. Culmea e că un brad artificial îți dă o liniște… ciudată. Pentru că nu ai sfâșierea aceea când pleacă. Știi că la anu’ e din nou cu mâna la chipiu. 😀
LikeLiked by 1 person
Până la jumătatea textului te-am trăit pe tine! Ador cum scrii. M-ai transpus în gândurile mele.
După ce mi-am dat seama despre ce vorbești am zâmbit și am citit în continuare cu sufletul la gură. Discuția e lungă. Eu consider că atâta timp cât nu e vorba de tăieri ilegale și defrișări, dacă cineva alege să cumpere un brad natural provenit din pepiniere e foarte bine. Sau dacă își împodobește bradul din curte (norocoșii) 😊 Eu de doi ani am ales plasticul, dar de lene. Din păcate a fost singurul considerent 🙈
LikeLiked by 1 person
Eu am fost total împotriva plasticului. Dar la un punct am înțeles altfel definiția cuvântului „viață” și-atunci am făcut un fel de alergie la tot ce moare fără sens. Și da, e muult mai comod. Am realizat aspectul după… Nu mai îmi plac nici florile tăiate, deși e ușor penibil uneori să vină omu cu bucata de ghiveci și aș avea florărie dacă aș fi bună la îngrijit flori. Dar pe cât de dragi îmi sunt, pe atât de dezastru sunt cu ele. Ba uit să le pun apă, ba le înec. Dăruiesc la rândul meu, de multe ori, că dar din dar se face rai, nu-i așa? Te pup și să aveți zile frumoase! E magie acum pentru piticii voștri. 🙂 :*
LikeLiked by 1 person
De Craciun se sacrifica brazii, asa cum de Pasti se sacrifica mielutii… (?) Traditia, bat-o vina! Cate lucruri ne dezvaluie ea! Si ce noroc ca putem alege sa fim in ton cu ea ‘au ba 🙂 Sarbatori frumoase si bucurie-n suflet!
LikeLiked by 2 people
Așa este. Tradiția asta cam barbară, care pune punctul pe i și căciula pe ă, arătând că cel mai puternic conduce și sacrifică. Sărbători minunate și fulgi de bucurie să-ți colinde la ferestre de suflet!
LikeLiked by 1 person
Și brăduțul meu salvează viața unui brăduț adevărat, dar acum am luat unul în ghiveci, cu rădăcină să-l plantez în curtea casei mele. Tine-mi pumnii să am noroc la el. Te îmbrățișez Em.
LikeLiked by 1 person
O să iubească să fie în curtea ta. Sigur o să semețească acolo. Frumos gând. Uite mi-ai dat o idee. Eu am pus pomi fructiferi, e și unul ciudat ornamental, dar la casa asta nu am pus brad. Însă ce frumos e să crești unul mare. Te pup cu tot dragul și îți urez un An Nou extrem de fericit!
LikeLiked by 1 person
Ai mers până la capăt esti vegană? Calci numai pe asfalt? Ce se intampla cu micro-organismele din si de pe tine? Cum le protejezi? Desigur fiecare ajunge la un moment dat la punctul la care ai ajuns matale.Eu l-am depășit gandindu-ma ca daca Iisus a mâncat peste nu-mi impun eu sa fiu “mai bun ca El!”
Cineva vorbea de pepiniera de braduti. Existența lor se datorează cererii. Fără ea nu vom mai exista nici cei câțiva ani și cei mai tu familia țăranului respectiv o sa o duca mai rau.
Nu vreau sa te supăr mai ales acum de Crăciun dar e punctul meu de vedere si presupun ca sunt lucruri la care nu te-ai gandit.
Plasticul ne face DEOCAMDATA viață extrem de ușoară dar v-a sfarși prin a ne ucide! Cu fauna marina a inceput de mult!
Cred ca trebuie sa începem să gândim pe termen lung.
O zi frumoasă și crede-ma nu este un “atac”!
LikeLiked by 1 person
Nici măcar vegetariană nu-s. Sunt om și da, mă hrănesc și folosesc tot felul de produse din natură. Îmi place, așa cum am zis și în text, lemnul și piatra și tot ce e natural. Ceramica, lutul. Și casa și ce pun în casă și ce pun pe mine. Însă sunt câteva excepții de la regulă pe care le îndrăgesc pentru că mi se par mai potrivite. Mie. Așa cum e alegerea bradului. Așa cum sunt florile, pe care îmi pare rău să le arunc. Dar nu aș accepta vreodată flori artificiale. Incontestabil că există cerere și ofertă în orice domeniu. Suntem diferiți și… de gustibus… Iar eu cu siguranță mai am obiceiuri care sunt diferite și pot părea ciudate, care mă fac pe mine să simt că acel mic-nimic pe care-l fac e bun.
Nu am luat ca atac. Îți respect opinia și o înțeleg foarte bine.
Să ai un An Nou fericit, plin de inspirație, sănătate și bucurie.
LikeLiked by 1 person
ADEVARUL ABSOLUT ATEMPORAL, ELIBERATOR, (AAAE) se afla undeva la miljoc, În “inima” Bradului etern verde de pe “munte” ! 🙂
Zile senine, binecuvântate cu BUCURIE, PACE, FERICIRE, draga Em !
LikeLiked by 1 person
Zile frumoase, Iosif și un An Nou mai bun!
LikeLike
Un mare *AMIN*, pentru toti românii din tara, si de pretutindeni ! 🙂
LikeLiked by 1 person
Îţi dai seama câte poveşti adună brăduţii ăştia, câte bucurii, câte surprize, câte… câte… de la an la an?
Mi-a plăcut povestea brăduţului tău şi de el îmi place mult! Al meu e mai mititel, dar îmi e tare drag. Anul ăsta e roşu tot şi e aşa de mândru de abia stă pe loc 😀
LikeLiked by 1 person
Da, dacă ar putea povesti…. Al meu anul acesta a fost îmbrăcat în culoarea coperților cărții. Și cu zâmbet îl primesc, cu zâmbet îl trimit la culcare în cutia lui. 🙂
LikeLiked by 1 person
Şi tot cu zâmbet să-l despachetezi anul viitor! 😉
LikeLiked by 1 person
Eu cred în echilibru.
Folosesc brad de plastic, dar recunosc că nu văd ceva gresit DACĂ răul pe care-l facem mediului s-ar rezuma la acest brad de Craciun. Eu cred că un automobil este mai nociv, pe parcursul unui an, cu mult peste tăierea unui brad. Îi pasă cuiva?
LikeLiked by 1 person
Uite, eu nu aș renunța la mașina mea. Îmi place să conduc și comoditatea pe care mi-o dă peste tot, mai ales aici unde distanțele sunt mari, e de neprețuit. E timp. Adică TIMP. Adică mai mult timp pentru mine. Cred că distrugem vrând, nevrând, prin natura și nevoile noastre, dar eu, conștient am ales asta. Pentru mine.
Un An Nou minunat Albert ție și familiei tale și multă bucurie!
LikeLike
Intreb si eu, fara a fi un ecologist feroce: Nu ai renunta la masina nici daca ai sti ca nepotii si stranepotii tai nu ar mai avea unde sa locuiasca? Nu e o intrebare pusa cu rautate.
LikeLike
Sigur ca as renunta daca ar fi o situatie atat de dramatica. Insa locuind Intr-o tara unde de multe ori masina e o conditie pt job, nu e chiar un moft. Daca as locui in Ro nu as pastra masina. Pentru ca orasele sunt mici si traficul un cosmar. Dar aici e alta realitate. Masina inseamna de multe ori libertate. Pentru ca repet, distantele sunt mari si transportul in comun nu e un raspuns. As renunta la multe daca as putea sa rezolv ceva, nu doar la masina. Insa cu totii alegem cum stim si putem modul in care ocrotim mediul.
LikeLiked by 1 person
Da, daca este o necesitate si pentru distante lungi, sunt perfect de acord.
Dar…
Cand locuiesti la doua strazi de Mall, dar ei masina doar pentru a fi vazut in ea, petrecand doua ore blocat in trafic (distanta pe care o parcurgeai in 3 minute pe jos) eu am serioase semne de intrebare ca masina este intotdeauna o necesitate si nu doar un moft.
Dar, sunt sarbatori….
Un sfarsit de an minunat si un an ce vine de zece ori mai bun ca cel mai bun an al tau… !!!
LikeLike
Da. Ai dreptate. Sa stii ca noi de cele mai multe ori nu mergem in centru cu masina, desi centrul e la 30 de km. Dar e foarte bun tranzitul. Si nu inteleg masina drept accesoriu. E un obiect care face viata usoara si cam atat. 😊
Multumesc mult de urari si ti le intorc cu drag.
LikeLiked by 1 person
Un An Nou cu sănătate, bucurii și multe împliniri. La mulți ani, dragă Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
An Nou cu bucurie și cu bucurii!
LikeLike
LikeLike