Am un dulap în casă unde țin lucruri inutile. Uneori mai donez, mai dau, că dar din dar se face rai… Sunt interesante ori frumoase dar, cu siguranță, principala lor calitate este inutilitatea. E vorba de cadouri primite, cadouri ce nu mi se potrivesc și au ajuns în categoria: nicicum. Cei care mi le-au cumpărat au cheltuit timp și bani, străduindu-se să mă surprindă, să ia ceva special pentru mine. Dar specialul meu și specialul lor nu au mers întotdeauna pe același drum. De atâtea ori găsim dificil să cumpărăm ceva cuiva, când, de fapt, ar trebui să fie ușor. Mă gândeam ce bine ar fi fost dacă în loc de fiecare obiect aș fi primit o carte… Și mă întrebam oare cum de îndrăznim să invadăm intimitatea cuiva oferindu-i, de exemplu, parfumuri, când parfumul e o chestie atât de personală, ori și mai rău cosmetice, ori haine, ori te miri ce briz brizu-uri, în timp ce cartea e ultima alegere, sau nici măcar nu e pe listă? Știm cu toții că se citește infinit mai puțin în România, că e mai facilă telecomanda și computerul, dar oare nu e timpul să ne întoarcem la cărți și să înțelegem că a citi e e nu doar o plăcere fantastică, dar e sănătos pentru mintea și sufletul nostru. Și până la urmă, e sexy să fii cult. 🙂
Mă întreb oare de ce cartea nu e musai atributul omului modern, de ce biblioteca nu se mai regăsește ca mobilă obligatorie în casele oamenilor?
A fost un gând fugar…
Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
09 Thursday May 2019
Posted Bucăți de gând
in
Pentru că prea puțini mai cugetă așa… La mine s-au jucat copiii cu ele, ei, prietenii lor, nu contează, cu orice obiect “gen” care nu m-a interesat personal :)))
LikeLiked by 2 people
Deci ai găsit o utilitate la aceste obiecte, ceea ce e foarte bine. 🙂
LikeLiked by 2 people
pentru că nu toți suntem pasionați de a ține în mâini o hârtie. unii sunt vizuali (tinerii care vin în spatele nostru sunt extrem de vizuali aș spune eu, dovadă și faptul că ei consideră fb o rețea pentru bătrâni), unii sunt auditivi (dovadă iarăși limbajul aproape monosilabic ce pare neînțeles pentru noi dar are o anume muzică pentru tineri)…
se vor stinge cărțile pe suport de hârtie? poate că da, poate că nu chiar curând, cine știe?! eu îmi iubesc rafturile cu cărți, mai ales pe acelea ale voastre, cei care ați publicat și vă cunosc, pe unii din taste, pe unii din carne și oase… și iubesc și exuberanța tinerilor, modul lor de a percepe (diferit și în goană) lumea. e viață, e atâta viață în diferențele dintre noi!
LikeLiked by 2 people
cât despre parfumuri… din fericire nici măcar soțul meu nu se bagă la asta (fac niște alegeri total atipice și exasperante și am niște căutări de-a dreptul imposibile). mi se pare atât de intim încât, deși sunt pasionată de ele, nu fac niciodată nici măcar recomandări.
LikeLiked by 2 people
Sunt anumite zone unde ar trebui să avem delicatețea să nu intrăm. Sigur că e doar părerea mea. 🙂 Nu poți recomanda un parfum, e ca și cum ai sfătui pe cineva să placă o culoare. 🙂
LikeLiked by 2 people
eu aș extinde asta și la cărți. adică sunt cărți (poezia de pildă) pe care n-aș dărui-o oricui. cuvântul în sine este o catedrală în care pășești cu sfială și emoție, este o rană deschisă. 🙂
și nici eu nu aș citi cu plătere orice carte deși sunt cititor flămând. ai putea să dăruiești cuiva GoT și aceluia să nu-i placă genul de pildă. 🙂
LikeLiked by 2 people
Ai dreptate, e greu să faci daruri, dar acolo unde se poate aș dărui cărți. Eu le-aș prefera altor lucruri. Mai bine să mă „greșească” cu o carte, decât cu altceva. 🙂
Dar sunt perfect de acord cu tine și aici e delicat să alegi în locul cuiva. Eu îmi imaginam toate lucrurile din dulapul de care vorbeam că ar fi putut fi cărți. Sigur, cu tot subiectivismul din lume, vedeam cărți pe gustul meu. 🙂
LikeLiked by 2 people
Mă refeream la un segment mai redus, să zicem. Noi, generația care preferăm să dăruim genți cu nume sonore, parfumuri, seturi cosmetice ori veioze… nu știu. Un ceva după care alergi zile în mall.
Despre cei foarte tineri e altă discuție. Ei își astâmpără altfel setea de informație, au altă viteză și altă lungime de undă. Aici intrăm într-o altă zonă, dar să știi că cel puțin aici bibliotecile sunt pline de tineri.
LikeLiked by 1 person
se are că nu fac parte din generația ”noi care dăruim genți cu nume sonore, parfumuri, seturi cosmetice și veioze”. 🙂 ori, recunosc și asta, epentru mine un dar este un simbol real al prețuirii mele. când aleg să dăruiesc o fac în deplină cunoștință de cauză a personajului și după multe și serioase căutări, alegeri, între ce își dorește, ce are nevoie și știu și ce este permis (ca și cost): nu dăruiesc stilouri decât acelora care folosesc și le cunosc valoarea, nu dăruiesc niciodată seturi cosmetice pentru că a dărui gel de duș este jignitor pentru mine (de parfumuri am zis deja), nu dăruiesc haine și genți ori încălțări (cel mult papuci de casă și numai celor extrem de apropiați- familia). iar cărți… chiar numai acelora care au gusturi similare cu ale mele și știu că vor prețui darul. eu cred că ceea ce primești este reflexia modului în care ești cunoscut de celălalt.
LikeLiked by 2 people
Păi si ce dăruiesti? 🙂 Ca ai cam exclus tot? Fireste ca toti alegem cu drag, cunoscând persoana, ca se presupune că ne e apropiată atunci când daruim. Nu ai primit niciodată nimic inutil, ori care sa nu fie pe gustul tau? Eu da, de multe ori. 🙂
LikeLiked by 1 person
depinde de om și de context. 🙂 cărți pentru prietenii care citesc, băuturi mai speciale pentru domnii pasionați, dulciuri pentru cunoscători, un portofel mai deosebit, o oglindă de poșetă mai aparte, unelte de scris pentru cei care (mai) scriu, eșarfe, bijuterii hand made pentru purtătoare de așa ceva, jucării de pluș, jocuri de societate pentru pasionații ca noi, haine pentru cei foarte apropiați. nu parfumuri, nu cosmetice, nu cafea și șampon.
LikeLiked by 1 person
Exact. Păi și portmoneul e tot un soi de poșetă. 😀 Eu nu am să înțeleg în veci cum poți să dai mulți bani pe una. Mie nu îmi place poșeta/geanta, port doar în situații de musai. :))) În rest pun carnetul de șofer și un card în buzunar. 😀 Probabil pentru că îmi place să fac multe poze și am nevoie de mâini. Revenind din divagație, sigur că te adaptezi, în funcție de situație. 🙂
Rimează. 😀
LikeLiked by 1 person
Ador sa citesc si sa primesc cărți! E cadoul cel mai potrivit ☺️ Imi plac așa de mult ca mi le cadorisesc si singura 😉 Unde pot sa găsesc cartea?
LikeLiked by 2 people
Și eu la fel gândesc. Sunt lumi întregi între coperțile lor frumoase.
Depinde unde locuiești. Dă-mi mai multe detalii.
sava.toronto@gmail.com e adresa mea de e-mail . Spune-mi când ai copiat-o ca să o șterg de aici. 🙂
LikeLiked by 1 person
Din copilărie, m-am înțeles cu soră-mea ca să ne facem cadouri, cu orice ocazie, numai cărți. Așa am ajuns să avem o bibliotecă cu sute de volume înghesuite, citite și răscitite, în care nu mai putem pune noile achiziții. Am propus celor responsabili să primească această zestre ca donație pentru biblioteca orașului, dar îi aștept de doi ani să le preia. 😦
LikeLiked by 2 people
Ce frumos! Dar cred că e greu să vă despărțiți de ele, pentru că ați adunat nu doar cărți, dar și multe aminitiri. Oricum și gestul donației este extrem de frumos și ți se potrivește. Dar din dar se face rai și chiar că e cel mai frumos cadou.
LikeLike
Dacă pot alege între cărţi şi parfum sau alte obiecte, cum spuneai tu, inutile, sigur că prefer cărţile. Însă nu întodeauna nimerim omul. Sigur că orice carte e frumoasă, orice carte oferă ceva de preţ. Dar ca să fiu sinceră până la capăt, prefer un voucher de librărie şi-mi iau eu ce-mi doresc. Dacă cunoşti omul, ştii exat ce preferinţe are, ştii că nu are cartea aia, da, atunci o cumperi direct. Altfel, e posibil să nu-i fie chiar pe plac.
LikeLiked by 4 people
Da, așa aș alege și eu, dacă ar fi pe alese. Poate că nu am pus bine problema, dar mă gândeam că o carte este mult mai accesibilă din toate punctele de vedere și mai ușor de îndrumat spre sufletul cuiva. Sigur, nu poți impune gustul tău nimănui. 🙂
LikeLiked by 1 person
Dintotdeauna am iubit Cuvântul,
Caci si eu m-am nascut cuvântator.
Din slove am descoperit chiar vântul,
Ce m-a purtat prin viata, fiu risipitor.
Cuvântul scris, e hrana pentru suflet,
De nu-L consum în fiecare zi, slabesc,
Prin El rationez, evoluez si cuget,
Doar El îmi da putere, cu El ma-nveselesc.
Cartile sunt verigi si ‘lanturi’ ce ne leaga,
Cuvinte si simboluri înscrise în genom.
Sunt energie si lumina care formeaza saga,
Ce caracterizeaza personalitatea unui om.
Un Weekend binecuvântat, draga Em !
LikeLiked by 2 people
Iubesc cărțile, dintotdeauna le-am iubit. 🙂
Mulțumesc pentru versuri, Iosif! Weekned fumos și ție!
LikeLike
LikeLiked by 1 person
Am primit și am dăruit cărți. Chiar zilele acestea am scos din raft volumul pe care mi l-a dăruit tata când am împlinit 9 ani, cu o dedicație scrisă cu caligrafia-i inconfundabilă.
LikeLiked by 1 person
Cărțile din viața noastră sunt de multe ori legate de amintiri. Așa cum ai tu volumul acela primit la 9 ani. Sunt prieteni dragi cărțile. Și credincioși. Le-am iubit mereu și cred că tare pustie ar fi viața fără el.
LikeLiked by 1 person
Da, m-a emoționat articolul tău. Așa m-am învrednicit să caut volumul. Mulțumesc frumos! Nici nu bănuim ce aduceri aminte declanșăm prin articolele postate.
LikeLiked by 1 person
Întotdeauna am avut o relație specială cu cartea. Am multe volume de suflet, majoritatea în România, în casa părinților. Biblioteca de aici reflectă oarecum prezentul, cu puțin excepții pe care totuși am vrut să le am aici. Însă când merg acasă le revăd ca pe niște prieteni dragi. Da, citind… madlena lui Proust. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt convinsă! 🙂 Biblioteca mea conține peste 2000 de volume. E total nefuncțională. Uneori, decât să caut una, mai bine merg să cumpăr alt exemplar. Dar sunt și cărți rare, pe care nu mai am de unde să le iau.
LikeLiked by 1 person
Eu am împrăștiat multe cărți când am plecat din România, însă au fost unele de care nu m-am putut despărți. E greu să renunți la o carte. 🙂
LikeLiked by 1 person
Așa este! Te cred din tot sufletul Am o singură verișoară din partea tatălui, mai mică decât mine. A plecat în Canada, imediat după terminarea facultății. Acum este prof. dr. la o universitate din Montreal. E chimist. De multe ori mi se plânge că îi lipsesc multe cărți de acasă. Că a trebuit să recupereze în scurt timp o întreagă bibliotecă științifică, în primul rând
LikeLiked by 1 person
Distanța și kilogramele își spun cuvântul. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt întru totul de acord! Şi eu prefer cărţile drept cadou. Ador să citesc şi sper să insuflu această pasiune şi puiului meu, măcar pe sfert 😀
De asemenea, am început să dăruiesc cărţi pentru multe persoane apropiate citesc şi nu prea am cum să dau greş cu aşa cadou. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt un cadou minuat și eu cel puțin mi le-aș dori mai degrabă decât alte lucruri. Și prețul este mai rezonabil și cred că riscul ca să nu greșești e mai mic. 🙂
LikeLiked by 1 person