Nu sunt o abonată la coada cratiței și sunt zile întregi când trec prin bucătărie fugitiv, asigurându-mă doar să încropesc masa care urmează. Calculez totul eficient, astfel încât petrec cât mai puțin timp pe acolo. Și îmi iese. Iar dacă nu ar fi ai mei, pentru mine m-aș obosi să gătesc un ou fiert, un iaurt și o găleată de înghețată de ciocolată sau zmeură, ca să balansez valorile. În timpul anului gătesc normal, o bucătărie amestecată, adică alternez meniurilor românești și rețete de aiurea. Au fost totuși în viața mea cinci ani (cât am avut cafeneaua) când am prăjiturit și cozonăcit pentru cinci vieți și două sute trezeci și nouă virgulă cinci gospodine. Și eram atât de pătrunsă de jobul meu sacru și mai ales dulce, încât atunci când, într-o seară, înainte de Crăciun, am alunecat pe scară, în fracțiunea fracțiunii de secundă, am procedat ca un mare pianist ori un chirurg de seamă. Mi-am ferit mâinile în cădere și am dat eroic și demn: bam! bam! bam! cu fundul de treisprezece trepte, una câte una. Cu mâinile în sus, pentru că în secunda aia fatidică m-am gândit la comenzile care mă așteptau la magazin. Astfel am avut fundul albastru ca maimuța și n-am putut să șed pe scaun o bună bucată de vreme, dar lista de cozonaci și prăjituri/fursecuri de sărbători a ieșit cu mâna la chipiu și comunitatea românească de Kitchener a avut bunătățile aferente de sărbători.
În fine, trecând de perioada glorioasă a anilor respectivi, avântul cuptorului mi s-a dezumflat și, deși gătesc în continuare foarte bine (cunoscătorii știu că nu mă laud), o fac cu moderație. În plus, dacă încerc să scriu în timp ce gătesc, mintea mi se șterge cu buretele și reușesc performanțe de ciorbe prăjite. Sunt prea multe lucruri de văzut și de făcut și de scris și de citit pentru a sacrifica asta în favoarea unei banale oale de ciorbă sau a unei prozaice cozi de aspirator.
Însă, timp de câteva zile pe an, înainte de sărbători, bucătăria mea frumoasă devine locul preferat pe planetă. Mă transform într-o Powerpuff girl care face magie cu ingrediente, culori și gusturi și iubesc cu pasiune acele momente care mă pun jos. Sunt ca un maratonist care a câștigat medalia de aur. Epuizată, dar premiantă. E un soi de experiență fantastică, în care puterea mea funcționează și bateriile îmi sunt încărcate 100%. Bucătăria devine laborator de vrăjitoare și ziua sau zilele de pregătire fac parte din ritualul sărbătorilor. Cred că aici dictează și gena și genetica, plus cei șapte ani de acasă, (la noi în familie se gătește bine și am crescut cu niște tradiții foarte frumoase pe care, deși sunt de o veșnicie în țara asta, le simt la fel de tricolor). Scurtând povestea, pe lângă multe bunătăți, acum de Paști am vrut să fac o surpriză, că la noi așa e. Eu meșteresc poțiuni magice pe care le pitesc în frigider și în cămară și nimeni nu știe și nu gustă din ele decât la prânz, la masă, când, printr-o abracadabra le scot din pălărie. Printre bunătățile tradiționale și oarecum previzibile, de data asta mă hotărâsem să fac macaroons. Pastelate și frumoase, acu trebuiau doar să-mi și iasă, că auzisem că e complicat. Am cumpărat ingredientele și am măsurat tot ce era necesar, adică 90 de grame de făină de migdale, 150 de grame de zahăr pudră și cacao. Toate acestea se cern. Esențial să nu fie cocoloașe! Apoi se amestecă bine între ele. În mixer se pun două albușuri care se bat perfect cu un pic de sare și apoi cu două linguri de zahăr pudră. Când e tare spuma se adaugă fin, cu o spatulă, ingredientele uscate. Fin! Da? Rezultă un aluat ușor lucios care se pune cu șprițul în movilițe rotunde și egale. Mi-au ieșit două tăvi mari. Important! Tăvile se lasă o oră sau și mai mult până se usucă bulinuțele de aluat. Când le atingi cu degetul să nu se ia compoziția. Se pun la cuptorul preîncălzit unde se lasă maximum cincisprezece minute. Trebuie să facă picior ca și ciupercuțele. Se scot și se lasă câteva minute și apoi se lipesc. Am făcut mai multe tipuri. Unele maro închis, adică am pus mai multă cacao, și le-am lipit cu Nutella. Altele bejulii, cu puțină cacao, unele roz și altele albastre. Să fie pastelate. La cele roz am făcut o minunăție de cremă pe care o să o mai folosesc și la alte prăjituri. Am decongelat zmeură și am frecat cu unt și zahăr pudră. Ochiometric. Iar cele albastre la fel, doar că în loc de zmeură am pus afine. Succesul a fost apreciat cu gura plină. E bine să fie făcute cu minim douăzeci și patru de ore înainte să fie servite.
Și v-am spus poveste-așa…
Interesantă și nostimă povestea de la început, iar rezultatul din final ne face să ne ploua in gură. Se pare ca manuiesti cu aceeași îndemânare condeiul ca și lingura în bucătărie. Oricum se pare ce-ți iese din mâini în ambele ipostaze, gadila plăcut imaginația sau unele simțuri .
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc, Mihai! Macaroons pot fi o poezie culinară. 🙂
LikeLike
Wow 😮 ce bine arată! 😋 Foarte frumoasa poveste 😉
LikeLiked by 1 person
Mulțumesc mult! Au un singur defect: doamna calorie. 🙂
LikeLike
Ca de o vreme ai ales sa nu mai stai în bucătărie decât pentru strictul necesar, înțeleg perfect. Asa cum ciorba prăjită pe motiv de o carte lipita nu știu cum de mâinile mele, nu e deloc o noutate. Și dacă ar fi doar pentru mine, nici oul ala nu l-aș fiebe, dar ma gândesc eu ca soțul meu mai trebuie sa și mănânce din când în când, nu? 😬. Dar privesc pozele tale și mai ca simt cum ma roade invidia🙈 Citind reteta ta de macarons(doamne și ce îmi mai plac!) totul pare atat de simplu și ușor. Doar ca nu știu de ce cuvântul cheie e aici acel “pare”. Și cu toate astea, parca vad ca imediat ce îmi fac timp o sa alerg prin supermarket după faina de migdale și o sa las gospodina aia bine ascunsa din mine sa își facă de cap. Pana la urma, tot o scot eu la capăt cu bulinutele alea
😏
Noapte bună, Em!
LikeLiked by 3 people
Să știi că e mult mai simplu decât pare. Mă așteptam să fie ceva complicat, dar nu e. Îți promit că dacă respecți etapele nu are ce să nu îți iasă. Important e să fie albușul perfect bătut, ingredientele cernute și amestecate foarte bine, să fie lasate minim o oră bulinele la uscat, înainte de a fi puse la cuptor, iar în cuptor să nu stea mai mult de 15 min. Primele le-am ținut mai mult că am zis să fie făcute, drept pentru care s-au întărit. Sunt bune și ele, dar nu se compară cu celelalte.
Te pup și îți doresc să îți iasă!
LikeLiked by 2 people
Tot mai rar întâlnim și aici, în țară, gospodine care fac deserturi de sărbători. Mai nou, marea majoritate au căzut de acord că timpul e prea prețios, iar ingredientele costă mai mult decât dacă ar face o comandă de prăjituri la cofetărie. Eu zic că, totuși, calitatea face diferența. Felicitări!
LikeLiked by 3 people
E posibil să fie chiar mai scumpe dacă le faci acasă, pentru că nu folosești ingrediente industriale, plus e munca ta care constă în multe ore. Însă rezultatul e delicios. Eu nu aș renunța la magia asta a sărbătorilor, când le pregătesc toate și le fac așa cum sunt gusturile noastre. Sunt si pretențioasă la mâncare, așa că e importantă calitatea aceea. Sărbătoarea e un tot care cuprinde și faza de pregătire. Mă simt ca un magician. 🙂
LikeLiked by 1 person
Wow…macaroons.. Felicitări. Eu vreau să fac un simplu henclesch și mă tot îndemn degeaba. 😦
LikeLiked by 3 people
Mulțumesc! Nu știu ce e henclesch, dar sună bine. Să știi că nu sunt greu de făcut.
LikeLike
hencleș e o prajitura săsească vestită in transilvania. Aluat dospit, un strat de griș cu lapte, fructe multe (mie imi place cu vișine) și un strat de smantana indulcită bătută cu ou. Imposibil să nu-ți amintești 😦
LikeLiked by 1 person
Nu o știu. În părțile noastre nu se face, dar mi-a spus soțul (e din Sibiu) că o știe bine. 🙂
LikeLiked by 1 person
Servus lui. Suntem din același oraș.
LikeLiked by 1 person
Macarons arată superb,culoare, crema. Arta creativă. Pot concura cu cele de la Paris.
LikeLiked by 2 people
Mulțumesc mult! Chiar sunt mândră de rezultat. 🙂
LikeLiked by 1 person
☺☺☺
LikeLiked by 1 person
Îmi imaginez că au ieşit perfecte şi că ai fost premiată! Nu ştiu de ce am o vagă impresie că la mine rezultatul ar fi eşec total, mai bine să nu mă apuc ca să alung orice dubiu. 😀
LikeLiked by 2 people
Depinde foarte mult dacă îți place. La mine e la fel ca și atunci când mă apuc de un tablou. Dacă îți place să gătești, sigur o să îți iasă. Dacă nu iubești deloc bucătăria pare cam SF. 🙂
LikeLiked by 1 person
Mi-am dat seama de la început ca dincolo de cea ce pare, acest blog ascunde un autentic MasterChef rafinat, care este în masura sa prepare pentru milioane de gurmanzi, preparatele cele mai fine si rafinate din lume, menite sa excite simturile gustative ale celor mai exigenti consumatori de preparate culunare, trupesti, sufletesti si/sau spirituale… 🙂
Fii binecuvântat Suflet frumos, bogat, minunat si adevarat !
LikeLiked by 2 people
Well! Îmi place să mă joc cu ingredientele și satisfacția maximă e reacția celorlalți. 🙂 De fapt motivația este bucuria lor. Zi frumoasă, Iosif!
LikeLike
Chiar ai făcut să-mi plouă în gură !
LikeLiked by 2 people
Încearcă și tu. Chiar merită. 🙂 E și amuzant să le faci.
LikeLiked by 1 person
Felicitari, cred ca sunt pretentioase si greu de facut! 🙂 Mie mi-ar trebui un cuptor fermecat si pentru bezelele simple – care-mi plac la nebunie, dar nu-mi ies niciodata…
LikeLiked by 2 people
Culmea e că nu sunt pretențioase, dacă respecți instrucțiunile. Am făcut patru ture, că am vrut să fie colorate și fiecare tură (2 albușuri) a fost o altă culoare. Ultima mi-a ieșit perfect. De aceea am și pus aici rețeta. În primul rând să nu o uit :D, și în al doilea rând să o dau mai departe. Mie îmi place tot ce ține de culoare, decor, deci și pictură și bucătărie deopotrivă. 🙂
LikeLiked by 2 people
Mi-ai făcut poftă… Încercăm și noi!
LikeLiked by 1 person
Sunt foarte bune și ușor de făcut. Doar respectate proporțiile și etapele. După ce faci prima tură, o să ți se pară floare la ureche. Mă așteptam să fie mai greu de făcut și am tot amânat. Dar cred că m-am uitat și pe rețete super complicate. A mea e simplă. 🙂
LikeLiked by 1 person
Ce delicios arată! La macaroons încă nu m-am încumetat pentru că auzisem și eu că ar fi tare pretențioase. 😁
LikeLiked by 1 person
Sunt extrem de bune și mi s-a părut că sunt ușor de făcut, iar crema asta de zmeură pe care am descoperit-o acum este extraordinar de bună.
LikeLiked by 1 person
Hristos a înviat! Ce frumos ai descris, dragă Em, pasiunea magică pentru bunătățile pe care le pregătești de Sărbători, ca un ritual plin de secrete, numai de tine știute. Sunt convins că minunatele „macarons” au fost delicioase și fermecătoare pentru toți cei care le-au savurat.
Numai bine, sănătate și zile pline de bucurii! 🙂
LikeLiked by 1 person
Adevărat a înviat! Da, așa este. Face parte din natura feminină, după părerea mea, această poleială minunată a casei în zilele de sărbătoare. Macaroons au fost apreciate la superlativ. 🙂
Să aveți o primăvară frumoasă și înflorită!
LikeLiked by 1 person
Frumoasa ”povestea-asa” si dulce. Bucataria de vrajitoare si powergirl puff cu ocazia unei surprize dulci mi-a placut. 🙂 Mai vrem…
LikeLiked by 1 person
Să știi că asta fac câteodată. Mă dau de trei ori peste cap și devin vrăjitoare, fac poțiuni magice delicioase care dau dependență. Dacă uit însă să mă dau de trei ori peste cap fac ciorbe prăjite, cartofi fierți prăjiți etc etc etc. 🙂
LikeLiked by 1 person
Eu sunt pofticioasa… Sunt ca si vrajita 😛
LikeLiked by 1 person
Si eu sunt politicoasă. 😊
LikeLiked by 1 person