Sunt paralelă cu politica, dar votez pentru că e datoria și dreptul meu, pentru că așa simt că e corect. Dar. Că am un „dar” mare crescut în grădină. Data trecută Iohannis a fost super susținut de virtual. Era palpabilă speranța românului în gospodarul de la Sibiu. Se vedea viitorul roz și prosper.
Booon! A dezamăgit, pare-se. Acum toți o scuipă pe „proasta națională”, scuipându-i în același timp, firește, și pe cei care au votat-o. Mă întreb: oare imaginea ei nu e voit caricaturizată până la absurd tocmai pentru a pune în lumină pe Iohannisul aflat la umbra nefăcutelor timp de cinci ani? Totuși madam e primul ministru al României. Chiar Bulă varianta feminină nu o fi nici ea. Mă gândesc că sunt niște trepte de urcat și niște oameni de convins până ajungi acolo.
Oare nu e o imensă și intensă manipulare? Ca fetele mediocre fizic ce-și aleg mereu prietena bună dintre urâțele, doar ca să pară frumoase prin comparație.
Nu dați cu roșii coapte, nici cu ouă stricate! Posibil că o să vă supăr pe unii. V-am zis că nu mă știu, însă mai intru pe FB, văd mesaje care de multe ori nu mi se par convingătoare și, din rolul meu de spectator, observ situația și îmi pun întrebări.
O fi corect să nu existe o dezbatere publică între cei doi, așa cum se pare că cere legea? Nu pentru madam, ci pentru români. E corect ca lumea să-și pună clar și la lumină opțiunea de vot? Adică, nu mai e votul secret? Nu știu… zic. Nu luați gândul meu o idee pro-Dăncilă, că nu e.  Zic să stăm strâmb și să judecăm drept. O secundă.