Tags
America, Canada, Eataly, google, Holiday Inn, iarna, Manhattan, Memorial, Metropolitan Art Museum, New York, Niagara, Oculus World Trade Center, shopping, taxiuri galbene, Toronto, vacanța, World Trade Center, zâmbet
Omul drumului sunt. Io. Nu știu dacă m-am născut cu dor de ducă ori m-am dereglat emigrând. Că am o casă frumoasă și super-confortabilă, dar tot sora drumului aș fi, de aș putea, ziua și noaptea, cât m-ar ține roțile și tălpile și buzunarul: să văd, să încerc, să respir alt aer, să cunosc alți oameni, să am tot felul de experiențe și nuanțe de zâmbet.
Sarea și piperul neprevăzutului personalizează excursiile mele, îmi deschide porii simțurilor, hidratându-i, hrănindu-i cu bucurie ori șoc, cu teamă, ori respect, ori milă. Și de cele mai multe ori cu mirare.
Am plecat în State cu noaptea în cap, în 27 decembrie. După câteva ore, a răsărit soarele, undeva pe autostradă și s-a jucat cu mine o lungă parte din drum, pentru că, ori lua niște poziții de o balerină, ori juca un soi de v-ați ascunselea printre copaci. Nu simțeam deloc că se termină anul. Dar ce să simți? Poate că era vremea de vină, că dohh! Canada fără zăpadă în final de decembrie? Ori era entuziasmul plecării. Timpul vacanței pare a avea altă unitate de măsură, zilele sunt mai cleioase, mai întinse cumva. Eu așa le percep. Rutina e zdrobită de liste lungi cu mofturile sufletului.
La un punct soarele a crescut mare deasupra drumului, vrând parcă să ne ghideze nu doar geografic ci și spiritual. Să fim fără teamă. În lumina lui călăuzitoare.
„Cadă vorbele ca frunzele uscate!!!” șoptea soarele. „Zâmbetul să-ți fie casă și vorba bună și omul bun!”
Oricum nu pricepem noi Divinitatea, cum nu pricepem nici lumina și nici umbra. Doar cartea sufletului e scrisă fără greșeli de ortografie de Dumnezeu. În rest sunt doar interpretări mari sau mici. De aceea atâția oameni cu credințe ori non-credințe diferite. Cum să calci în picioare suflete, apoi să mergi la biserică să te spovedești? Cum să scuipi adevăruri general valabile doar pentru că șasele din unghiul tău se vede nouă? Da, fără net, pe drum mă apucă filosofia (nu am net în afara granițelor).
Nenea Google le știe el pe toate, nu-i vorbă, și toți putem lipi de ochi timbre colorate cu orașele lumii, dar nu avem emoția și mirosul și gustul și oftatul din inimă.
Am poze multe așa că voi fărâmița vacanța pe bucățele mici, ca o prăjitură ce merită savurată pe îndelete, fără grabă. Căci New Yorkul nu e doar un oraș pe glob, un punct geografic, ci EXPERIENȚĂ. E New York-ul meu personal, așa cum doar ochii mei l-au fotografiat.
E drept că l-am văzut de mai multe ori și, venind din Toronto, un alt uriaș al planetei cu care se pare că seamănă, nu va musti, probabil, entuziasmul acela, ce țâșnește firesc la primul impact. Mi-e drag și-l revăd cu plăcere de fiecare dată. E prima oară când vin în perioada asta a anului, aș fi zis iarna, dar aceste zile de decembrie au fost un soi de păcălici fără zăpadă, cu temperaturi ospitaliere.
Drumul a fost lung. Opt ore, cu opriri pe parcurs. Am plecat dintr-un Toronto fără urmă de fulg de nea, am traversat zone cu zăpadă, ca să ajungem într-un New York ud, mai degrabă primăvăratic.
Peisajul drumului e tulburător. La un moment dat m-am surprins zicând: „Ce frumos! Parcă e în România!” și am realizat cât de cumplit subiectivă și mai ales cât de îndrăgostită sunt eu de țara în care mi-a răsărit casa părintească. Frumoasă e America toată! Stufoasă și verde, inteligent construită. Alungită și curată. Și, la drept vorbind, nu există termen de comparație: loc sub soare e pentru fiecare țară și fiecare om. Dar așa suntem noi. Subiectivi până-n stele. Comparăm oameni și țări și strigăm cui vrea să ne audă: a mea e cea mai cea! Și e. Că o vedem cu ochi de suflet.
Îmi plac drumurile cu mașina: muzică, culori ondulându-se fabulos și cerându-se fotografiate, păduri și ferme, apoi scris și citit. Am avut tableta cu mine (unde am în permanență o minibibliotecă electronică). În plus suntem stăpânii timpului și geografiei. Putem opri sau să fim spontani și să o luăm aiurea.
Am ajuns în jur de patru după-masa și ne-am cazat la Holiday Inn. Îmi place și m-am obișnuit cu el. E convenabil să alegi același hotel, indiferent unde ajungi în lume. N-ai surprize. E și un soi de sentiment de acasă. Variațiuni mici, dar în linii mari același lucru. Excepții haioase: fasole, lângă omletă, la mic dejun, în Anglia. Fasole la mic dejun???? Camere mult mai mici în Brazilia… etc. etc. etc.
Câteva ore până la cină m-am pierdut într-un mall din apropiere. Mi-am cumpărat o pereche de blugi de la Old Navy. A doua pereche de blugi rupți. 😀 Nu foarte rupți. Că-s om serios. Sigur că nu-mi trebuiau. Dimpotrivă. Nici rupți nici nerupți, dar cine să reziste prețului. $4.97 fără taxe. Și-s faini.
A doua zi a plouat serios. Așa că a fost zi de umbrelit. Deci obiective cu acoperiș. Am plecat cu mașina în Manhattan și am constatat încă o dată ce coșmar e traficul și cât de nebuno-agresive sunt taxiurile galbene.
Altfel ochiul meu de artist a sesizat grația stropilor de ploaie pe parbriz, contrastând cu galbenul taxiurilor oglindit în asfaltul ud. Nu eram la volan, deci cuvintele cu f și ș nu erau departamentul meu. Oricum eu folosesc doar biete pisici pe băț. Nu era cazul. Eram zen. Făceam fotografii. Cum să pierd momentul? O junglă sunt străzile newyorkeze, deși nu cred că e mare diferență de Bucureștiul nostru mioritic. Însă culorile prin filtru de ploaie… o minune.
Intenția să ajungem la Metropolitan Art Museum s-a muiat de tot și dizolvat și ea în ploaie când am ajuns, după tot felul de manevre imposibile. Mii de oameni, adăpostiți sub umbrele, făceau o coadă șerpuită în multe bucle, mărturisind că ideea mea genială încolțise de fapt în multe alte minți istețe. Great minds think alike... Sau nu chiar așa, că era aproape de prânz și eu m-am răzgândit într-o secundă. Nu aveam nici o intenție să sacrific ore bune, doar ca să fiu sfințită de ploaie cu umbrelă cu tot și apoi să fușerlesc muzeul, din lipsă de timp. Am decis că voi reveni pe vreme bună, când puhoiul de turiști va fi mai echitabil împărțit prin oraș. Dar ce să faci când toarnă cu găleata și tu ești în excursie? Muzeu sau mall? Nu?
Am plecat în Oculus World Trade Center, de data asta cu metroul. Am parcat mașina să ne putem mișca mai lejer.
Pe locul unde altădată a fost World Trade Center acum e un mall imens cu stație de metrou și alături Memorialul și Muzeul. Clădirea e imensă. Nu pot să zic că mi-a plăcut prea tare. E o zonă de shopping fancy, împodobită cu mulți brazi de iarnă. Totul e super elegant, însă culorile deschise și spațiile foarte mari și goale mi-au dat senzația de răceală. Dar e simțul arhitectului. Cine sunt eu să-l critic?
Lângă noi s-a petrecut un fenomen simpatic. Brusc un tip a îngenuncheat și a cerut mâna iubitei lui. Cât a durat discursul, lumea s-a adunat, făcut poze. Ea a zis da. Noi am aplaudat. El a făcut o față de-aia de învingător. „A zis da, mah!” Inedită idee. În mall. O fi fost îndrăgostită tipa de shopping. Am mai asistat la un fenomen similar pe avion, venind din Vancouver.
Lângă Eataly, aflat la parter, unde-am mâncat niște clătite uriașe și delicioase, cu măr și scorțișoară, era concert pe lumini. Brazi înalți împodobeau eleganta încăpere. Pe tavan erau un soi de cuburi care-și schimbau culoarea pe muzică și erau concerte din jumătate în jumătate de oră. În plus se vedea prin geamurile până în tavan orașul care-și aprindea luminițele.
Gust de New York în sărbătoare. Și sărbătoare a fost fiecare dintre cele patru zile, al căror punct culminant avea să fie Revelionul petrecut la Niagara canadiană.
Mulțumesc pentru călătorie. Mai vreau. 🙂
La mulți ani.
LikeLiked by 1 person
An Nou Fericit!
Călătoria nu s-a sfârșit. Am avut multă culoare și emoție în ultimele zile ale lui 2018. 🙂
LikeLiked by 1 person
Frumoasă excursie. Aștept cu drag continuarea.☺️
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, draga mea! Te pup! La mulți ani frumoși și artistici, plini cu tot ce e mai bun. Da, vine continuarea. 🙂
An Nou Fericit!!!
LikeLiked by 1 person
Si tie la fel, draga mea!
LikeLiked by 1 person
Foarte frumos! La multi ani si un an nou fericit!
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc! La mulți ani fericiți!
LikeLiked by 1 person
Ne-am duce, dar cînd să ne hotărîm ne amintim că n-am fost tare de mult prin oraş.Si culmea, e frumos Clujul.
An nou cu de toate vă dorim!
LikeLiked by 2 people
E superb Clujul și-l iubesc și eu.
An Nou cu multe bucurii!
LikeLiked by 1 person
Fabulos! Dar să mergi cu mașina atâta drum…Călătoria e ceva minunat, absolut!
LikeLiked by 1 person
Nu mergem mereu cu mașina. Dar îmi place șoseaua întinsă în față, muzică și peisajele care se derulează colorat. Faptul că poți opri când vrei… Are farmecul lui drumul cu mașina. 🙂
De acord, să vezi lumea asta e ceva minunat.
LikeLiked by 1 person
Tare faină excursia, aştept continuarea.
La mulţi ani!
LikeLiked by 1 person
A fost simpatică, așa e. Și am pus deja partea a doua. Te pup și îți urez un An Nou Fericit!!!
LikeLike
Îţi mulţumesc mult!
LikeLiked by 1 person
Ce bine este cand citesti impresiile tale de calatorie! Abia astept continuarea.La multi ani!
LikeLiked by 1 person
Vine continuarea. 🙂 La mulți ani frumoși!
LikeLike
Ne-ai făcut un cadou tare plăcut! An Nou Fericit, în care să-ți meargă toate ca pe roate! 🙂
LikeLiked by 1 person
Mă bucur tare mult, Petru. Am cam absentat că am fost tot pe drumuri și cam fără net.
An Nou cu bucurii să ai!
LikeLiked by 1 person
Multumesc ca am putut călătorii împreună! Pentru mine însă cand spui New York primul lucru care imi vine in minte este un restaurant unde se poate mânca un steak gigantic. Pacat ca ruta “noastra” nu a trecut pe acolo!
LikeLiked by 1 person
Cu drag! Rămâi că mai urmează. 🙂
E frumos tare New Yorkul. Mi-e drag să-l revăd de fiecare dată.
LikeLike
Mi-a plăcut tare mult, ce am citit. As fi vrut si eu o pereche de blugi, ai mei sunt prea rupți si câteva bucăți de macaroni. 😊
LikeLiked by 1 person
Da, da. 🙂 Adevărul e că se asortează. E fain să ai blugi rupți și să mănânci macaroni. :)))
Te pup și la mulți ani!!!
LikeLiked by 1 person
An Nou fericit, Em!🍀
LikeLiked by 1 person
An Nou cu multe bucurii, draga mea!
LikeLike
No comment …
LikeLiked by 2 people
La mulți ani, Iosif!
LikeLike
Multumesc, draga Em ! Eu îti doresc, macar o mie, si toti pe placul tau sa fie. Plini de iubire, PACE, bucurie, dincolo de perceptiile joase, efemere, înaltata în a Domnului, atemporala, luminoasa Împaratie.
LikeLiked by 1 person
Un An Nou plin de…excursii! 🙂
LikeLiked by 1 person
An Nou cu bucurie și cu tot ce îți dorești!
LikeLike
Ce-mi place că ne iei cu tine în excursii!
LikeLiked by 2 people
Și mie că sunteți cu mine. 🙂
Știi că eu te-am „cunoscut” îtr-o iarnă neworkeză? A fost atât de real că juram că scrii de acolo. Știam și atunci New York-ul.
LikeLiked by 1 person
Daa, îmi amintesc acea iarnă deși a trecut ceva timp de atunci 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce delectare a fost să citesc articolul ăsta! Mai urmează, nu?
LikeLiked by 1 person
Da, urmează. 🙂 Impresii fărâmițate mic, multe poze. Mă bucur mult tare că-ți place și că ești aici. La mulți ani!
LikeLiked by 1 person
La mulți ani! 😊
LikeLiked by 1 person
An Nou Fericit!
LikeLiked by 1 person
🙂 artă…!
LikeLiked by 1 person
Ăăă? Oare cum să-ți răspund? 🙂
LikeLiked by 1 person
no… 😁
LikeLiked by 1 person
Frumoase impresii de calatorie.
E frumos New-York-ul, insa tu reusesti sa surprinzi si sa transmiti imagini si emotii care nu pot fi redate de calatorul obisnuit. Tu filtrezi informatia prin ochii, mintea si sufletul tau, si oferi cititorului prin poveste, o realitate virtuala foarte aproape de ce poate simti sau vedea cel ce te insoteste in calatorie. Nenea Google ofera imagini de peste tot si din diferite unghiuri. Chiar daca sunt facute de fotografi profesionisti, si pot impresiona, raman doar poze. Tu insa combini frumos fotografia cu litera, si dai viata imaginilor.
E o placere sa te insoteasca lumea in astfel de calatorii.
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult, Mihai! Mă bucur tare că ți-a plăcut nebunia. Rămâi, că urmează noi povești. 🙂
LikeLike
ața, așa, amintetște-mi că nu m-am apucat să povestesc despre vanocny trhy și trdelnic sau trdlo. 🙂
la mulți ani cu multe drumuri. tu .
LikeLiked by 1 person
Ăăăăă? Mă uit în x. :)))
Oh, să fie! Așa cum ești tu fiica iernii, așa-s eu a drumului. 😀
Te pup și la mulți ani și multe litere!
LikeLiked by 1 person
da, da, dincolo de greșeala cu ț în loc de ș (de la așa) restul sunt din limba cehă și-s corect scrise. :)))) mi-a luat ceva vreme să pronunț corect trdlo și trdelnic, care-s un fel de kurtos kallacs.
LikeLiked by 1 person
Adică trdlo se poate pronunța fără să faci entorsă la limbă? 😀
LikeLiked by 1 person
după lupte seculare, da. cam așa e 99% din limba cehă. deja răsulfam ușurată când ziceam namesti (deși au altfel accentul- namesti înseamnă piață). târgul de crăciun este vanocny trhy de pildă, iar berea lor cea mai cea, de la plzen, fix așa o pronunță ei, deși pe etichete scrie pilzen urquell.
LikeLiked by 1 person
Interesantă limbă…
LikeLiked by 1 person
Frumuseţi- de cuvinte, de imagini, de tot. La mulţi ani frumoşi cu împliniri, Em! 🙂
LikeLiked by 1 person
La mulți ani bucurie, draga mea! An Nou fericit!
LikeLiked by 1 person
E clar ca aceasta nu a fost o simplă călătorie. Un drum de la o „culme”, către o altă „culme”.
Numai bine și zile pline de bucurii! 🙂
LikeLiked by 1 person
Bine îți doresc și eu. 🙂
Am hotărât să pun notițe ori de câte ori merg undeva. Că fac poze cu nemiluita și nu mai apuc să scriu. Primul impact cu orașul a fost într-adevăr eveniment. Dar pe vremea aceea nu aveam blog și s-a pierdut așa, prin amintiri.
Un An Nou cu bucurii!
LikeLiked by 1 person