Bunica s-a stins cuminte. O lumânare parfumată a fost bunica. S-a făcut tot mai mică. Și într-o zi a dispărut deodată cu râsul ei. Nici nu știu cine a plecat primul. Râsul ori bunica. Oricum, ea era extrem de ocupată să aibă grijă de noi toți și să croșeteze. Și să nu deranjeze.
Își dorea să plece și ne spunea des asta. De ani buni își tot făcea bagajele și ne spunea ce să punem cu ea în mormânt. Ca o fetiță care pleacă în tabără.
Dar ea avea o relație specială cu Dumnezeu. Nu știu de credința, ori dorul de bunicu, ori o convingere mai presus de mintea umană că există viață după, a făcut-o să plece împăcată cu ea, cu cerul și pământul, chiar și cu noi. Ea știa clar unde se duce.
Tata agonizează. Luptă cu tot ce are și tot ce poate și fiecare zi din ultimele multe luni e ultima lui zi pe pământ. Se zbate ca un pește viguros pe un uscat prea uscat și îi trage frecvent câte un șut în fund doamnei cu coasa ce rânjește.
Se supără tata și luptă, apoi ne pupă mâinile și ne spune că ne iubește. Tata nu are siguranța aceea pe care o avea bunica. Nu știe ce e dincolo și nu vrea să plece dincolo. Gospodăria și casa lui sunt aici, pe pământ unde vrea să ne vadă și trebuie să ne vadă. Destul că am plecat eu peste ocean. Unde să se mai ducă și el?
Toți oamenii pleacă.
Insuportabil de trist… Dureros! Nu toti avem tăria bunicii !
LikeLike
Em…, nu pot spune nimic. Şi orice-aş spune n-ar fi potrivit şi nici de ajuns. Gând bun şi fii puternică!
LikeLike
Eu îți trimit o îmbrățișare. Ajută sau nu, e bucățică din sufletul meu – pentru tine. Și pentru toți ai tăi.
LikeLiked by 1 person
Te îmbrățișez, e tot ce pot spune 😦
LikeLike
Cuvinte, în zadar… Gânduri, multe, și nu pot fi redate…
LikeLike
Te îmbrățișez cu prețuire.
LikeLike
Of, câtă durere și suferință e acum în sufletul vostru. Nu vreau să.mi mai amintesc. Te îmbrățișez și sper să fie bine totul.
LikeLike
Offf adevărat… Și atât de trist 😦 Toți pleacă, numai de-ar pleca toți cu așa pace ca bunica… Poate ar lăsa un strop de pace și în urmă, printre cei ce rămân… Poate…
LikeLike
https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10216458555124058&id=1462206029
LikeLike
Marea ta durere o inteleg ca fiind si a mea.Locul nostru era pe peron cand pleaca parintii si noi nu suntem! E marea mea vina de a nu fi fost langa ei, de cand am plecat, in momentele cand trebuia sa sa fi fost! Trebuie sa traiesc cu ea si nu-i usor!
Incearca sa fi pe peron e foarte important si pentru tatal dumitale si pentru dumneata!
LikeLike
Câtă tristețe în rândurile acestea…Te îmbrățișez, fii puternică!
LikeLike
Tare trist, Em. Un gând cald pentru tine și ai tăi.
LikeLike
offf… condoleațne, draga mea. și multă putere. e trist când ni se sting (strâng) rădăcinile și se fac mici, mici.
LikeLike
Nu e cazul. Tata e foarte bolnav.
LikeLike
putere ție, draga mea… putere să treci prin despărțire și lacrimă.
LikeLike
Nu, oricât as vrea, nu pot spune nimic. Las doat un zâmbet pentru tine și o lacrima pentru toți cei plecați…
LikeLike